Islandezii, chemaţi la urne să voteze dacă vor relua negocierile de aderare la UE

Alegătorii cu drept de vot din Islanda se vor prezenta sâmbătă la urne pentru a decide dacă ţara lor se va apropia sau se va îndepărta de Uniunea Europeană, într-un moment geopolitic dificil, în care văd cum teritoriul insulei vecine Groenlanda este râvnit de Donald Trump, informează news.ro.

"Ar trebui Islanda să reia negocierile de aderare la Uniunea Europeană?" Aceasta este întrebarea care le va fi adresată celor 270.000 de islandezi, care sunt aşteptaţi să se pronunţe începând cu ora 9:00, ora locală (12:00 ora României). Secţiile de vot se vor închide la ora 22:00 (duminică, ora 1:00, ora României) şi se aşteaptă ca rezultatele să fie anunţate în orele următoare.

Rezultatele referendumului vor determina dacă insula cu 400.000 de locuitori ar trebui să reia negocierile de aderare la blocul celor 27 de state membre, întrerupte în urmă cu 13 ani, sau să pună această idee pe plan secund pentru viitorul previzibil.

Un nou sondaj de opinie Gallup, dat publicităţii vineri, arată că o majoritate strânsă a alegătorilor islandezi se opune reluării negocierilor de aderare la UE, o schimbare de tendinţă de ultim moment faţă de sondajele anterioare, relatează Reuters.

Votul din 29 august nu este un vot privind aderarea în sine, iar orice acord ar impune Islandei să organizeze un al doilea referendum privind aderarea la blocul celor 27 de state membre, pe baza condiţiilor convenite în timpul negocierilor.

Sondajul realizat în perioada 24-27 august pe un eşantion de 4.583 de persoane a arătat că 51,6% dintre cei chestionaţi se opun reluării negocierilor cu Bruxelles-ul pe tema aderării la UE, în timp ce 48,4% susţin această iniţiativă.

Încă de la început, sondajele indicau faptul că rezultatul va fi, cel mai probabil, foarte strâns, doar că răspunsul favorabil avea un uşor avans.

Cotidianul islandez "Visir" a relatat la începutul acestei săptămâni că 51,3% dintre respondenţi se declarau în favoarea desfăşurării negocierilor cu Bruxelles-ul în vederea aderării, în timp ce 48,7% se opuneau, citând un sondaj realizat de agenţia de sondaje "Maskina".

Această divizare reflectă tensiunile legate de viitorul plebiscit, care a scos la iveală liniile de fractură politice din Islanda atunci când vine vorba de UE, acoperind chestiuni care variază de la securitate la apele teritoriale.

Apărarea rămâne un punct de tensiune deosebit. Islanda se teme să nu fie prinsă în mijlocul conflictului dintre, pe de o parte, interesul economic şi strategic crescând al Rusiei în zonă şi, pe de altă parte, declaraţiile preşedintelui american Donald Trump, care a ameninţat în repetate rânduri că va anexa Groenlanda.

Însă localnicii subliniază că există mult mai multe probleme interne care ar putea determina rezultatul extrem de strâns, de la costul vieţii în creştere la pescuit şi agricultură, scrie Euronews.

Prim-ministrul islandez Kristrún Frostadottir a declarat pentru Euronews în aprilie că trebuie să existe o "discuţie echilibrată" cu privire la referendum.

Reykjavik-ul s-a retras din negocierile de aderare la UE în 2013, la patru ani după depunerea cererii, când la putere a venit un guvern eurosceptic. De atunci, creşterea costurilor de trai şi războiul din Ucraina au reînviat interesul publicului pentru redeschiderea acestei chestiuni.

Guvernul islandez prezintă planul său de aderare ca pe un moment de tipul "acum sau niciodată". Prim-ministrul Kristrún Frostadottir le-a spus alegătorilor în luna august că un "nu" ar pune capăt tuturor scenariilor privind UE.

Aderarea la UE i-ar oferi Islandei un cuvânt direct de spus în procesul decizional prin intermediul instituţiilor precum Comisia Europeană, Consiliul de Miniştri şi Parlamentul European, precum şi integrarea ţării în uniunea vamală şi opţiunea de a adopta moneda euro.

