Flăcările înfruntărilor militare au cuprins Orientul Mijlociu. Variabile esenţiale sunt timpul şi impactul asupra infrastructurii. Încetarea conflictului cu efecte minore asupra facilităţilor de producţie, conductelor de transport, porturilor şi navelor ar însemna o şansă de revenire foarte rapidă la normal. Totodată, fiecare rachetă care distruge echipamente costisitoare şi deseori complexe adaugă la durata totală a revenirii la alimentarea pieţelor de energie afectate de război. În timp ce petrolul captează mai ales atenţia, efectele conflictului sunt mult mai ample, arată Claudiu Cazacu, consultant de strategie în cadrul XTB România.
Prin strâmtoarea Ormuz tranzitează aproximativ o cincime din gazul natural lichefiat mondial, şi aproape întreg volumul de export al Qatar-ului. Cel mai mare complex industrial pentru exportul de gaz natural lichefiat (GNL) este Ras Laffan, în Qatar. În plan era extinderea capacităţii câmpului petrolier cu proiectul NFE (North Field East) care ar fi dus capacitatea anuală la 110 milioane de tone de la 77 anterior. Qatarul este al doilea exportator al lumii, după SUA, şi aprovizionează aproximativ 20% din piaţa globală.
După atacurile Iranului, însă, producţia de GNL şi produse conexe pentru export în Qatar a încetat, iar pieţele au reacţionat puternic. În plus, de la 50 de vase pe zi, traficul a scăzut aproape la 0, şi 13 vase de transport GNL, cu peste 1 milion de tone de gaz sunt blocate în prezent în interiorul Golfului Persic.
Preţurile la gaze naturale explodează
Cotaţiile Dutch TTF pentru gaze naturale au crescut la 55,145 EUR/MWh marţi la închidere de la 31,959 EUR/MWh pe 27 februarie, un salt de 72,5% în doar câteva şedinţe. Preţurile sunt chiar mai volatile decât în cazul petrolului, astfel încât situaţia se poate schimba foarte rapid, la orice semn de calmare sau intensificare a conflictului, precizează Claudiu Cazacu.
Pentru Europa şi Asia, efectele sunt vizibile, creşterea capacităţii de transport dinspre SUA sau alte surse fiind insuficientă pentru a acoperi nevoile pe termen scurt. Nivelul stocurilor la începutul lunii martie este de aproximativ 30%, după o iarnă cu episoade severe.
Pe de altă parte, încălzirea vremii reduce masiv consumul anticipat pe termen scurt. Pentru blocul economic european, însă, sezonul cald este perioada refacerii stocurilor, în pregătirea următorului sezon rece, şi costul mediu ponderat ţinut sub control este important pentru păstrarea impulsului de revenire a PIB-ului.
În acelaşi timp, industria europeană are nevoie de un preţ redus al energiei, chiar sub nivelurile de dinaintea conflictului din Iran, pentru a câştiga într-o severă competiţie globală. În Germania preţul energiei electrice a fost într-o tendinţă de creştere, atât în privinţa mediei, cât şi a vârfurilor, faţă de luna februarie, mergând în sensul opus celui dorit.
Efecte în lanţ: agricultura este afectată
Cu toate acestea, gazul natural nu este singurul produs esenţial perturbat. Îngrăşăminte esenţiale pentru volumul producţiei agricole mondiale sunt produse în regiunea Golfului Persic, care furnizează aproximativ un sfert din volumul mondial de produse pe bază de azot, explică consultantul de strategie XTB România.
Qatar-ul exportă între 5,5 şi 6 milioane de tone, Iranul 5 milioane de tone de uree. Orientul Mijlociu furnizează peste o treime din ureea transportată maritim. Structura pieţei îngrăşămintelor este diferită de cea a petrolului sau gazelor naturale. Cererea urmează tiparele sezoniere, fiind apropiată de modelul ”la timp”, utilizat deseori în industria auto, faţă de un model de stocare şi creare de rezerve de siguranţă.
Momentul în care ar surveni o eventuală subalimentare a pieţelor cu îngrăşăminte, dacă presiunea asupra transporturilor continuă pentru o perioadă mai lungă, este deosebit de delicată, înaintea sezonului de plantare din emisfera nordică. În funcţie de sortiment, preţul ureei a crescut cu 15-17% faţă de cotaţiile pre-criză. Mai puţine îngrăşăminte poate însemna producţie agricolă mai redusă şi, în final, preţuri mai mari, deşi episodul conflictului din Ucraina a arătat că anumite regiuni au fost robuste, găsind soluţii creative sau beneficiind de o rezilienţă a culturilor.
Efectele situaţiei din Orientul Mijlociu sunt deja vizibile. Brazilia, cel mai mare importator global, a repornit fabrici de îngrăşăminte în două regiuni pentru a salva sezonul de plantare pentru soia. India, cu 60% importuri din Qatar, a început negocieri cu Rusia. În Europa, fermierii prevăd costuri mai mari pentru culturile anului acesta.
Durata conflictului este esenţială pentru amploarea efectelor în pieţele de energie, cu ramificaţii şi în agricultură în Europa. Prelungirea luptelor pentru mai multe săptămâni ar avea consecinţe asupra costurilor energiei, complicând redresarea economiei europene şi, mai mult, limitând eficienţa unui sezon agricol care, de altfel, se poziţiona promiţător anul acesta, mai adaugă Claudiu Cazacu, consultant de strategie în cadrul XTB România.


















































Opinia Cititorului