Declararea „stării de urgenţă” în Sistemul Electroenergetic Naţional nu înseamnă automat instituirea stării de urgenţă în România, în sens constituţional, şi nici întreruperea imediată a energiei electrice pentru populaţie, conform unui comunicat de presă remis redacţiei de Asociaţia Energiei Inteligente.
Este, în primul rând, o stare tehnică de funcţionare a reţelei, constatată şi gestionată de Transelectrica prin Dispecerul Energetic Naţional. Ea arată că importurile necesare funcţionării SEN nu pot fi acoperite, iar măsurile obişnuite ale pieţei nu mai sunt suficiente pentru restabilirea echilibrului.
Din momentul declarării, prioritatea absolută nu mai este funcţionarea comercială normală a pieţei, ci păstrarea integrităţii sistemului şi evitarea întreruperilor majore.
1. Ce a determinat declararea stării de urgenţă în România
Criteriul esenţial de siguranţă nu mai poate fi asigurat deoarece deficitul de producţie nu mai poate fi acoperit din importuri.
În situaţia actuală, oprirea unui reactor de la Cernavodă, posibilitatea pierderii celui de-al doilea, producţia hidro redusă şi deficitul regional nu înseamnă singure că SEN se află automat în stare de urgenţă. Declaraţia apare dacă efectele lor duc efectiv parametrii sistemului în afara limitelor de siguranţă.
2. Situaţia centralelor nucleare electrice de pe Dunăre din zona Balcanilor
În condiţiile hidrologice actuale, închiderea completă a centralei nucleare Paks din Ungaria este foarte probabilă, dar, la această oră, trebuie formulată drept o oprire iminentă, nu drept una deja confirmată integral.
Operatorul centralei Packs a estimat că oprirea tuturor celor patru reactoare ar putea deveni inevitabilă în 24-72 de ore, dacă nivelul Dunării continuă să scadă. Centrala funcţionează deja la mai puţin de 50% din capacitatea totală de aproximativ 2.000 MW. Premierul Ungariei a indicat drept interval probabil 31 iulie-1 august 2026.
Problema principală nu mai este doar temperatura apei, pentru care guvernul ar putea acorda derogări, ci nivelul fizic foarte scăzut al Dunării, care afectează captarea apei necesare răcirii. O derogare administrativă nu poate rezolva această limitare tehnică.
În condiţiile hidrologice actuale, închiderea completă a centralei nucleare de la Cernavodă este foarte probabilă, dar, la această oră, trebuie formulată drept o oprire probabilă, nu drept una deja confirmată integral.
Pentru România, oprirea Paks este foarte important, Ungaria va trece din poziţia de posibil furnizor regional în cea de importator masiv.
Centrala nucleară Kozlodui nu este oprită şi nici nu există o decizie oficială de oprire. Ambele reactoare active - Unităţile 5 şi 6, de câte aproximativ 1.000 MW - funcţionează la putere integrală, conform programului de producţie.
De ce situaţia este mai bună decât la Paks şi Cernavodă
Kozlodui dispune de o staţie proprie de pompare amplasată într-un golf adânc al Dunării, proiectată să funcţioneze inclusiv la niveluri hidrologice foarte scăzute. Apa Dunării răceşte condensatoarele din partea convenţională a centralei, nu direct reactoarele
3. Cine declară situaţia de urgenţă
Guvernul, pe baza evaluării Ministerului Energiei şi a Transelectrica poate declara
Pentru starea tehnică a SEN, actorul central este Transelectrica, prin Dispecerul Energetic Naţional.
Dispecerul stabileşte starea de funcţionare pe baza parametrilor reali: frecvenţă, tensiuni, fluxuri prin reţea, rezerve disponibile, producţie, consum şi capacitate de import.
Nu este necesar un decret prezidenţial şi nici o hotărâre politică pentru ca DEN să treacă SEN în stare de urgenţă tehnică. Trecerea poate fi determinată operativ, uneori în câteva secunde sau minute.
