Barometru european: Presiunea economică schimbă agenda de criză a companiilor, dar 40% dintre ele sunt slab pregătite

Incertitudinea economică a devenit riscul cu cea mai rapidă creştere în importanţă pentru companii în ultimele 12 luni, fiind urmată de instabilitatea geopolitică, atacurile cibernetice şi dezinformare. Aceasta este una dintre concluziile celui mai recent sondaj realizat de Crisis Communications Network Europe (CCNE), singura reţea din Europa care reuneşte experţi specializaţi în situaţii de criză din 20 de ţări, inclusiv România, conform unui comunicat de presă remis redacţiei.

Datele arată că peste trei sferturi dintre respondenţi, respectiv 76%, consideră incertitudinea economică un risc tot mai critic pentru mediul de afaceri. În ierarhia preocupărilor urmează instabilitatea geopolitică, menţionată de 59% dintre experţi, atacurile cibernetice, cu 47%, şi fenomenele de dezinformare, semnalate de 41% dintre respondenţi. Potrivit experţilor, riscurile nu cresc doar ca intensitate, ci şi ca grad de interconectare, ceea ce face ca situaţiile de criză să fie mai greu de anticipat şi gestionat.

În pofida acestor ameninţări complexe, sondajul anual arată că aproximativ 40% dintre companiile consiliate de experţii CCNE sunt slab pregătite pentru situaţii de criză, în timp ce un sfert dintre organizaţii au o pregătire doar moderată şi numai 10% sunt considerate foarte bine pregătite. Mai mult, jumătate dintre experţii consultaţi estimează că organizaţiile nu au făcut îmbunătăţiri semnificative în ultimul an pentru a-şi consolida capacitatea de reacţie în faţa riscurilor.

„Multe companii consideră că sunt pregătite pentru o criză pentru că au un plan, câteva proceduri sau o echipă desemnată. Problema este că mediul actual nu mai funcţionează după logica unei singure crize, care apare izolat şi poate fi gestionată pas cu pas. Ne aflăm într-o perioadă de permacriză, în care presiunea economică, instabilitatea politică, atacurile cibernetice, dezinformarea, tensiunile sociale şi vulnerabilităţile operaţionale se pot suprapune foarte rapid. În România, vedem că foarte puţine companii sunt pregătite pentru acest tip de scenariu compus. Pregătirea pentru criză nu înseamnă un document formal, ci scenarii testate, responsabilităţi clare, exerciţii constante şi capacitatea liderilor de a lua decizii rapide sub presiune”, declară Ana Maria Gardiner, expert în situaţii de criză şi reprezentantul CCNE în România.

Contextul regional şi local amplifică aceste provocări. Inflaţia cumulată de peste 58% înregistrată din 2020 până în prezent a pus presiune asupra puterii de cumpărare, costurilor de producţie şi deciziilor de investiţii. La nivel geopolitic, prelungirea conflictelor internaţionale continuă să afecteze lanţurile de aprovizionare, costurile logistice şi predictibilitatea pieţelor. În acelaşi timp, contextul politic şi fiscal local, marcat de impredictibilitate, determină multe companii să adopte o poziţie de aşteptare, iar amânarea deciziilor strategice poate genera, la rândul ei, vulnerabilităţi operaţionale.

Presiunea economică nu mai este doar un element de context, ci devine un factor direct de criză pentru companii. Restructurările, reducerea investiţiilor, ajustarea preţurilor, întârzierile în proiecte sau reorganizarea activităţii pot produce efecte în lanţ, cu impact asupra angajaţilor, furnizorilor, partenerilor şi comunităţilor locale. În acest nou context, organizaţiile au nevoie de scenarii de criză care să ia în calcul mai multe riscuri simultane, nu doar incidente punctuale.

Sondajul arată, de asemenea, că instrumentele de pregătire sunt folosite inegal de mediul de business. Deşi trainingurile de criză, analizele de scenarii şi planurile standard sunt relativ răspândite, soluţiile practice care testează capacitatea reală de reacţie rămân insuficient utilizate. Simulările, exerciţiile aplicate, testele de stres, trainingurile de rezilienţă pentru echipe şi instrumentele avansate de monitorizare sunt esenţiale într-un context în care o criză poate evolua rapid dintr-o problemă operaţională într-o situaţie cu impact asupra mai multor categorii de public.

O altă concluzie relevantă pentru perioada următoare este rolul tot mai important al actorilor externi în evoluţia unei crize. Autorităţile, angajaţii, comunităţile locale, mass-media, acţionarii, furnizorii şi partenerii pot influenţa decisiv modul în care o companie traversează un moment critic. De aceea, companiile nu mai pot privi pregătirea pentru criză doar ca pe un proces intern, ci ca pe o capacitate de coordonare între management, operaţiuni, comunicare şi relaţia cu toate celelalte părţi implicate