Analiză MET: Perspectivele pieţelor de energie pentru această iarnă

Specialiştii se aşteaptă ca această iarnă să fie mai călduroasă (cu 1,0 până la 1,5 grade Celsius) decât iarna trecută, cu o cerere mai mică de gaze, atât în Europa, cât şi în Asia. În România, prima prognoză ANM anunţă un început de iarnă cu temperaturi peste cele obişnuite, însă acest lucru nu exclude posibilitatea unor episoade de ger sau ninsori, conform unui articol realizat de Vasilis Pappas, Senior Meteorologist în cadrul MET Group.

Zilele sunt mai scurte şi nopţile mai lungi în emisfera nordică, un prilej bun să analizăm la ce ar trebui să ne aşteptăm de la pieţele de energie în perioada următoare.

Anul acesta, observăm o serie de riscuri legate de starea atmosferei în emisfera nordică, dar şi de cea a Oceanului Indian şi a Pacificului. Aceste interacţiuni între regiuni diferite ale planetei sunt denumite teleconexiuni. Iată câteva dintre teleconexiunile şi caracteristicile atmosferice care sunt considerate deosebit de importante:

Oscilaţia cvasi-bienală (QBO): Aceasta reprezintă o variaţie a vânturilor zonale din stratosfera inferioară, care se propagă treptat în jos şi are o perioadă medie de aproximativ 28 de luni. În această iarnă, QBO se află în faza sa estică, ceea ce sugerează o probabilitate crescută de slăbire a curentului cu jet atlantic şi de apariţie mai frecventă a blocajelor atmosferice - condiţii ce pot favoriza episoade mai lungi de vreme rece în Europa.

Dipolul Oceanului Indian (IOD): Acesta este asociat cu diferenţa de temperatură a suprafeţei mării între regiunile vestice şi estice ale Oceanului Indian. Această diferenţă influenţează vremea din Europa, determinând cu precădere anomalii ale precipitaţiilor în timpul iernii. Pentru iarna care se apropie, modelele pe termen lung indică un IOD negativ la începutul iernii (noiembrie-decembrie), o veste bună pentru precipitaţiile din sud-estul Europei.

El Niño Southern Oscillation (ENSO): Probabil cea mai cunoscută dintre teleconexiunile climatice, ENSO este asociată cu variaţiile de temperatură ale Oceanului Pacific şi alternează între fazele El Niño, La Niña sau una neutră. În prezent, şi pentru cea mai mare parte a iernii boreale, condiţiile climatice favorizează menţinerea fazei La Niña. Aceasta este, în general, asociată cu temperaturi mai scăzute decât cele normale în Asia de Est, având însă o influenţă mai puţin directă asupra Europei.

Vortexul polar: este o regiune extinsă de presiune scăzută şi aer rece care se roteşte în jurul polilor Pământului, mai slabă pe timpul verii şi mai intensă iarna. Cu cât vortexul este mai puternic, cu atât aerul rece tinde să rămână concentrat deasupra polilor (în cazul nostru, deasupra Polului Nord), fără a coborî spre latitudinile medii. Totuşi, această iarnă a început cu un vortex polar mai slab decât în mod obişnuit - ceea ce stârneşte îngrijorări cu privire la apariţia frecventă a valurilor de frig în Europa.

Luând în considerare toate elementele menţionate anterior, împreună cu cele mai recente prognoze sub-sezoniere şi sezoniere, se estimează că temperaturile de pe continentul european vor fi, în medie, cu 0,5 - 1,0°C peste valorile normale ale iernilor din perioada 2018-2024, şi cu 1,0 - 1,5°C peste mediile iernii 2024-2025.

Deşi acesta este scenariul de bază, există şi o variantă alternativă - cu o probabilitate de aproximativ 20% - care indică o iarnă mai rece cu circa 1,2°C, apropiată de media temperaturilor înregistrate iarna trecută.

Dacă analizăm strict relaţia dintre temperatură şi cererea de energie (fără a lua în calcul măsuri de eficienţă energetică sau modificări structurale ale consumului), cererea de gaze naturale este aşteptată să fie mai scăzută faţă de anul trecut, atât în Europa, cât şi în Asia. Totuşi, influenţa fenomenului La Niña asupra Asiei de Est ar putea aduce surprize, prin episoade cu temperaturi mai scăzute decât cele anticipate.

În Europa, cele mai recente prognoze sezoniere indică o probabilitate crescută pentru apariţia fenomenelor de tip „Dunkelflaute” în luna decembrie - perioade în care cererea de încălzire este ridicată, dar producţia de energie solară şi eoliană este foarte scăzută. Astfel de situaţii pot genera creşteri bruşte ale preţurilor la gaze naturale şi electricitate, din cauza necesităţii de a suplimenta producţia termică pentru a acoperi cererea care, în mod normal, ar fi fost satisfăcută de energia din surse regenerabile.

Un astfel de eveniment major a avut loc pe 6 noiembrie 2024, când preţul mediu al energiei electrice a urcat la 231 euro/MWh, iar în unele intervale orare a depăşit chiar 800 euro/MWh. Zilele caracterizate prin cerere ridicată şi producţie redusă din surse regenerabile limitează, de asemenea, eficienţa sistemelor de stocare a energiei în baterii (BESS), care, în condiţii normale, contribuie la reducerea vârfurilor de preţ.

Situaţia hidrologică joacă, la rândul ei, un rol esenţial, mai ales în Europa de Sud-Est, o regiune puternic dependentă de producţia hidroenergetică. Conform celor mai recente prognoze, se aşteaptă precipitaţii peste media sezonieră, ceea ce ar aduce o uşurare semnificativă, întrucât rezervoarele hidro se află în prezent la cel mai scăzut nivel din ultimii şapte ani.

În concluzie, interacţiunea dintre cererea meteo-dependentă din Europa şi Asia va fi un factor important, deoarece o creştere a consumului în Asia ar putea influenţa diferenţa de preţ a gazului natural lichefiat (GNL) dintre cele două regiuni şi, implicit, redistribuirea livrărilor de GNL la nivel global.