Analiză Tavex - „Aurul în perioade de criză: de ce preţurile scad înainte să crească”

Potrivit unui comunicat remis redacţiei de Tavex România, aurul continuă să fie perceput drept unul dintre principalele active de refugiu în perioade de incertitudine economică şi politică, chiar dacă evoluţia sa pe termen scurt poate fi marcată de episoade de volatilitate şi corecţii temporare. Analiza companiei arată că, după atingerea unor maxime istorice la începutul anului, preţul aurului a intrat într-o fază de consolidare, pe fondul presiunilor generate de randamentele ridicate ale obligaţiunilor şi de cererea pentru dolarul american. Reprezentanţii Tavex subliniază totodată că instabilitatea politică internă şi deprecierea leului au amplificat interesul investitorilor pentru aurul fizic, utilizat tot mai des ca instrument de protejare a valorii economiilor pe termen lung.

„Volatilitatea accentuată de pe pieţele globale din ultimele zile a readus în atenţie modul în care evoluează aurul în perioade de incertitudine politică şi economică.

După ce la 26 ianuarie preţul aurului a ajuns la aproximativ 5.100 de dolari pe uncie troy, a urcat mai apoi la peste 5.600 de dolari, un maxim istoric. Creşterea rapidă a fost urmată însă de o corecţie de aproape 11%, cotaţiile coborând sub pragul de 4.900 dolari la scurt timp după atingerea vârfului.

În ultima săptămână, aurul s-a stabilizat în intervalul 4.500-4.700 dolari pe uncie, semnalând o etapă de calmare după creşterile rapide din ultimele luni şi o tranziţie către o fază de consolidare a pieţei. Acest tip de evoluţie îi surprinde adesea pe investitori, care se aşteaptă ca aurul să crească imediat în perioade de criză.

„Aurul este perceput pe scară largă drept un activ de refugiu, însă reacţia sa nu este instantanee. La începutul fiecărei crize, pieţele trec, de regulă, printr-o fază de presiune înainte ca mişcarea reală de creştere să înceapă”, afirmă Victor Dima, Manager de Trezorerie la Tavex România.

Pe termen scurt, mai mulţi factori pot pune presiune asupra preţului aurului, chiar şi pe fondul accentuării incertitudinilor din pieţe. Printre aceştia se numără randamentele mai ridicate ale obligaţiunilor guvernamentale, cererea crescută pentru dolarul american şi migrarea capitalului către active generatoare de randament. Împreună, aceste dinamici cresc costul de oportunitate al deţinerii aurului, un activ care nu produce randament.

În acelaşi timp, instabilitatea politică afectează direct monedele şi economiile populaţiei. Deprecierea recentă a leului reflectă suprapunerea incertitudinilor politice cu riscurile economice în creştere. După demiterea guvernului condus de Ilie Bolojan, investitorii au reacţionat prin retrageri de capital, ceea ce a pus presiune suplimentară asupra monedei naţionale, în timp ce deficitul bugetar ridicat a afectat şi mai mult încrederea în economie. În paralel, semnalele venite din partea băncii centrale au indicat o disponibilitate mai redusă de intervenţie, permiţând leului să atingă un minim istoric în raport cu euro.

„Atunci când încrederea într-o monedă slăbeşte, efectele se resimt imediat în economiile populaţiei. În astfel de momente, oamenii caută active care nu depind de deciziile guvernelor sau ale băncilor centrale”, explică Dima.

Acest tipar nu este neobişnuit. De-a lungul marilor crize, de la şocul petrolier din anii '70 până la tensiunile geopolitice recente, aurul a traversat frecvent perioade de volatilitate pe termen scurt înainte de a intra într-un trend susţinut de creştere. Dacă evoluţiile pe termen scurt sunt influenţate de lichiditate şi de ratele dobânzilor, direcţia pe termen lung este determinată de inflaţie, nivelul datoriilor şi încrederea în sistemul monetar.

La nivel local, acelaşi comportament poate fi observat în creşterea interesului pentru aurul fizic de investiţii, în special în rândul investitorilor individuali care caută să protejeze puterea de cumpărare a economiilor lor.

„Observăm clar că cererea pentru aur creşte în perioadele de stres, nu ca instrument speculativ, ci ca modalitate de conservare a valorii pe termen lung. Înţelegerea acestor etape este esenţială. Cele mai mari greşeli apar atunci când deciziile sunt luate din teamă, şi nu pe baza modului în care funcţionează cu adevărat pieţele”, adaugă Dima.

Mişcările recente din pieţe confirmă faptul că aurul rămâne un activ cheie în perioadele de incertitudine, însă reacţia sa nu este liniară. Scăderea iniţială nu trebuie interpretată ca un semn de slăbiciune, ci ca parte a unui ciclu normal de piaţă.”