Iran versus Israel - lecţia unui conflict în care fiecare pierdere s-a numit succes

După douăsprezece zile de confruntări intense între Iran şi Israel, în care fiecare tabără a ţinut cu dinţii de propria naraţiune şi a transmis mesaje ferme către propria opinie publică, a fost anunţată, ieri, o încetare a focului de către preşedintele american Donald Trump. Acesta a anunţat pe Truth Social, propria platformă socială online, că Israelul şi Iranul ar fi căzut de acord asupra unei „Complete and Total Ceasefire” (n.red. - o încetare completă şi totală a focului/ostilităţilor), o formulare ce abundă mai mult în intenţie decât în garanţii. Acordul urma să se implementeze etapizat într-un interval de 24 de ore, adică până în cursul acestei dimineţi când ar trebui să constatăm că armele tac între cele două state din Orientul Mijlociu aflate în conflict. Atât autorităţile de la Teheran, cât şi cele de la Tel Aviv s-au declarat de acord cu armistiţiul, chit că Iranul a mai trimis ieri dimineaţă două rechete orientate către capitala Israelului şi către un oraş din apropierea acesteia. Premierul israelian Benjamin Netanyahu a declarat, potrivit cotidienelor Jerusalem Post şi The Times of Israel că ţara sa poate încheia armistiţiul pentru că şi-a atins toate obiectivele pe care le-a avut la declanşarea, în 13 iunie 2025, a operaţiunii Rising Lion.

Cu toate acestea, bilanţul conflictului nu este unul uşor de înghiţit, nici de către opinia publică, nici de către investitorii regionali. Israelul a declarat că a lovit chiar înainte de armistiţiu „ţinte bine definite” aflate în centrul Teheranului, incluzând centrul de comandă al Gardienilor Revoluţiei şi închisoarea Evin - un simbol al represiunii politice iraniene, dar şi o clădire cu un risc ridicat, ţinând cont că printre deţinuţi se află şi cetăţeni străini. Iranul nu s-a lăsat mai prejos şi a ripostat înainte şi imediat după ce Donald Trump a anunţat armistiţiul. Autorităţile iraniene au pretins că rachetele lansate în ultimul moment au lovit Haifa şi Tel Aviv cu succes. Faptul că aceste rachete au căzut în zone populate a fost tratat cu o retorică familiară de către amberle tabere combatante: „acţiune proporţională”, „răspuns legitim”, „avertizare în prealabil”. În realitate, Israelul a înregistrat pagube materiale şi o stare de alertă generală, iar Iranul s-a ales cu pene de curent în capitală, o explozie în Ahvaz, distrugeri la infrastructura energetică şi o populaţie urbană în mare parte evacuată. Cei zece milioane de locuitori ai Teheranului nu au fost neapărat ţinta, dar s-au comportat exact ca o populaţie aflată sub asediu: o parte importantă a cetăţenilor a părăsit capitala iraniană.

Înaintea anunţării de către Donald Trump a armistiţiului respectiv, a avut loc un atac iranian asupra bazei americane Al Udeid din Qatar, atac soldat fără victime, dar care a adus cu sine o iritare discretă în rândul emiratului, care s-a declarat „surprins”. Totuşi, într-o notă de sinceritate diplomatică rar întâlnită, Trump a mulţumit Teheranului pentru „anunţul din timp”, adăugând că riposta a fost una slabă. Cât de slabă? Suficient încât să nu producă daune reale, dar destul cât să justifice un tweet entuziast.Pe scena internaţională, declaraţiile au curs previzibil. Rusia a condamnat „atacurile neprovocate” asupra Iranului, China a pus sub semnul întrebării credibilitatea Statelor Unite, iar Uniunea Europeană s-a arătat preocupată de închiderea Strâmtorii Hormuz, pe care toată lumea o vede ca pe un butoi de pulbere geopolitică. NATO a reiterat că Iranul nu trebuie să dezvolte arma nucleară, iar Germania, cu sobrietatea binecunoscută, a spus că alternativa la atacul american „nu era o opţiune”.

• Bilanţul distrugerilor din Israel, după 12 zile de conflict

Dar care este bilanţul celor 12 zile de conflict între cele două puteri din Orientul Mijlociu? Am căutat date în presa israeliană, în presa americană, în presa arabă şi pe agenţiile oficiale de ştiri de la Teheran şi am realizat un scurt bilanţ al distrugerilor şi pierderilor suferite de fiecare tabără în această perioadă de conflict deschis, bilanţ realizat atât din perspectivă israeliană cât şi din perspectivă iraniană.

În ceea ce priveşte perspectiva autorităţilor de la Tel Aviv cu privire la distrugerile şi pierderile înregistrate de Israel, potrivit informaţiilor prezentate de Jerusalem Post, Times of Israel, pe baza comunicatelor IDF (Forţelor de Apărare Israeliene), în perioada 13-24 iunie, Iran a lansat peste 520 rachete şi drone asupra teritoriului israelian, în valuri successive. IDF a precizat că în 21 iunie s-a atins vârful lansărilor, cu 150 de rachete trimise de Teheran, în două valuri, asupra Israelului.

În urma atacării Israelului, 28 de persoane au fost ucise de exploziile provocate de rachetele şi dronele iraniene, dar IDF a estimat că pierderile puteau fi mult mai mari, dacă scutul Iron Dome ar fi cedat în faţa atacului aerian. Pe lângă morţi, Israelul a înregistrat şi câteva sute de răniţi, dar şi peste 2500 de persoane care au rămas fără locuinţă.

