Analiză Eurowag: Industria transporturilor se va baza pe multiple tehnologii

În Europa, peste 96% dintre camioane încă funcţionează cu motorină. Conform datelor din ultimii 36 de ani, această tendinţă nu s-a schimbat. Pe lângă electromobilitate, şi alţi carburanţi atrag atenţia, deşi alternativele cu emisii reduse au apărut pe piaţă abia în ultimii 16 ani. Cu toate acestea, motorina rămâne carburantul dominant, potrivit unui comunicat de presă remis redacţiei.

Pe lângă electrificare, alţi carburanţi câştigă treptat teren, în special cei cu emisii reduse de carbon. Un astfel de combustibil este HVO (uleiul vegetal hidrogenat), o alternativă la motorina produsă din uleiuri uzate şi grăsimi vegetale, care poate fi utilizată în motoarele diesel standard fără nicio modificare. Acest lucru permite companiilor de transport să reducă emisiile fără a fi nevoie să îşi înlocuiască imediat flotele, obţinând în acelaşi timp un avantaj competitiv faţă de marii producători care, ca parte a strategiilor lor de sustenabilitate, prioritizează transportul mărfurilor lor cu emisii reduse de carbon. Materia primă pentru producţia de HVO este limitată şi, prin urmare, nu se poate presupune că HVO va putea înlocui motorina, se arată în comunicat.

HVO este adesea confundat cu biodieselul B100, dar aceasta este o greşeală; HVO are proprietăţi semnificativ diferite. B100 este produs prin transesterificarea uleiurilor vegetale sau a grăsimilor animale cu metanol sau etanol, poate înfunda filtrele de carburant şi poate necesita modificări ale motoarelor diesel existente pentru performanţe optime, în special în condiţii mai reci, conform documentului.

Carburantul gazos bioGNL (compatibil cu GNL) este produs din biomasă regenerabilă; astăzi, aproximativ 2.500 de camioane din totalul de 15.000 de camioane GNL din Europa funcţionează cu acesta. Cu toate acestea, GNL şi bioGNL sunt combustibili diferiţi - GNL este un combustibil fosil produs din gaze naturale. Producţia de bioGNL utilizează carbon sechestrat din plante (ciclul carbonului biogenic), iar producţia sa este limitată de disponibilitatea materiilor prime regenerabile, se precizează în comunicat.

Prin urmare, trecerea la noi tehnologii de propulsie este graduală. Într-un mediu în care vârsta medie a camioanelor în UE este de aproximativ 14 ani - şi depăşeşte 20 de ani în unele ţări - nu se poate aştepta o reînnoire mai rapidă a flotei. Complicaţii suplimentare provin din condiţiile diferite din Europa. În timp ce ţările din Europa de Vest au început să investească mai devreme în infrastructură şi surse de energie regenerabilă, operatorii de transport din Europa Centrală şi de Est se confruntă cu costuri mai mari şi cu progrese mai lente în infrastructura de mobilitate curată, ceea ce înseamnă că este probabil ca mai multe tehnologii să coexiste timp de mulţi ani, potrivit sursei citate.

Conform unui sondaj realizat de Eurowag în 2025, transportatorii europeni consideră decarbonizarea ca o prioritate absolută şi înţeleg că decarbonizarea este esenţială pentru asigurarea viitorului afacerii lor. Fără investiţii suficiente în infrastructură şi acces la soluţii cu emisii reduse de carbon, există un risc tot mai mare al unei decarbonizări „în două viteze” a transportului rutier european, care ar putea slăbi competitivitatea companiilor din regiunea CEE în comparaţie cu pieţele occidentale.