Sondaj: Cetăţenii americani nu agreează integrarea militară SUA-Israel

Prevederile din legea Pentagonului aprobată de Camera Reprezentanţilor, prin care relaţia militară dintre Statele Unite şi Israel ar urma să se transforme într-un mecanism instituţional permanent de cercetare, producţie, integrare tehnologică, instruire şi schimb de informaţii, nu este pe placul cetăţenilor americani, potrivit unui articol publicat la finalul săptămânii trecute de site-ul Zerohedge.

Conform sursei respective, care citează un sondajul realizat de Data for Progress, 61% dintre alegătorii americani chestionaţi se opun prevederilor introduse în proiectul bugetului militar pentru anul fiscal 2027, prin care companiile israeliene de armament şi tehnologiile dezvoltate în Israel ar primi un acces fără precedent la sistemele, programele şi structurile Pentagonului. Sondajul a fost efectuat în perioada 3-7 august 2026, la comanda Demand Progress şi a IMEU Policy Project, şi a inclus 1.217 cetăţeni americani cu drept de vot. Din datele acestui sondaj reţinem că nu doar 61% dintre cei chestionaţi resping prevederea propriu-zisă, ci 57% afirmă că armata israeliană şi companiile israeliene de armament nu ar trebui să primească un acces mai mare la sistemele militare americane. Mai mult, 51% consideră că Israelul este principalul beneficiar al relaţiei bilaterale, în timp ce numai 12% cred că avantajul mai mare revine Statelor Unite. Sursa citată mai arată că opoziţia faţă de această colaborare militară urcă la 78% în rândul democraţilor şi la 73% printre independenţi, în timp ce Congresul înaintează cu una dintre cele mai controversate extinderi ale cooperării militare americano-israeliene din ultimele decenii.

Aceasta deoarece miza nu mai este doar valoarea ajutorului militar acordat Israelului, livrarea de muniţie sau finanţarea sistemelor Iron Dome, David's Sling şi Arrow. În discuţie se află crearea unei arhitecturi prin care cercetarea militară, industria de apărare, inteligenţa artificială, sistemele autonome, apărarea antirachetă, războiul electronic, biotehnologia, fuziunea datelor şi chiar logistica de război ale celor două state ar putea fi legate într-o structură coordonată de Pentagon. Susţinătorii proiectului vorbesc despre eficienţă, accelerarea inovării şi protejarea militarilor americani. Criticii văd însă o cedare periculoasă de autonomie strategică şi avertizează că nicio altă ţară, inclusiv aliaţii NATO, nu ar beneficia de un asemenea nivel de acces şi integrare.

Este necesară însă o precizare juridică esenţială: documentul nu este încă o lege federală definitivă, chiar dacă a fost adoptat recent de Camera Reprezentanţilor, una dintre cele două camere ale Congresului.

• Secţiunea 219 din National Defense Authorization Act, textul ce introduce cooperarea militară permanentă dintre SUA şi Israel

La 22 iulie 2026, Camera a aprobat cu 216 voturi pentru şi 212 împotrivă propria versiune a National Defense Authorization Act pentru anul fiscal 2027, H.R. 8800, un proiect care autorizează cheltuieli militare record de 1.150 de miliarde de dolari. Senatul trebuie să-şi adopte propria versiune, iar diferenţele dintre cele două texte trebuie reconciliate înainte ca forma comună să fie votată din nou şi trimisă preşedintelui Donald Trump pentru promulgare sau veto. Aşadar, ceea ce Camera a adoptat este versiunea sa legislativă, nu o lege intrată deja în vigoare, iar textul final poate fi încă modificat sau eliminat în negocierile parlamentare.

În centrul disputei se află Secţiunea 219, intitulată „United States-Israel Defense Technology Cooperation Initiative”. Pasajul esenţial al textului adoptat de Camera Reprezentanţilor prevede: „Secretarul Apărării va desemna un agent executiv [...] responsabil pentru sincronizarea eforturilor de cooperare dintre Statele Unite şi Israel, în vederea extinderii şi accelerării cercetării, dezvoltării, testării, evaluării, integrării şi cooperării industriale bilaterale în domeniul tehnologiei de apărare”. Agentul respectiv trebuie să identifice „tehnologiile dezvoltate în comun sau de origine israeliană care prezintă utilitate operaţională pentru o potenţială integrare în sistemele Statelor Unite şi în programele oficiale de achiziţii”, să faciliteze trecerea tehnologiilor de la cercetare la achiziţie şi să creeze cadre pentru societăţi mixte, acorduri de licenţiere, coproducţie şi parteneriate de fabricaţie pe teritoriul american cu industria israeliană.