Transelectrica constituie o echipă de criză care:
-monitorizează şi diagnostichează starea reţelei;
-coordonează aplicarea Planului de apărare a SEN;
-transmite ordine obligatorii producătorilor şi operatorilor de distribuţie;
-coordonează acţiunile cu operatorii sistemelor vecine;
-stabileşte priorităţile de alimentare;
-decide dacă anumite activităţi ale pieţei trebuie suspendate.
Aceste atribuţii sunt prevăzute de regulile ANRE privind suspendarea şi restabilirea activităţilor de piaţă în starea de urgenţă, colaps sau restaurare.
4. Ce se întâmplă imediat după declarare
Transelectrica preia controlul operativ extins
Programele comerciale ale producătorilor şi consumatorilor devin secundare faţă de dispoziţiile DEN.
Transelectrica poate ordona:
-creşterea sau reducerea producţiei centralelor;
-pornirea rapidă a grupurilor disponibile;
-folosirea rezervelor de sistem;
-modificarea schimburilor comerciale;
-descărcarea sistemelor de stocare;
-reducerea producţiei regenerabile dacă există excedent sau congestii;
-modificarea topologiei reţelei;
-limitarea unor consumuri.
Producătorii, operatorii de distribuţie, instalaţiile de stocare şi marii consumatori dispecerizabili trebuie să execute dispoziţiile operative primite.
5. Se suspendă piaţa de energie?
Nu automat. Legislaţia precizează că preluarea de către Transelectrica a programului de dispecerizare nu conduce obligatoriu la suspendarea tuturor activităţilor de piaţă.
Piaţa poate continua atât timp cât aceasta ajută sau, cel puţin, nu împiedică stabilizarea SEN. Transelectrica poate suspenda numai activităţile care agravează situaţia sau împiedică restaurarea.
Pot fi suspendate temporar:
-transmiterea ofertelor pe piaţa de echilibrare;
-modificarea programelor de producţie şi consum;
-anumite operaţiuni pe piaţa intrazilnică;
-alocarea capacităţilor de interconectare;
-unele schimburi comerciale transfrontaliere;
-obligaţia participanţilor de a-şi menţine individual poziţia echilibrată.
Suspendarea devine posibilă mai ales dacă:
-SEN s-a separat în mai multe zone;
-se aplică deconectări automate sau manuale de consum;
-abaterea frecvenţei ajunge la ±220 mHz;
-există deficit de putere şi au fost epuizate rezervele;
-continuarea activităţilor comerciale ar îngreuna salvarea sistemului.
Într-o situaţie foarte gravă, DEN conduce fizic sistemul, iar decontările comerciale sunt realizate ulterior după reguli speciale.
6. Se întrerupe energia populaţiei?
Nu în prima etapă. Declararea stării de urgenţă nu înseamnă că locuinţele sunt deconectate imediat. Înaintea populaţiei se aplică, în principiu, măsuri mai puţin severe:
-activarea rezervelor;
-creşterea importurilor;
-pornirea tuturor capacităţilor disponibile;
-solicitarea reducerii voluntare a consumului;
-reducerea consumurilor industriale comandabile;
-aplicarea contractelor de întreruptibilitate;
-deconectarea unor consumatori mari prevăzuţi în normative;
-reducerea controlată a consumului pe anumite zone.
Consumatorii sunt înscrişi în tranşe de limitare sau deconectare. Normativul de deconectări manuale cuprinde consumatorii, puterea care poate fi întreruptă şi ordinea aplicării măsurii. Acesta este utilizat în situaţii excepţionale în care consumul trebuie redus la nivel regional sau naţional.
7. Cine este protejat cu prioritate
Planurile operative stabilesc utilizatori cu prioritate ridicată. În mod normal, se urmăreşte menţinerea alimentării pentru:
-spitale şi servicii medicale critice;
-servicii de urgenţă;
-comunicaţii şi centre de comandă;
-alimentarea cu apă şi canalizarea;
-infrastructura de transport esenţială;
-instalaţiile necesare funcţionării şi restaurării SEN;
-obiective de siguranţă şi securitate naţională;
-centrale care au nevoie de alimentare pentru servicii proprii;
-anumite procese industriale unde întreruperea necontrolată poate produce accidente.
