Criza economică din Europa se adânceşte pe fondul "balcanizării" pieţei globale a energiei

Activitatea economică în sectorul privat al zonei euro şi-a accentuat contracţia de la începutul noului război din Golf, conform celor mai recente date de la S&P Global.

Regiunea nu se confruntă doar cu un şoc al ofertei cu efecte distructive asupra cererii, ci şi cu o creştere accelerată a inflaţiei.

Indicele agregat PMI (Purchasing Managers' Index) a scăzut până la un minim al ultimelor 31 de luni, pe fondul unui declin accentuat în sectorul serviciilor, până la minimul ultimelor 63 de luni.

Contracţia din zona euro a fost determinată, în principal, de evoluţia sectorului privat din primele două economii, Germania şi Franţa. Sectorul serviciilor este afectat în mod special de creşterea costului vieţii, conform analizelor de la S&P Global.

Un alt factor important din spatele scăderii activităţii este o intensificare suplimentară a presiunilor asupra preţurilor factorilor de producţie, care au înregistrat cea mai rapidă creştere din ultimii trei ani şi jumătate în întreaga regiune.

Dificultăţile economice surprinse în rapoartele PMI sunt direct atribuite creşterii puternice a costurilor combustibililor şi energiei în urma închiderii Strâmtorii Ormuz.

Analiştii de la Rabobank au plasat această creştere în noul context geopolitic, despre care spun că va fi marcat de "balcanizarea pieţei globale a energiei".

În noua realitate, energia încetează să mai fie o marfă fungibilă şi devine un activ strategic care se deplasează prin lanţuri de aprovizionare supuse unor restricţii geopolitice semnificative.

Fragmentarea determină apariţia unor "dislocări severe de preţuri" între regiuni şi explică de ce firmele europene se confruntă cu maxime ale inflaţiei costurilor de producţie din ultimii trei ani şi jumătate, chiar dacă cererea pentru produsele lor scade.

Raportul de la Rabobank evidenţiază o vulnerabilitate critică pentru zona euro: lipsa unui "pachet energetic" similar cu cel construit de administraţia de la Washington în SUA. Spre deosebire de SUA, care pot oferi aliaţilor săi un sistem de securitate de la port la port, preţuri bazate pe dolari americani şi linii de swap valutar ale băncilor centrale, Europa rămâne dezavantajată structural.

În ceea ce priveşte securitatea lanţurilor de aprovizionare cu energie, aceasta necesită capacităţi navale majore, care în prezent nu sunt disponibile în Europa.

Un alt dezavantaj îl reprezintă şi rolul redus pe care îl joacă euro în finanţarea comerţului internaţional cu mărfuri, în condiţiile în care Banca Centrală Europeană nu are capacitatea de a politiza liniile de swap în acelaşi mod în care Trezoreria SUA a făcut recent cu Emiratele Arabe Unite.

Un risc major pentru securitatea energetică a Europei îl reprezintă atragerea potenţială a producătorilor cheie într-o asociaţia dominată de SUA. Astfel, Europa poate rămâne la "periferie", iar consecinţele directe vor fi creşterea deficitului energetic şi preţuri mult mai mari decât cele din interiorul unui bloc energetic condus de SUA.

Ultimele date de la S&P Global indică faptul că Europa este prinsă deja între distrugerea cererii pe fondul crizei interne a costului vieţii şi fragmentarea lanţului de aprovizionare din cauza unui conflict energetic global. "Şocul petrolier" descris de economiştii de la S&P Global se aliniază cu avertismentul Rabobank, conform căruia energia se află la baza întregii producţii, iar fragmentarea acesteia duce la consecinţe în cascadă pentru industria grea şi nu numai.

Pe fondul deteriorării accentuate a condiţiilor economice, care au determinat deja reduceri semnificative ale prognozelor oficiale de creştere pentru 2026 şi 2027, Thomas Mayer, fost economist-şef la Deutsche Bank, afirmă că Germania nu se confruntă doar cu o reducere normală a creşterii economice.

Tot mai multe semnale arată că este vorba despre o schimbare structurală caracterizată de creşterea mai rapidă a redistribuirii resurselor în comparaţie cu productivitatea factorilor de producţie.

"De mai bine de două decenii, cheltuielile guvernamentale au crescut semnificativ, mai rapid decât economia reală, în timp ce investiţiile de capital rămân uimitor de slabe", scrie Mayer, iar apoi prezintă date oficiale al Biroului Federal de Statistică (Destatis).

Astfel, consumul guvernamental a crescut cu aproximativ 63% din 1999 până în prezent, în condiţiile în care PIB-ul a crescut doar cu circa 31%, iar investiţiile cu aproximativ 16% (vezi graficul).

"Punctul forte al Germaniei nu a fost niciodată un stat mare. Punctul forte al Germaniei era industria, gândirea pe termen lung şi dorinţa de a folosi capitalul în mod productiv", mai arată Mayer, iar apoi avertizează că "economiile îşi pierd în cele din urmă energia atunci când redistribuirea creşte mai repede decât productivitatea".

"Germania nu trece printr-un ciclu economic tipic, ci se află chiar în mijlocul unei transformări economice fundamentale, de la economia socială de piaţă la o economie de stat", scrie şi economistul german Thomas Kolbe pe contul său de Twitter.

În ciuda declinului activităţii economice, creşterea şi persistenţa presiunilor inflaţioniste vor determina, probabil, o majorare a dobânzii la următoarea şedinţă de politică monetară a BCE.

Cel mai recent sondaj al băncii cu privire la aşteptările consumatorilor din zona euro, din aprilie 2026, arată că rata mediană a inflaţiei percepute pe parcursul ultimelor 12 luni a crescut la 4%, de la 3,5%, în timp ce aşteptările mediane privind inflaţia în următoarele 12 luni au rămas neschimbate la 4%.

În opinia bancherilor centrali din Europa, stabilizarea aşteptărilor inflaţioniste la un nivel dublu faţă de ţinta de inflaţie a BCE justifică o majorare a dobânzii de politică monetară, deşi acesta este consecinţa celui mai mare şoc al ofertei din ultima jumătate de secol.

Economistul spaniol Daniel Lacalle scrie pe contul său de Twitter că "BCE va face încă o greşeală de politică monetară dacă majorează dobânzile", deoarece vor fi afectate gospodăriile şi firmele, în timp ce "vor fi utilizate în continuare instrumentele bilanţiere prin care este stimulată bula speculativă a datoriei publice".

Încercarea de a tempera o inflaţie generată de un şoc al ofertei cu ajutorul instrumentelor monetare arată că BCE este încă prizoniera unor teorii economice care au fost invalidate de studii de la Federal Reserve, în timp ce autorităţile politice europene par să se teamă de orice soluţie care ar presupune creşterea ofertei de energie sub toate formele ei.

Consecinţa nu poate fi decât una singură: persistenţa şi accentuarea declinului economic din Europa, pe fondul menţinerii unor presiuni inflaţioniste ridicate.