OPINIE De ce n-am avea indicele BET-Moldova la Bursa de Valori Bucureşti?

Anunţul intenţiei Maspex România din data de 21 mai de preluare a producătorului de vinuri Purcari a urcat preţul acţiunii la Bursă cu 25% (maximul admis), în paralel cu tensiunea arterială a micilor acţionari până unde a permis tensiometrul. Fiind şi zi onomastică, multe sticle de produs vor fi marcat evenimentul. Şi multe ”targete” de vânzări atinse. Fie primit!

Maspex România este parte a grupului polonez cu acelaşi nume - cea mai mare companie privată din industria alimentară din Polonia şi una dintre cele mai mari din Europa Centrală şi de Est, cu o istorie de peste 30 de ani pe piaţa de profil. Produsele grupului sunt distribuite în peste 60 de ţări de pe toate continentele, dispune de 17 fabrici în cinci ţări, are o cifră de afaceri de 3,7 miliarde euro şi în jur de 9.000 de angajaţi. În România operează din 1996, deţine patru fabrici şi, din luna iunie 2019, în baza unui parteneriat încheiat cu Nestle Waters, Maspex are drepturi exclusive pentru vânzarea produselor Nestea în România, Bulgaria şi Ungaria.

Purcari nu mai are nevoie de prezentare, fiind, din 2018, pentru BVB, pata şi stropul de culoare/licoare, gust şi buchet care ne-au încântat ochii, cerul gurii şi mai ales sufletul. Iar acum a umplut şi multe buzunare. ”Moşâtî di pi la 1827 pi plaiuri moldovinieşti”, Purcari Wineries este unul dintre cei mai importanţi producători de vinuri şi de brandy din Europa Centrală şi de Est, cu 1.450 hectare de vie în Moldova, România şi Bulgaria şi cu mai multe premii decât decoraţiile generalilor coreeni. Sau ruşi. Château Purcari este cea mai premiată podgorie din lume cu 333 de distincţii în anii 2021/2022.

Anunţul mi-a produs sentimente contradictorii. Prima dată m-am bucurat pentru companie. Pentru că listarea la BVB a fost un succes clar, iar câştigul de imagine s-a reflectat în creşterea cifrei de afaceri cu 125% de la 169 milioane lei în 2018 la 382 milioane în 2024. M-am bucurat şi pentru investitori, pentru că orice poveste de succes la BVB aduce noi clienţi şi creşte încrederea în piaţă. De la 80 milioane euro valoarea companiei la listare la peste 160 de milioane acum, plus dividende distribuite an de an cu regularitate, Purcari a făcut o figură frumoasă la BVB. Dacă adăugăm deschiderea şi transparenţa managementului, promptitudinea şi corectitudinea raportărilor, pot spune că este unul dintre cei mai iubiţi emitenţi, doar proximitatea cu zona de conflict aruncând o umbră asupra cursului acţiunilor.

Recunosc că o uşoară pizmă mă încearcă, pentru că o firmă din Polonia urmează să preia cel mai mare producător de vinuri din Moldova şi unul dintre cei mai mari de la noi prin Crama Ceptura. Mi-ar fi plăcut să fi fost o firmă românească, dar, dacă Maspex a dat preţul cerut de fondatorul afacerii, sunt premise ca afacerea să se încheie şi aşteptăm cu interes următorii paşi.

Doar că, încercând să anticipez ce va urma şi căutând mai multe detalii despre ce a făcut Maspex cu firmele achiziţionate (nu am găsit nicio firmă listată achiziţionată), am aruncat din nou o privire pe Bursa de la Varşovia. Şi sentimentele călduţe s-au accentuat brusc, trecând de la boarea de pizmă la un tsunami de invidie. Căci nu poţi să nu compari unde sunt ei şi unde suntem noi. Warsaw Stock Exchange (WSE) are o capitalizare de 480 miliarde euro, cam 64% din PIB, pe când noi avem 75 de miliarde, dar doar 20% din PIB, tranzacţiile zilnice la Varşovia se ridică la 300 milioane de euro, pe când noi de-abia trecem de zece milioane euro. Înfiinţată chiar în 1991, cu patru ani înaintea BVB-ului, Bursa de la Varşovia s-a dezvoltat mai rapid datorită economiei mai mari şi mai stabile a Poloniei, dar în primul rând datorită privatizărilor ample şi transparente derulate prin Bursă (a existat voinţă politică pentru asta), a numărului mare de companii listate, a lichidităţii superioare şi atractivităţii pentru investitori străini.

