Slăbirea recentă a dolarului american a reaprins dezbaterea privind soliditatea dominaţiei monedei Statelor Unite în finanţele globale. În prima jumătate a anului, Bloomberg Dollar Index, un indice care măsoară evoluţia dolarului american faţă de un coş de valute importante ale partenerilor comerciali ai SUA, a scăzut cu aproape 8,5%, reprezentând unul dintre cele mai abrupte declinuri din anii 1980 încoace, spune Peter C. Earle, Directorul Departamentului de Economie şi Libertate Economică la Institutul American pentru Cercetare Economică, într-un articol publicat, ieri, de Seeking Alpha.
Potrivit autorului, chiar dacă scăderea a declanşat numeroase discuţii despre dedolarizare, există o mare diferenţă între devalorizarea dolarului - un fenomen ciclic şi bine cunoscut - şi dedolarizarea propriu-zisă, un fenomen mult mai complex şi cu implicaţii majore, care vizează rolul dolarului ca principală monedă de rezervă şi instrument de schimb în economia globală.
Perioada actuală de slăbiciune a dolarului are la bază mai mulţi factori interconectaţi - revenirea lui Donald Trump la Casa Albă urmată de politici comerciale agresive, intensificarea conflictelor tarifare şi schimbări bruşte în normele diplomatice şi economice tradiţionale, ceea ce a provocat incertitudine în rândul investitorilor internaţionali.
Indicele dolarului a scăzut cu aproape nouă procente de la învestirea lui Trump, marcând cea mai slabă evoluţie pentru începutul unei preşedinţii de la şocul Nixon din 1971, când SUA a întrerupt convertibilitatea dolarului în aur. Sondajele realizate de Bank of America în rândul administratorilor de fonduri arată că sentimentul negativ faţă de dolar a atins cel mai ridicat nivel din 2006, în timp ce interesul din străinătate pentru activele americane - în special titluri de stat şi acţiuni - a scăzut semnificativ, ponderea deţinerilor străine în obligaţiunile guvernamentale americane ajungând la 32,9% spre sfârşitul anului 2024.
În acelaşi timp, poziţia fiscală a Statelor Unite s-a deteriorat considerabil. Reducerile substanţiale de taxe ale administraţiei Trump, împreună cu obligaţiile tot mai mari legate de programele sociale, riscă să împingă deficitele la niveluri îngrijorătoare, în timp ce creşterea costurilor dobânzilor aferente datoriei publice ameninţă stabilitatea fiscală pe termen lung.
Această situaţiei se reflectă în preţurile pieţelor şi în aşteptările investitorilor. Pe măsură ce capitalul global devine tot mai reticent în ceea ce priveşte finanţarea deficitelor Washingtonului în condiţiile de până acum, intrările de fonduri străine în active denominate în dolari s-au temperat. Mulţi investitori străini, în special din Europa, se află într-o ”grevă a cumpărătorilor” de active americane, ceea ce amplifică presiunea descendentă asupra dolarului.
Una dintre cele mai notabile schimbări care stau la baza recentei slăbiri a dolarului este noul său rol ca monedă de finanţare pentru operaţiuni de tip carry trade la nivel global. Într-un context marcat de o creştere economică globală stabilă, dar modestă, de volatilitate redusă şi de o divergenţă tot mai accentuată a ratelor dobânzilor între economii, investitorii au început tot mai des să vândă dolari pentru a finanţa poziţii long (n.r. în care se mizează pe creştere) în monede ale pieţelor emergente cu randamente mai ridicate, precum realul brazilian, peso-ul mexican, peso-ul chilian şi randul sud-african. A apărut o nouă categorie de vânzători structurali de dolari, ceea ce contribuie atât la presiunea descendentă asupra monedei, cât şi la o volatilitate sporită. Astfel, transformarea dolarului într-o monedă preferată pentru finanţare (n.r. a operaţiunilor de tip carry trade) - un rol deţinut mult timp de yenul japonez sau francul elveţian - reflectă scăderea încrederii în naraţiunea ”excepţionalismului” economic american, care a susţinut mult timp evaluarea premium a dolarului.
Chiar dacă argumentele pentru o slăbire ciclică a dolarului sunt solide, întrebarea esenţială rămâne: înseamnă slăbirea dolarului şi dedolarizare? Răspunsul scurt este: nu, sau cel puţin nu încă. Dolarul continuă să reprezinte aproape 60% din rezervele valutare globale, peste 50% din contractele comerciale internaţionale şi aproape 90% din tranzacţiile de pe piaţa valutară globală.
Astfel, în ciuda reticenţei pieţelor pe termen scurt - inclusiv din partea băncilor centrale, a traderilor de materii prime şi a corporaţiilor multinaţionale - dolarul rămâne indispensabil. Lichiditatea sa, profunzimea pieţelor de capital din Statele Unite şi diversitatea instrumentelor denominate în dolari, precum obligaţiunile corporative americane, titlurile de stat şi produsele financiare denominate în dolari, continuă să îi asigure monedei SUA statutul de etalon în sistemul financiar global.
