English
Ministerul Apărării Naţionale pare să fi ajuns, în ultimii ani, un magnet pentru tentaţiile corupţiei din jurul achiziţiilor militare, un teren minat unde sumele uriaşe, presiunea geopolitică şi febra contractelor de urgenţă au creat un ecosistem în care cumpărarea de influenţă, aranjamentele pe filieră politică şi "urgentările” dubioase tind să devină rutină.
Cel mai proaspăt exemplu e dosarul „Mită la MApN”, în care fostul senator Marius Ovidiu Isăilă a fost reţinut de DNA şi arestat preventiv pentru 30 de zile, după ce ar fi promis un milion de euro „pentru ministru” ca să fie „împinse” la Romtehnica anumite contracte către o firmă privată din Bulgaria. În interceptările făcute de procurorii anticorupţie, limbajul e de o brutalitate care spune totul despre cum e privită instituţia: „La geantă, ca să nu avem urme!”, „Când s-a semnat contractul... ai un milion... la geantă. Ţi-l aduc eu!”, „Toată lumea câştigă!”, iar promisiunea politică vine la pachet: „...îl ajutăm în campanie.” Denunţătorul din dosar este Octavian Berceanu, fostul şef al Gărzii de Mediu, care a confirmat public că a colaborat cu anchetatorii; ministrul Ionuţ Moşteanu a spus că a refuzat orice întâlnire cu corupătorul şi că sprijină ancheta, context în care DNA a precizat oficial acuzaţiile privind cumpărarea de influenţă în legătură cu C.N. Romtehnica S.A., companie cu acţionar unic MApN. Faptele sunt în fază incipientă şi inculpatul beneficiază de prezumţia de nevinovăţie, dar mecanismul descris - un milion „la geantă” pentru a „mişca” semnarea - arată cât de jos a ajuns conversaţia despre banii publici în zona apărării naţionale.
Această cultură a „ împingerii ” contractelor nu apare din vid. Perioada cuprinsă între anii 2018-2023 a fost marcată de eşecuri răsunătoare şi suspiciuni în jurul programelor strategice. Dosarul corvetelor - peste 1 miliard de euro - rămâne cazul-şcoală: după ani de dispute, contestaţii şi acuzaţii, MApN a anulat licitaţia în 2023, deşi asocierea Naval Group - Şantierul Naval Constanţa fusese desemnată câştigătoare în 2019. Un fiasco strategic care a pulverizat credibilitatea şi a lăsat Marina militară pe uscat exact când mediul de securitate se înrăutăţea.
Ziarul BURSA a arătat la vremea respectivă că licitaţia a fost contaminată politic şi administrativ încă din 2017-2018, în special cu privire la criteriile de atribuire care au fost „ajustate” prin HG 48/2018, după presiuni şi discuţii bilaterale cu partea franceză, aspecte care au generat plângeri şi sesizări la parchete în anul 2019. Chiar dacă dosarele respective au fost clasate (s-au soldat toate cu neînceperea urmăririi penale), dezastrul instituţional rămâne: ani pierduţi, reputaţie făcută praf şi zero corvete livrate.
Nici filiera camioanelor militare nu a fost ferită de zgomot. În timp ce acordul-cadru pentru mii de camioane a fost prezentat drept exemplu de modernizare şi fabrica Iveco de la Petreşti, drept cel mai bun exemplu, reprezentanţii angajaţilor din industria naţională de apărare au criticat faptul că firma italiană a ales să bage banii într-o investiţie greenfield când avea la dispoziţie o hală de 20.000 metri pătraţi în interiorul Uzinei Automecanica Moreni, şi au acuzat că decizia italienilor a fost influenţată politic de lideri ai PNL şi Pro România.
La capitolul „cum să pierzi un deceniu”, episodul IAR-99 „Super/SM Şoim” este definitoriu. Ziarul BURSA a relatat în anul 2019 despre demisia lui Dragoş-George Sandu, directorul general al Avioane Craiova, fondul scandalului selecţiei furnizorului de avionică - firma CMC Electronics, companie care în perioada 2009-2012 l-a primit gratuit la un curs de specializare domnul Sandu. În scandalul din 2019, privind modernizarea avioanelor IAR 99 - pe care piloţii români urmau să se antreneze pentru manevrarea avioanelor F16, directorul general al Avioane Craiova a fost acuzat că a ocolit procedura prin depunere pe e-mail a ofertei companiei CMC Electronics, ridicând suspiciuni de conflict de interese. Ministerul Economiei a cerut urgent, atunci, clarificarea situaţiei.
Prin prisma celor de mai sus, asistăm practic la o realitate financiară care alimentează tentaţiile: miliarde de euro pompate într-un orizont scurt de timp, de la programe aeriene şi terestre până la apărare antiaeriană şi muniţii, cu multe proceduri accelerate. Unde curg banii, se aprind şi "licuricii”: investigaţii de presă au arătat cum pârghii majore de achiziţii au fost mutate sau „coordonate” politic sub umbrela programelor-cadru, în timp ce societatea vede doar headline-ul cu suma totală, iar detaliile se pierd între clauze confidenţiale, offset neclar şi excepţii de la regulile obişnuite ale achiziţiilor. Un mediu ideal pentru vânători de comisioane, intermediari „cu uşi deschise” şi reţele care promit „să mişte” în 24 de ore contracte şi sume, care altfel ar dura luni sau poate ani.
În acest articol nu ne-am propus să demonizăm necesitatea reînarmării. Ea este vitală în actualele condiţii geostrategice. Textul de mai sus este practic o avertizare cu privire la faptul că MApN a devenit, în percepţie şi din păcate prea des şi în practică, o instituţie cu risc extrem de ridicat la coruperea lanţului decizional. Dosarul Isăilă, interceptările cu „un milion la geantă”, corvetele îngropate după patru ani de ceartă şi anulări, IAR-99 SM trasează aceeaşi hartă a vulnerabilităţilor: prea mulţi bani, prea multă opacitate, prea multe „excepţii de la regulă” şi prea mulţi intermediari care se oferă să „ajute”. Ieşirea din capcană nu se face cu comunicate nervoase, ci cu reguli simple şi aplicate: transparenţă contractuală reală (până la limita secretului militar, dar nu dincolo), trasabilitate pentru fiecare „urgentare”, audit extern independent pe marile programe, rotaţia echipelor din Direcţia Generală de Armamente, conflict de interese tratat ca risc operaţional şi penal, şi o protecţie reală a avertizorilor. Altfel, „la geantă” rămâne varianta „eficientă” într-un stat care cumpără scump, livrează târziu şi descoperă prea târziu că influenţa s-a cumpărat deja.
Euro
Dolar SUA
Franc elveţian
Liră sterlină
Gram de aur
Opinia Cititorului