Textul merge mult mai departe şi cere promovarea exerciţiilor comune de instruire şi a mecanismelor de schimb de informaţii, astfel încât tehnologiile dezvoltate împreună să poată fi desfăşurate operaţional. Domeniile enumerate sunt extrem de largi: sisteme de combatere a dronelor aeriene, maritime şi terestre, tehnologii împotriva tunelurilor şi ameninţărilor subterane, apărare antiaeriană şi antirachetă, inteligenţă artificială, tehnologii cuantice, învăţare automată şi sisteme autonome, arme cu energie dirijată, senzori avansaţi, apărare cibernetică, război electronic, rezilienţă digitală, biotehnologie, bioproducţie, apărare medicală, integrarea reţelelor, fuziunea datelor, logistica în medii contestate, cooperarea bazelor industriale şi coproducţia de armament. Lista se încheie cu o formulare deschisă, care permite includerea „altor tehnologii emergente convenite în comun de Statele Unite şi Israel”.

Prevederea obligă Pentagonul să coordoneze aceste activităţi cu Departamentul de Stat, Departamentul Comerţului şi celelalte agenţii federale relevante. La cel mult 180 de zile de la eventuala intrare în vigoare a legii, Departamentul Apărării ar trebui să prezinte Congresului stadiul coordonării cu autorităţile israeliene, tehnologiile selectate pentru cooperare accelerată şi primele activităţi de prototipare sau integrare. Ulterior, ar urma rapoarte anuale care să enumere inclusiv tehnologiile transferate în programele americane de achiziţii, sistemele deja desfăşurate şi parteneriatele încheiate între companiile americane şi israeliene. Unul dintre obiectivele declarate este formulat fără echivoc: promovarea „integrării pe termen lung a capabilităţilor comune dintre Statele Unite şi Israel”.

• Societatea americană, polarizată în privinţa susţinerii Israelului

În Senat există o prevedere înrudită, Secţiunea 1217, asociată United States-Israel FUTURES Act. Cele două camere vor trebui să stabilească textul definitiv în cadrul negocierilor asupra NDAA, proces care, potrivit informaţiilor disponibile, nu este aşteptat să se încheie înainte de alegerile din luna noiembrie, de la jumătatea mandatului prezidenţial al lui Donald Trump. Tocmai de aceea sondajul reprezintă o presiune directă asupra senatorilor: opoziţia alegătorilor este deja majoritară înainte ca forma finală să fie stabilită, iar nemulţumirea nu se limitează la electoratul democrat.

Republicanii susţin prevederea în forma în care aceasta le este prezentată ca parte a parteneriatului privilegiat cu Israelul, dar atitudinea lor se schimbă radical atunci când întrebarea este formulată ca principiu general. Întrebaţi dacă o armată străină ar trebui să primească acces special la sistemele militare americane, republicanii resping ideea cu 62% la 27%. Diferenţa arată cât de puternic influenţează eticheta politică răspunsul: susţinerea pentru Israel poate produce o reacţie favorabilă iniţială, dar invocarea suveranităţii militare americane inversează majoritatea.

Apărătorii iniţiativei legislative resping acuzaţia că proiectul ar „uni” cele două armate şi susţin că nu este creat un comandament comun, că Israelul nu primeşte autoritate asupra deciziilor Pentagonului şi că mecanismul nu oferă acces nerestricţionat la date militare clasificate.

Problema este că electoratul american pare tot mai puţin convins că aprofundarea acestei relaţii serveşte în primul rând intereselor Statelor Unite. 40% dintre respondenţi consideră că relaţia americano-israeliană este deja „prea apropiată”, faţă de 42% care o apreciază drept „adecvată”. În rândul democraţilor, 56% cred că legătura a devenit excesiv de strânsă şi numai 23% spun că se află la nivelul potrivit. Aceeaşi opinie este împărtăşită de 43% dintre independenţi şi de 22% dintre republicani.

Nici politica lui Donald Trump nu scapă erodării sprijinului public. Aproape jumătate dintre alegători, 49%, consideră că preşedintele american susţine prea mult guvernul israelian de dreapta, în timp ce 33% apreciază că nivelul sprijinului este corect şi numai 8% cred că Israelul ar trebui sprijinit şi mai mult. Cert este că, în timp ce politicienii negociază integrarea pe termen lung a capabilităţilor militare americano-israeliene, alegătorii americani transmit un verdict mult mai simplu: nu vor ca Pentagonul să fie deschis unei puteri străine mai mult decât este necesar pentru o alianţă şi nu cred că Israelul trebuie să primească privilegii pe care Statele Unite nu le oferă nici măcar celor mai importanţi aliaţi din NATO.