O scrisoare pierdută într-un stat blocat

Ţara noastră se află într-o situaţie critică, iar Sorin Grindeanu, preşedintele Camerei Deputaţilor şi, printr-o fericită coincidenţă politică, preşedintele Partidului Social Democrat, a pus ieri mâna pe condei pentru a vesti oficial, printr-o scrisoare adresată liderilor partidelor politice parlamentare, ceea ce românii aflaseră deja pe propria piele: statul s-a blocat, spitalele nu mai au destui oameni, carburanţii se scumpesc, sistemele informatice cad, tranzacţiile imobiliare se împotmolesc, iar miliardele din PNRR aşteaptă cuminţi la graniţa dintre promisiune şi neputinţă. Situaţia este gravă, dar nu disperată, fiindcă, atunci când instituţiile nu mai funcţionează, politica românească are întotdeauna la îndemână soluţia supremă: constituirea unui comitet. Sau a unei comiţii, aşa cum ar fi spus nenea Iancu. Comitet al cărui şef sau preşedinte ar urma să fie nimeni altul decât „onorabilul”, „stimabilul” Sorin Grindeanu.

„România traversează o perioadă în care blocajul guvernamental afectează capacitatea statului de a răspunde la problemele urgente ale ţării”, scrie, la începutul scrisorii, Sorin Grindeanu. O constatare exactă, limpede şi aproape curajoasă, dacă n-ar veni chiar din centrul sistemului politic care a produs blocajul. Dar să nu fim cârcotaşi. Important este că diagnosticul a fost pus. Pacientul nu răspunde, pulsul administraţiei abia se mai simte, finanţările europene sunt în sala de aşteptare, însă medicii politici discută încă cine va ocupa cabinetul principal şi cui îi revine dreptul de a ţine stetoscopul.

Preşedintele PSD ne aduce la cunoştinţă că „sunt domenii esenţiale în care lipsa deciziilor produce deja efecte grave”. Altfel spus, lipsa deciziilor produce efecte, o descoperire administrativă vrednică de a fi consemnată în Monitorul Oficial. Până acum, probabil, se credea că indecizia este o formă superioară de prudenţă, că amânarea este o politică publică şi că un guvern blocat poate conduce ţara prin simpla sa existenţă decorativă. Realitatea, această eternă adversară a programelor de guvernare, a avut însă necuviinţa să intervină.

În sprijinul afirmaţiei de mai sus, Sorin Grindeanu vine cu exemplul spitalelor de copii, unde blocarea angajărilor a început să ameninţe funcţionarea secţiilor critice. „Dacă nu vom suplimenta urgent, prin măsuri legislative, schema de personal din Sănătate, deficitul de personal din zonele critice, ultimul exemplu fiind Secţia ATI de la Spitalul Marie Curie, va duce la degradarea iremediabilă a serviciilor din spitale”, avertizează liderul PSD.

„Iremediabilă” este un cuvânt greu, chiar şi pentru o scrisoare politică. Înseamnă că nu mai discutăm despre un mic inconvenient bugetar, despre două semnături rătăcite pe un culoar ministerial sau despre o organigramă care trebuie plimbată de la un birou la altul, ci despre servicii medicale vitale care riscă să fie compromise. Copiii bolnavi nu cunosc însă subtilităţile echilibrului bugetar, nu ştiu că angajările sunt blocate în numele unor mari principii fiscale şi nu pot aştepta instalarea unui Guvern cu puteri depline. Au această nerăbdare profund neadministrativă de a avea nevoie de medici şi asistente chiar acum.

Nici piaţa imobiliară nu se simte mai bine. Platformele Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară au fost afectate de atacuri cibernetice, iar activitatea din domeniu a fost blocată. Digitalizarea statului român şi-a arătat astfel deplina eficienţă: acolo unde, în trecut, cetăţeanul era oprit de un dosar cu şină, acum poate fi oprit instantaneu de un sistem informatic indisponibil. Este progres, fără îndoială. Coada de la ghişeu a fost înlocuită cu eroarea de server, iar funcţionarul care spunea „reveniţi mâine” a fost modernizat într-un mesaj automat care nu mai precizează când să reveniţi.

Peste această performanţă tehnologică vine şi termenul de 31 iulie. „Dacă până la 31 iulie nu vom adopta o măsură legislativă tranzitorie, toate tranzacţiile imobiliare vor avea aplicată o cotă de TVA de 21%. Ceea ce va adânci criza din sectorul construcţiilor”, avertizează Sorin Grindeanu.