Islanda a depus prima cerere de aderare la UE în 2009, la un an după ce aceasta şi alte ţări au fost zguduite de criza financiară din 2008. Negocierile oficiale au început în 2010, guvernul islandez considerând aderarea ca un posibil mijloc de a consolida coroana islandeză. Cu toate acestea, după doi ani de presiuni din partea unui guvern eurosceptic, procesul de aderare a fost suspendat în 2013.

În anii care au urmat, priorităţile în materie de securitate s-au schimbat radical, invazia pe scară largă a Ucrainei de către Rusia în 2022 redefinind vulnerabilităţile din regiunea nordică extremă.

Calculele financiare s-au modificat, de asemenea, mulţi oficiali, precum ministrul islandez al finanţelor, Daði Mar Kristofersson, declarând pentru Reuters că speră ca aderarea Islandei la UE să stimuleze economia ţării, afectată de o inflaţie ridicată.

Realegerea lui Trump a semănat, de asemenea, discordie în cadrul alianţei transatlantice şi a ridicat semne de întrebare cu privire la acordul de apărare din 1951 dintre SUA şi Islanda. Acesta este un tratat prin care SUA se angajează să sprijine apărarea Islandei în numele Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord (NATO), Islanda găzduind baze şi forţe militare americane.

Revenirea Islandei pe calea aderării la UE a avut loc în 2024, după ce guvernul de centru-stânga condus de Frostadottir a fost ales prin vot. După victorie, executivul UE a confirmat că cererea de aderare a Islandei - depusă cu mai bine de un deceniu în urmă - rămâne valabilă.

La începutul anului 2026, prim-ministrul ţării şi-a îndeplinit promisiunea. Ea a anunţat că va avea loc un referendum pentru a decide dacă negocierile de aderare la UE ar trebui reluate, votul fiind programat pentru 29 august 2026.

Deşi nu este membră a UE, Islanda face parte din Spaţiul Economic European (SEE). La fel ca în cazul Norvegiei, acest lucru înseamnă că Islandei i se acordă acces la piaţa unică a UE.

Aderarea la SEE înseamnă că Islanda a adoptat deja majoritatea normelor UE, ceea ce echivalează cu aproximativ 9 000 de acte juridice. Susţinătorii votului "da" argumentează că reluarea negocierilor cu UE, cu scopul final de a adera la bloc, ar oferi Islandei un loc la masa negocierilor atunci când vine vorba de aceste dosare.

Susţinătorii votului "nu" susţin că apartenenţa Islandei la SEE şi accesul la piaţa unică ar trebui să fie suficiente, iar aderarea deplină nu este necesară.

Haraldur Ólafsson, preşedintele platformei eurosceptice Heimssýn, a declarat anterior pentru Euronews că, întrucât Islanda respectă deja 75% din normele UE, "nu este nevoie de mai mult".

Ministrul de externe, Thorgerður Katrín Gunnarsdottir, a remarcat că pescuitul este cealaltă problemă majoră în rândul susţinătorilor votului "nu". Organismul care reprezintă industria pescuitului din Islanda, Fisheries Iceland, şi-a exprimat îngrijorarea cu privire la o serie de norme ale UE în domeniul pescuitului, susţinând că aderarea la UE ar priva Islanda de "puterea de a acţiona ca un stat maritim independent".

Politica comună în domeniul pescuitului a UE stabileşte limite de captură şi cote pentru toate statele membre - o politică care a tensionat mult timp relaţiile dintre Reykjavík şi Bruxelles. Aşa-numitele "războaie ale macrouului" au izvorât din adoptarea de către Islanda a unei poziţii unilaterale privind cotele de macrou, pe care UE le-a considerat excesive, punând sub presiune fosta cerere de aderare a ţării la UE. Se preconizează că această pagină din istoria Islandei va ocupa un loc important în mintea majorităţii alegătorilor, având în vedere că industria pescuitului reprezintă 6,5% din PIB-ul ţării şi asigură locuri de muncă pentru mii de persoane.

"Împărtăşim aceleaşi valori, ne cunoaştem foarte bine, avem viziuni similare, aşa că suntem parteneri apropiaţi", a declarat preşedinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, în timpul vizitei sale în Islanda, în iulie 2025.