Dar ceea ce mi-a sărit în ochi a fost prezenţa firmelor ucrainene pe bursa poloneză. În 2011, polonezii aveau deja listate cinci companii ucrainene la WSE şi, în consecinţă, au considerat necesară apariţia unui indice WIG-Ukraine. Acum sunt în jur de zece companii. Şi ce companii!!!! Să vorbesc de Astarta Holding, care are sub administrare 215.000 hectare (adică de trei ori Insula Mare a Brăilei) şi o cifră de afaceri de peste 600 milioane euro. Sau Kernel Holding, care este cel mai mare producător şi exportator mondial de ulei de floarea soarelui.

Companiile ucrainene s-au listat pe Bursa de Valori din Varşovia datorită contextului economic şi geopolitic din Ucraina, nefuncţionalităţii depline a pieţei de la Kiev, precum şi avantajelor oferite de piaţa poloneză. Polonia este un vecin apropiat al Ucrainei, iar legăturile economice şi culturale dintre cele două ţări sunt puternice. Aceasta facilitează înţelegerea afacerilor ucrainene de către investitorii polonezi şi reduce barierele logistice sau de comunicare. Listarea pe WSE permite companiilor ucrainene să atragă investitori internaţionali, inclusiv din Europa şi nu numai. Polonia, ca membru al Uniunii Europene, oferă un mediu reglementat şi atractiv pentru investitori, ceea ce creşte încrederea în companiile listate.

Multe companii ucrainene listate pe WSE sunt din sectorul agricol, care este un pilon al economiei Ucrainei. Polonia, având o economie cu un sector agricol semnificativ, este o piaţă familiară pentru investitorii interesaţi de agribusiness, ceea ce face WSE o alegere logică pentru aceste companii.

Recunosc că, în timp, am avut ceva discuţii cu firme interesante ucrainene prezente la târguri în România. Unele chiar cu afaceri în România. Dar dacă peste barierele de limbă s-a putut trece folosind engleza şi a existat deschiderea de a asculta argumentele prezentate, nu am simţit nici un moment că rezonăm cultural şi emoţional. E drept că, pentru ca să aduci o companie la Bursă, este nevoie de voinţă şi rezultate, nu de emoţii. Sau şi de emoţii e nevoie ??!!

Dar dacă ei, polonezii şi ucrainenii, ”rimează” unii cu alţii şi, fiind pe aceeaşi lungime de undă, pot colabora economic, finanţând companiile pe piaţa de capital cea mai avansată, mă întreb logic de ce noi nu putem face acelaşi lucru pentru firmele din Moldova?! Peste discuţiile despre noile dezvoltări cu piaţa de capital din Moldova s-a aşternut un val de tăcere, absolut normal, câtă vreme nici la noi nu ştiam, până la începutul săptămânii trecute, în ce parte va bate vântul, mai ales văzând cum, după primul tur, pocneau stop-loss-urile ca pop-cornul în ceaun.

Aşa cum m-am mai exprimat într-un articol, cred că abordarea directă este cea mai bună şi cea mai sănătoasă. Nu avem timp să construim noi instituţii sau să luăm noi aprobări de o parte sau de alta a Prutului. Firmele moldoveneşti au nevoie de finanţare şi ar fi interesate de investitori strategici şi financiari puternici pe care listarea la Bursă i-ar aduce. Doar că e necesar ca asta să se realizeze uşor şi repede, pentru ca să înceapă să se vadă dezvoltări importante şi un grad mai mare de bunăstare şi peste Prut. Purcari a fost exemplul de succes de companie moldovenească listată la Bucureşti, pe care l-am menţionat antreprenorilor din Moldova când discutam cu ei despre listarea la Bursă. Sper din tot sufletul că, dacă va fi preluată, să nu se delisteze. Am putea replica modelul Purcari cu mai multe companii moldoveneşti performante, pentru că esenţială este finanţarea şi dezvoltarea ulterioară, nu sub ce siglă sună clopoţelul de tranzacţionare. Aşa cum există WIG-Ukraine la Varşovia, de ce nu ar exista un BET-Moldova la Bucureşti? Direct, mai rapid, mai eficient, mai funcţional. Mâine, dacă nu a fost să fie ieri. Dar atenţie !! Doar acele companii care vor şi care merită să fie în ringul unei Burse, nu heirupism politic bun de făcut poze de dat la presă şi de pus pe Insta. Căci în contraparte sunt buzunarele investitorilor noştri.

Dacă polonezii finanţează pe bursa lor companiile ucrainene, de ce nu i-am imita, listând direct mai multe companii moldoveneşti la Bucureşti, cu atât mai mult cu cât nu avem bariere de limbă, avem aceleaşi calităţi şi metehne, stil de a gândi şi de a ne comporta? Şi acum, mai mult ca niciodată, suntem în aceeaşi barcă.