Termenul era, desigur, cunoscut, dar politica românească are o relaţie specială cu calendarul: îl ignoră cât timp mai sunt luni, îl contestă când mai sunt săptămâni şi îl declară urgenţă naţională când mai sunt câteva zile. Abia atunci apar responsabilitatea, mobilizarea şi chemarea la unitate. Dacă termenul ar fi fost tratat din vreme, s-ar fi pierdut dramatismul, iar sesiunea extraordinară ar fi riscat să devină una banală, ceea ce, trebuie admis, nu serveşte nimănui din punct de vedere retoric.

Şi carburanţii se încăpăţânează să se scumpească fără să aştepte rezolvarea crizei politice. „Dacă nu vom repune în funcţiune mecanismul de compensare a preţurilor la combustibili, vom avea o nouă explozie a preţurilor pentru români”, scrie preşedintele Camerei Deputaţilor. Explozia este pentru români, compensarea este pentru buget, explicaţiile sunt pentru presă, iar responsabilitatea, fiind o marfă politică foarte sensibilă, se păstrează într-un loc răcoros şi ferit de lumină. Cetăţeanul va achita la pompă inclusiv costul timpului pierdut de cei care îl reprezintă, dar va putea avea satisfacţia că scumpirea sa a fost prevăzută într-o scrisoare oficială.

În faţa acestor primejdii, Sorin Grindeanu propune „constituirea unui comitet de criză la nivelul Parlamentului, format din reprezentanţii tuturor grupurilor parlamentare”. Iată, în sfârşit, soluţia! Când Guvernul nu poate guverna, Parlamentul va face un comitet care va discuta despre cum ar putea fi ajutat Guvernul să guverneze fără să existe, deocamdată, un Guvern cu puteri depline. Este o arhitectură instituţională de o asemenea fineţe, încât numai practica politică românească putea să o conceapă.

Totuşi, să nu se creadă că ar fi vorba despre un comitet în sensul rigid, regulamentar şi plictisitor al cuvântului. Grindeanu lămureşte chestiunea cu grijă: „Subliniez că este vorba strict despre un grup de lucru la nivel informal şi nu despre o procedură parlamentară clasică”.

Cu alte cuvinte, există criză oficială, probleme oficiale, termene oficiale, miliarde oficiale şi efecte oficiale asupra cetăţenilor, dar grupul care va căuta soluţiile va fi informal. O fericită împăcare între solemnitate şi lipsa răspunderii. Dacă lucrurile merg bine, comitetul va fi dovada maturităţii politice. Dacă merg prost, nici nu a fost propriu-zis comitet, ci numai un grup de lucru informal, o conversaţiune responsabilă între oameni preocupaţi.

Acest grup ar urma „să identifice şi să pregătească, în regim de urgenţă, amendamentele şi soluţiile legislative necesare pentru deblocarea acestor situaţii”. Este reconfortant să aflăm că soluţiile există şi pot fi identificate. Mai rămâne doar micul mister al motivului pentru care ele n-au fost identificate înainte ca situaţiile să trebuiască „deblocate”.

Rodul discuţiilor va constitui baza „sesiunii extraordinare a Parlamentului pe care intenţionez să o convoc săptămâna viitoare”, mai scrie Sorin Grindeanu, care, de altfel, a şi anunţat ieri, într-o conferinţă de presă că vom avea această sesiune în 27 iulie, în cadrul căreia aleşii vor trebui să adopte măsurile urgente şi proiectele legislative asumate prin PNRR, care, potrivit scrisorii, „vor aduce României peste 3 miliarde euro”.

Trei miliarde de euro constituie, fără îndoială, un argument convingător. Nu atât de convingător încât proiectele să fi fost adoptate la timp, dar suficient de convingător pentru a fi invocat acum, când nevoia de grabă poate fi prezentată drept dovadă de responsabilitate.

Din scrisoarea preşedintelui Camerei Deputaţilor, mai reţinem că respectivul comitet sau grup informal ar urma să funcţioneze „exclusiv până la instalarea unui Guvern cu puteri depline”. Până atunci, statul va fi ţinut în viaţă prin amendamente pregătite informal şi adoptate extraordinar. După instalarea Guvernului, comitetul se va dizolva, criza va fi declarată depăşită, iar partidele îşi vor relua activitatea obişnuită de prevenire a următoarei crize prin ignorarea semnelor ei timpurii.

De ieri avem o scrisoare. Vom avea un comitet. Apoi, o sesiune extraordinară. Prin urmare, criza poate sta liniştită: a intrat pe circuitul parlamentar şi, cu puţin noroc, va primi în curând număr de înregistrare.