Totuşi, semne ale procesului de dedolarizare încep să apară, în special în Asia şi în rândul membrilor extinsului bloc BRICS (Brazilia, Rusia, India, China şi Africa de Sud). Asociaţia Naţiunilor din Asia de Sud-Est (ASEAN) s-a angajat activ să promoveze utilizarea monedelor locale în comerţul intra-regional, cu scopul de a reduce expunerea la volatilitatea dolarului şi influenţa geopolitică asociată acestuia.
Ţări precum China, India şi Coreea de Sud au extins acordurile de swap valutar, au promovat decontările comerciale bilaterale în propriile monede şi au început repatrierea unor părţi din activele deţinute în străinătate. Investitorii instituţionali asiatici - inclusiv asigurătorii de viaţă şi fondurile de pensii din Japonia şi Taiwan - şi-au crescut treptat gradul de acoperire împotriva expunerii la dolar, reechilibrând portofoliile în favoarea monedelor locale.
Alianţa BRICS, extinsă recent prin includerea unor membri precum Iran, Egipt, Emiratele Arabe Unite şi Indonezia, şi-a intensificat demersurile politice în direcţia dedolarizării. Deşi grupul rămâne din punct de vedere economic divers şi fragmentat geopolitic, influenţa sa tot mai mare în producţia globală de energie, în fluxurile comerciale şi în arhitectura financiară internaţională reflectă o ambiţie strategică de a reduce dependenţa de dolar.
Rezervele comune de lichiditate, iniţiativele de plăţi transfrontaliere şi dezvoltarea unor platforme alternative pentru tranzacţionarea materiilor prime reflectă clar obiectivele pe termen lung ale grupului. Totuşi, fricţiunile interne din cadrul BRICS - în special rivalitatea dintre China şi India - precum şi lipsa unei infrastructuri financiare cu adevărat integrate, limitează perspectivele reale de a submina supremaţia dolarului.
Un element semnificativ în procesul de dedolarizare îl reprezintă creşterea achiziţiilor de aur de către autorităţile naţionale. Băncile centrale - în special cele aliniate sau apropiate de China şi Rusia - au acumulat peste 1.000 de tone de aur anual, timp de trei ani consecutivi, dublând ritmul achiziţiilor înregistrat în anii 2010.
Potrivit Băncii Centrale Europene, aurul reprezintă acum 20% din rezervele valutare globale, o creştere semnificativă faţă de nivelurile anterioare, depăşind chiar deţinerile în euro. Pe de altă parte, ponderea dolarului în rezervele globale a scăzut de la peste 70% în anul 2000 la 57,8% în 2024. Rolul aurului ca mijloc de tezaurizare neutru din punct de vedere politic îl recomandă drept o formă de protecţie atractivă împotriva inflaţiei şi a riscurilor geopolitice, mai ales în condiţiile în care sancţiunile financiare şi transformarea activelor de rezervă în instrumente politice au devenit tot mai frecvente.
Totuşi, limitările structurale ale aurului fac puţin probabil ca acesta să înlocuiască complet funcţiile dolarului ca monedă de rezervă. Chiar şi în contextul turbulenţelor recente, utilizarea dolarului la nivel global continuă să se extindă sub diverse forme - în special prin creşterea rapidă a intermedierii financiare nebancare în dolari, emisiunea de datorii denominate în dolari şi răspândirea stablecoin-urilor (n.r. un tip de criptomonedă concepută pentru a avea o valoare stabilă, asociate direct cu un activ real) legate de dolar.
Prin urmare, slăbirea recentă a dolarului nu înseamnă dedolarizare, spune Peter C. Earle, în opinia căruia, cea mai mare ameninţare la adresa dominaţiei dolarului nu vine din exterior, ci din interior. Indisciplina fiscală constantă, creşterea raportului datorie/PIB, politicile imprevizibile şi politizarea instituţiilor monetare şi financiare subminează încrederea care susţine statutul de monedă de rezervă a lumii.
Dacă această eroziune continuă, dolarul poate pierde teren - nu printr-un colaps brusc, ci prin acumularea lentă a unor răni auto-provocate. Până atunci însă, lumea rămâne legată de ”Regele Dolar”, chiar dacă explorează, cu prudenţă, alternative, conchide economistul, potrivit Seeking Alpha.
1. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 25.06.2025, 07:59)
Natura are oroare de vid. Deci se dedolarizeaza dar ce pui in loc , ce moneda poate fi folosita oriunde in 90% din cazuri?
1.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1)
(mesaj trimis de anonim în data de 25.06.2025, 11:41)
Euro.
2. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 25.06.2025, 10:59)
Renuntati la sanctiunile arbitrare / unilaterale, iar dolarul se va intari fata de toate celelalte monede si se va mentine tare.
2.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 2)
(mesaj trimis de anonim în data de 25.06.2025, 11:42)
Trebuie doar să zboare bufonul. Este imprefictibil, nu inspiră încredere, plictisește.