Loviturile aeriene asupra oraşelor Tel Aviv, Haifa, Beersheba, Holon, Beit She'an au dus la distrugerea mai multor blocuri de locuinţe şi altor clădiri rezidenţiale, la deteriorarea unor facilităţi civile şi instituţii publice. Un atac iranian semnificativ a avut loc asupra Soroka Medical Center din Beersheba, unde un etaj superior a fost distrus în întregime şi s-au înregistrat 40 de răniţi. De asemenea au fost semnalate deteriorări ale clădirii bursei din Tel Aviv.

Faţă de informaţiile israeliene de mai sus, cotidianul Al Jazeera, citând surse iraniene, raportează cel puţin 25 de morţi în Israel în urma atacurilor iraniene şi aproximativ 430 de răniţi. Agenţiile de ştiri irnaniene Tasnim şi IRNA) afirmă că rachetele şi dronele trase de forţele de la Teheran au lovit mai „multe ţinte” în Israel, inclusiv Haifa şi Tel Aviv, cu „panică şi evacuări în masă”. Iranienii mai susţin că au cauzat pagube civile şi structurale importante, folosind „valuri” de atacuri balistice şi drone.

• Bilanţul distrugerilor în Iran

În ceea ce priveşte distrugerile înregistrate de Iran în cele 12 zile de conflict aerian deschis, autorităţile de la Tel Aviv afirmă că au lovit mai multe „situri nucleare”, inclusiv centralele de la Fordow, Natanz şi Isfahan, unde au cauzat „daune extrem de severe”, care au fost completate de o destructurare masivă provocată de bombele americane de tip bunker-buster, lansate de forţele aeriene ale SUA. Pentagonul a precizat că a lansat „Operation Midnight Hammer” în 21 iunie vizând aceleaşi trei complexe nucleare, folosind bombe bunker-buster trimise din B‑2 şi Tomahawks. Pentagonul confirmă „daune severe” la Fordow, dar nu distrugerea completă. Atacul comun SUA-Israel a „destructurat programul nuclear” iranian şi a generat distrugeri semnificative asupra infrastructurilor subterane. Potrivit ONG-ului Human Rights Activists, loviturile israeliene din prima parte a conflictului au provocat peste peste 500 de morţi în Iran, dintre care câteva sute de civili, şi peste 3.500 răniţi.

Agenţiile iraniene de ştiri (IRNA, Mehr, Tasnim) raportează „daune fundamentale” la infrastructurile nucleare, iar SUA şi Israel sunt acuzate de încălcarea tratatului NPT. Al Jazeera (citând surse iraniene şi Agenţia Internaţională de Energie Atomică - AIEA) raporteaz peste 400 de morţi în Iran, majoritatea civili, în urma atacurilor israeliene, şi distrugerea mai multor infrastructuri din zonele urbane ale Iranului. În ceea ce priveşte bombardarea siturilor nucleare, AIEA afirmă că daunele la instalaţiile nucleare, respectiv craterele uriaşe de la Fordow, reprezintă un „impact foarte semnificativ”.

• Populaţia civilă, prima victimă a conflictului

"Operation Rising Lion" declanşată de Israel în 13 iunie a vizat distrugerea instalaţiilor nucleare din Natanz, Fordow şi Arak, distrugerea unor baze militare, centre de comandă IRGC şi uciderea unor lideri iranieni de rang înalt. Cel puţin 6 generali iranieni de nivel înalt - inclusiv şefi IRGC şi comandanţi ai forţelor aeriene şi apărării - au fost ucişi. Alţi 9 cercetători nucleari iranieni au fost ucişi în bombardamente. În ceea ce priveşte numărul total al victimelor iraniene în perioada 13-24 iunie, rapoartele întocmite de autorităţile regionale din Iran indică peste 800 decese şi peste 3.000 răniţi, inclusiv cele 585 confirmate de ONG‑uri. În schimb, potrivit informaţiilor prezentate de grupul de presă AlJazeera în Iran au murit în timpul conflictului 450 de civili şi peste 2.500 au fost răniţi. În schimb în Israel au fost ucise 28 d epersoane şi s-au înregistrat 800 de răniţi în rândul civililor potrivit rapoartelor iraniene şi internaţionale, citate de agenţiile de ştiri de la Teheran şi de site-ul Al Jazeera.

Postul de televiziune american Fox News a raportat că în urma unui recent atac iranian aproximativ 10 rachete au pătruns prin apărarea Iron Dome, care au lovit zone locuite, unde au distrus mai multe clădiri.

Cu alte cuvinte, în ciuda loviturilor în adâncime, a bombardamentelor asupra infrastructurii nucleare şi a milioanelor de civili afectaţi direct sau indirect, totul pare să se încheie cu un armistiţiu încheiat informal, transmis prin reţele sociale şi confirmat prin lipsa exploziilor, nu prin semnături. Este o încetare a focului care nu presupune pace, ci doar o pauză între episoade. În locul unei reconcilieri reale, asistăm la o reconfigurare temporară a poziţiilor, cu o doză de pragmatism regional şi, inevitabil, cu aceeaşi veche suspiciune reciprocă.

Aşadar, după douăsprezece zile de foc, praf şi propagandă, Orientul Mijlociu revine la o formă uşor modificată de status quo. Toate părţile susţin că au învins, dar toţi au pierdut câte ceva, iar liniştea de după conflict nu e semn de calm, ci de epuizare.