Ea a profitat de vizita sa pe insula nordică pentru a sublinia punctele forte ale acesteia - Islanda împărtăşeşte aceleaşi valori ca UE, este membră a pieţei unice şi, pentru o ţară în mare parte pacifistă, dispune de un sistem de apărare robust.

Cu toate acestea, Marta Kos, comisarul european responsabil cu extinderea din echipa lui von der Leyen, a prezentat perspectivele Islandei privind aderarea la UE în termeni mai concreţi. Potrivit Politico, Kos a afirmat că Islanda ar putea oficializa negocierile de aderare până în 2027, întrucât cererea sa anterioară rămâne valabilă.

Când Islanda şi-a suspendat cererea de aderare în 2013, fuseseră deschise 27 de capitole de negociere. Unsprezece dintre aceste capitole fuseseră închise provizoriu. Cu toate acestea, capitolul privind pescuitul a rămas o piedică majoră în cadrul negocierilor ţării.

Totuşi, Kos a sugerat recent pe platforma de socializare Bluesky că Bruxelles-ul ar putea fi dispus să găsească un teren comun cu privire la această chestiune delicată. "Negocierile de aderare reflectă întotdeauna realităţile specifice fiecărei ţări candidate", a scris ea.

Magnús Magnússon prezidează o platformă care militează pentru relaţii mai strânse cu UE. El a declarat anterior pentru Euronews că infrastructura critică a ţării se află sub "atac constant" din partea unor actori ruşi şi că trebuie securizată. "Există multe aspecte în care UE poate oferi sprijin în acest sens", a afirmat el.

NATO a recunoscut, de asemenea, apetitul crescând al Rusiei şi al Chinei pentru putere în Extremul Nord. Ca răspuns, alianţa şi-a intensificat de atunci activitatea în regiune, prin măsuri precum patrularea aeriană şi o supraveghere submarină sporită. Un alt avantaj al acestei iniţiative este acela de a-l mulţumi pe Trump, care a susţinut că SUA au nevoie de teritoriul autonom al Groenlandei din motive de securitate naţională, invocând activitatea intensificată din zonă atât a Rusiei, cât şi a Chinei.

Adesea, în declaraţiile sale, Donald Trump a confundat Islanda cu Groenlanda atunci când şi-a repetat ameninţările, experţii declarând pentru Euronews că acest lucru a declanşat semnale de alarmă la Reykjavík. De asemenea, nu este un secret faptul că Washingtonul doreşte să "europenizeze" NATO şi să-şi revizuiască prezenţa de securitate pe întreg continentul, un demers care, potrivit estimărilor comisarului european pentru apărare, Andrius Kubilius, ar putea costa Europa 500 de miliarde de euro.

Şefa politicii externe a UE, Kaja Kallas, a recunoscut, de asemenea, că situaţiile de securitate ale UE şi ale Islandei sunt strâns legate, pe fondul interesului manifestat de la Kremlin până la Beijing.

"De la ameninţările ruseşti la adresa infrastructurii de pe fundul mării până la interesul crescând al Chinei pentru Arctica, abordarea acestor probleme împreună ne oferă o pârghie mai mare", a declarat Kallas în cadrul unei conferinţe de presă comune organizate în martie, cu ocazia celebrării Parteneriatului pentru Securitate şi Apărare dintre Islanda şi UE.

La întâlnirea de celebrare a pactului, care vizează consolidarea cooperării în domeniul apărării între cele două entităţi, ministrul de externe al ţării, Katrín Gunnarsdottir, ar fi afirmat că Acordul SEE a asigurat baze solide pentru această relaţie, dar că lumea se schimbă. "Trebuie să facem faţă acestor schimbări", a adăugat ea.

Tobias Etzold, consilier principal la Centrul de Politici Europene, a opinat că îndoielile tot mai mari cu privire la fiabilitatea SUA în regiune, coroborate cu o Rusie din ce în ce mai ostilă, sunt cele care au reaprins dezbaterea privind referendumul pentru aderarea la UE în Islanda. Şi tocmai scena geopolitică este cea care a injectat "un dinamism proaspăt" într-o discuţie care zăcea în stare latentă de mai bine de un deceniu.