„Prioritate” nu înseamnă garanţia absolută că energia nu va fi întreruptă. În cazul unui colaps fizic, pot rămâne fără tensiune şi asemenea obiective, dar ele vor avea prioritate la realimentare.
8. Cum se aplică deconectările controlate
Dacă deficitul nu mai poate fi acoperit, DEN poate dispune deconectări manuale de consum.
Acestea pot fi:
-selective - un număr limitat de mari consumatori;
-zonale - anumite staţii sau reţele;
-temporare - întreruperi pentru intervale determinate;
-rotative - zonele sunt întrerupte pe rând pentru a distribui deficitul;
-automate - dacă frecvenţa scade foarte repede şi protecţiile trebuie să acţioneze înaintea intervenţiei umane.
Scopul nu este economisirea energiei ca măsură administrativă, ci reducerea instantanee a puterii consumate pentru ca producţia şi consumul să revină în echilibru.
Exemplu: dacă SEN are un deficit neacoperit de 800 MW, nu este suficient să se promită economii în următoarele ore. Trebuie redus aproape imediat un consum echivalent sau introdusă o producţie/import de aceeaşi mărime.
9. Ce se întâmplă cu preţul energiei
Înainte de suspendarea pieţei, preţurile pot creşte foarte mult deoarece sunt activate cele mai scumpe capacităţi şi importuri.
După suspendarea unor activităţi ale pieţei:
-preţul nu mai este singurul criteriu de selectare;
-dispoziţia tehnică a DEN prevalează;
-energia comandată este înregistrată şi decontată ulterior;
-se pot aplica preţuri şi mecanisme speciale de restabilire;
-costurile suplimentare ale Transelectrica pot fi recunoscute ulterior prin tariful pentru serviciile de sistem.
Aşadar, starea de urgenţă nu îngheaţă automat preţurile şi nu înseamnă energie gratuită. Costurile salvării sistemului sunt contabilizate şi, într-o formă sau alta, ajung ulterior în facturi, tarife sau buget.
10. Ce nu permite automat declararea urgenţei
Starea tehnică de urgenţă a SEN nu oferă automat Guvernului dreptul:
-să suspende drepturi constituţionale;
-să limiteze circulaţia persoanelor;
-să rechiziţioneze orice bun sau companie;
-să stabilească administrativ orice preţ;
-să anuleze contractele comerciale;
-să instituie măsuri generale specifice unei stări de urgenţă naţionale.
Pentru asemenea intervenţii sunt necesare temeiuri juridice distincte: legislaţia privind starea de urgenţă, protecţia civilă, criza energiei electrice sau acte normative adoptate separat.
Aceasta este diferenţa esenţială dintre:
-starea tehnică de urgenţă a SEN, gestionată operativ de Transelectrica;
-criza de energie electrică, gestionată instituţional potrivit legislaţiei naţionale şi europene;
-starea de urgenţă pe teritoriul României, care presupune decret prezidenţial şi încuviinţarea Parlamentului.
Concluzie
Declararea situaţiei de urgenţă în SEN înseamnă că sistemul electric nu mai poate fi lăsat să funcţioneze exclusiv după mecanismele obişnuite ale pieţei. Transelectrica preia un control operativ extins, activează rezervele, comandă producţia şi consumul, solicită ajutor extern şi poate limita sau deconecta controlat consumatori.
Pentru populaţie, prima consecinţă nu este întreruperea curentului, ci solicitarea reducerii consumului şi posibilitatea unor întreruperi locale dacă deficitul continuă. Pentru marii consumatori, consecinţele pot apărea mai repede: limitări, deconectări şi obligaţia executării dispoziţiilor DEN.


















































Opinia Cititorului