În urmă cu zece ani, un covrig, celebra gustare a românilor (iar pentru unii chiar micul dejun sau prânzul), costa 0,5 lei. Asta înseamnă că un român cu salariu minim (de 925 de lei net) în 2016 îşi putea cumpăra 1.850 de covrigi. Astăzi, covrigul este de 5 ori mai scump, iar cu salariul minim de 2.500 de lei un român îşi poate cumpăra doar 1.000 de covrigi. Adică prosperitatea în materie de covrigi a scăzut cu aproape 50% faţă de acum zece ani. Ce anume a determinat scumpirea de cinci ori a covrigului? Salariile nu au crescut în acelaşi ritm, nici preţul electricităţii sau al făinei. De exemplu, dacă luăm aceeaşi referinţă, vedem că în 2016 preţul unui litru de benzină a fost, în medie, de 4,6 lei. Evoluţia acestui indicator al economiei devine relevantă nu atunci când analizăm creşterea, ci atunci când ne aşteptăm la scăderea preţului. Aşa cum se întâmplă acum cu preţul carburanţilor: consumatorii aşteaptă pacea în Strâmtoarea Hormuz şi speră (iluzoriu, probabil) ca preţul benzinei şi motorinei să mai piardă măcar 1-2 lei la fiecare litru.
De unde vine speranţa?
Fluctuaţiile mari în cotaţiile petrolului şi evoluţia preţurilor din industrie până la consumatorul final nu anulează doar predictibilitatea, ci şi înţelegerea modului în care preţurile se formează pe diferite pieţe. Practic, trăim într-o lume în care puterea teoriei economice şi a explicaţiilor au dispărut. Pieţele nu mai au habar de "mâna invizibilă” a lui Adam Smith, iar consumatorii nu mai au de ales între branduri şi calitatea serviciilor, din moment ce preţurile ridicate afectează toate produsele. Iureşul scumpirilor este de nestăvilit, iar din acest motiv speranţa ieftinirii produselor şi serviciilor, într-un joc de domino invers, devine iluzorie. Este ca şi cum ne-am aştepta ca, de luna viitoare, odată cu o presupusă pace în Golful Persic, covrigii din România să redevină 0,5 bani. Sau măcar 1,5 lei. Improbabil! Să luăm un singur exemplu: între 9 şi 10 iunie, cotaţia petrolului a fluctuat de la 86 de dolari/baril la peste 93 de dolari/baril. Aceeaşi prapastie se vede şi între intervale mai mari de referinţă: cotaţia maximă determinată de războiul din Golful Persic a fost de 112 dolari, iar în ianuarie 2026 petrolul era cotat sub 60 de dolari.
Cât ne-a scos războiul lui Trump din buzunare?
Costurile Uniunii Europene cu importurile de combustibili fosili au crescut cu 47 miliarde de euro de la începutul conflictului din Orientul Mijlociu, în urmă cu 100 de zile, potrivit datelor Comisiei Europene, citate de agenţiile de presă. Cum populatia UE este de aproximativ 450 de milioane de locuitori, înseamnă că fiecare dintre cititorii acestui articol a scos din buzunar 104 euro în plus pentru carburant în ultimele 100 de zile. Cu alte cuvinte, o familie de 4 persoane a platit un cost suplimentar de aproape 125 de euro lunar, în ultimele 3 luni, din cauza războiului din Golf. Parcă ne taie cheful de suveranism aceste calcule, nu?
Reacţia europenilor a fost pe măsura costurilor suportate de ei. Financial Times spune că zona euro a înregistrat cea mai mare scădere anuală a vânzărilor de combustibil din ultimii trei ani. Şoferii europeni au redus consumul de combustibil pe fondul creşterilor de preţuri cauzate de războiul iranian, iar vânzările de combustibil auto au scăzut cu 3,5% în aprilie, comparativ cu aceeaşi lună din 2025. Practic, europenii fac mai puţine călătorii şi amână realimentarea pe măsură ce preţurile cresc.
Avertismentele care vizează reducerea stocurilor pregătesc terenul pentru scumpirile viitoare, nicidecum pentru scăderea preţurilor finale: Stocurile de petrol din marile economii ale lumii sunt pe cale să scadă la cel mai redus nivel din ultimii peste 20 de ani, pe fondul diminuării rapide a rezervelor pentru a compensa pierderea producţiei din Orientul Mijlociu, a avertizat marţi Administraţia pentru Informaţii în Energie a Statelor Unite (EIA), citată de Reuters.
În plus, guvernele care şi-au folosit deja rezervele fiscale şi energetice pentru a reduce preţurile actuale vor avea puţin timp la dispoziţie pentru a reacţiona dacă situaţia se înrăutăţeşte. Germania, Spania, Irlanda şi Italia se numără printre economiile care au redus taxele pe combustibil ca răspuns la şocul preţurilor la energie. În total, guvernele europene au angajat deja peste 11 miliarde de euro în măsuri fiscale.
În România, piaţa carburanţilor funcţionează acum în baza unei reglementări de criză impuse de Guvern, dar care expiră la finalul lui iunie, prin care adaosurile comerciale sunt limitate la cele de anul trecut, iar preţurile pot creşte doar o dată pe zi. Ne putem imagina deja ce preţuri vor afişa totemurile benzinăriilor la începutul perioadei de concedii.



















































1. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 12.06.2026, 00:44)
"Financial Times spune că zona euro a înregistrat cea mai mare scădere anuală a vânzărilor de combustibil din ultimii trei ani. Şoferii europeni au redus consumul de combustibil pe fondul creşterilor de preţuri cauzate de războiul iranian, iar vânzările de combustibil auto au scăzut cu 3,5% în aprilie, comparativ cu aceeaşi lună din 2025":-)...Nope, ponderea masinilor electrice in UE in Mai 2026 este de 24% din totalul inmatricularilor, hence, "cădere anuală a vânzărilor de combustibil din ultimii trei ani":-)...Cinci tari, Olanda, Belgia, Danemarca, Estonia si Lituania au aprobat FSD-ul...iar pana la sfrsitul anului toate tarile UE for aproba FSD si Robotaxi...Pentru industria auto ICE si de aici vanzarile de combustibili fosili..."winter has come":-)..."Fotogin" doar ca moft, la fel ca si calaritul :-)..."Succesuri"...
1.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1)
(mesaj trimis de anonim în data de 12.06.2026, 00:59)
PS: Norvegia, cu cele mai mai rezerve de petrol din Europa si cu 98% din inmatriculati masini BEV are cea mai scumpa benzina din UE...care e legatura cu "războiului din Golf":-)?