500 de milioane de euro pentru Comunităţi de Energie

România se pregăteşte să cheltuiască pentru primari, sute de milioane de euro pentru comunităţi de energie, în timp ce ANRE nu a terminat de reglementat cadrul necesar funcţionării lor reale.

După ani de întârziere în transpunerea legislaţiei europene, România a adoptat abia în noiembrie 2025 OUG 59/2025, prin care a creat un cadru mai consistent pentru comunităţile de energie.

Numai că între a înfiinţa juridic o comunitate de energie şi a face acea comunitate să funcţioneze efectiv este o diferenţă enormă.

ANRE a reglementat cu mari dificultati si cu reclamatii la OECD din partea APCE Registrul naţional al comunităţilor de energie şi posibilitatea înscrierii acestora. Un procedeu birocratic, simplificat pana la urma fata de prima varianta propusa

Dar energia nu circulă prin registrele ANRE.

Pentru ca o comunitate energetică să funcţioneze, România trebuie să aibă reguli clare şi aplicabile privind partajarea energiei între membri, măsurarea şi schimbul de date, algoritmul de alocare, relaţia cu operatorii de distribuţie şi furnizorii, facturarea şi decontarea, tarifele de reţea, fiscalitatea, stocarea, agregarea şi accesul efectiv la piaţă.

Or, tocmai aici apar marile probleme.

OUG 59/2025 îi impunea ANRE inclusiv termenul de 28 februarie 2026 pentru aprobarea metodologiei necesare analizei costurilor şi beneficiilor surselor distribuite, în vederea stabilirii costurilor sistemului de distribuţie aplicabile partajării energiei în interiorul comunităţilor.

Suntem în septembrie.

ANRE a ştiut să creeze Registrul. Dar una dintre întrebările fundamentale rămâne: în ce condiţii economice va circula energia de la un membru al comunităţii la altul?

Şi aici începe absurditatea românească.

Există sute de milioane de euro din fonduri europene destinate tranziţiei energetice şi dezvoltării proiectelor locale, inclusiv aproximativ 500 de milioane de euro alocaţi în cadrul Programului Tranziţie Justă pentru proiecte locale de energie regenerabilă destinate gospodăriilor şi UAT-urilor, în perspectiva dezvoltării comunităţilor energetice.

Prin urmare, UAT-urile au toate motivele să se grăbească să constituie şi să înscrie comunităţi de energie.

Banii trebuie accesaţi. Proiectele trebuie depuse. Indicatorii trebuie raportaţi.

APCE avertizează administraţiile locale: Nu confundaţi inregistrarea unei comunităţi energetice cu funcţionarea ei.

O comunitate înscrisă într-un registru ANRE nu devine automat o comunitate energetică funcţională. Poţi construi centrale fotovoltaice de milioane de euro. Poţi cumpăra baterii. Poţi monta contoare inteligente. Poţi înfiinţa asociaţia şi o poţi înscrie frumos într-un registru.

Dar întrebarea fundamentală rămâne:

Cum ajunge juridic, tehnic şi comercial energia produsă de comunitate la membrii ei şi cât costă acest lucru? Cine măsoară energia? Cine o alocă fiecărui membru? La ce interval? Cum apare pe factură? Ce tarife de distribuţie se aplică? Cum sunt tratate dezechilibrele? Cum se facturează energia între comunitate şi membri? Ce se întâmplă cu energia excedentară?

Acestea nu sunt detalii birocratice. Acestea SUNT comunitatile de energie.

Fără ele, riscăm să construim cu bani europeni sute de „comunităţi energetice” care vor exista impecabil în registre, în fotografiile de inaugurare şi în rapoartele de absorbţie a fondurilor europene, dar care vor descoperi ulterior că mecanismul prin care trebuie să îşi împartă energia este incomplet, complicat sau neviabil economic.

România a mai făcut această greşeală: construim întâi şi reglementăm după.

APCE consideră că responsabilitatea principală revine ANRE. Rolul unui reglementator nu este să constate după investiţie că sistemul nu funcţionează. Rolul său este să creeze înainte de investiţie regulile clare după care piaţa va funcţiona.

ANRE trebuie să spună UAT-ului, cetăţeanului şi investitorului, înainte ca primul euro să fie cheltuit:

„Dacă produceţi aici 100 kWh şi doriţi să îi alocaţi membrilor comunităţii aflaţi în alte locuri de consum, aceasta este procedura, acesta este circuitul energiei, acestea sunt datele măsurate, acesta este algoritmul, acestea sunt tarifele, acestea sunt taxele şi acesta este costul final.”

Dacă România nu poate răspunde astăzi complet şi predictibil acestei întrebări, atunci nu avem încă un ecosistem matur pentru comunităţi energetice.

APCE solicită ANRE şi Ministerului Energiei să publice urgent o foaie de parcurs completă a comunităţilor de energie din România, cu toate reglementările adoptate, cele restante, termenele, responsabilităţile instituţionale şi mecanismul complet - tehnic, comercial, tarifar şi fiscal - prin care energia va fi partajată între membrii unei comunităţi.

De asemenea, solicităm ca UAT-urile să fie informate explicit asupra diferenţei dintre înregistrarea formală a unei comunităţi şi capacitatea ei reală de a funcţiona pe piaţa de energie.

Altfel există riscul să repetăm o veche specialitate românească: să cheltuim întâi banii europeni, să tăiem panglica, iar după aceea să descoperim că trebuie să inventăm şi regulile după care investiţia ar fi trebuit să funcţioneze.