Adrian Căruceru: Cum putem căpăta obiceiul de a economisi, din moment ce nu ne-am născut cu el?
Adina Călin: Exerciţiul economisirii trebuie să înceapă în familie. Copiii noştri trebuie să vadă la părinţi acest obicei, să fie îndrumaţi spre a-şi face o puşculiţă, spre a-şi face un mic buget al lor pentru anumite achiziţii. De exemplu dacă un copil vrea o bicicletă, nu ar trebui să o primească pur şi simplu, doar pentru că apasă un click şi o comandă online. Copiii trebuie să înveţe să aibă răbdare pentru acea achiziţie, să contribuie cu bani strânşi de ei şi abia apoi să o cumpere. Deşi educaţia financiară a fost aprobată ca materie opţională în şcoli, în foarte multe şcoli nu există personal calificat, iar copiii mai mult fac alte materii decât să studieze educaţia financiară.
Noi trăim într-o lume consumeristă, vedem multe produse în jurul nostru, inclusiv online. Să fii temperat din perspectiva consumului este într-adevăr o provocare. Vedem aceste site-uri multi-brand, cu preţuri foarte mici şi ai tendinţa să dai click fără să calculezi. La final, când vezi că în coşul cu produse la 5 sau 10 lei s-au adunat sume mari, îţi zici că este ultima dată când faci asta, fără să realizezi că ai cumpărat lucruri de care nu aveai nevoie.
• Cum funcţionează metoda 50-30-20 de economisire?
Mihnea Bărbulescu: Eu cred că a economisi este la fel de important ca a şti să foloseşti un telefon mobil sau a accesa internetul. Nu este o alegere între a fi informat în domeniul economic şi a nu fi. Cred că este o obligaţie. Părinţii noştri economiseau, bunicii noştri economiseau, iar noi trebuie să le urmăm exemplul şi să ne pregătim pentru situaţii neprevăzute sau pentru perioada de pensionare, de exemplu. Cine nu se va pregăti, din păcate, se va trezi într-o situaţie foarte neplăcută.
Economisirea şi investiţiile au reguli simple, dar mulţi oameni aleg să nu le urmeze. Una dintre aceste reguli este conceptul principal în planificare financiară: 50-30-20.
50% din bani îi rezerv pentru cheltuielile esenţiale, mâncare, chirie, transportul către locul de muncă. 30% îi rezerv pentru plăceri, pentru o ieşire la un restaurant, o excursie, un film. Iar 20% trebuie să meargă pentru evenimentele neprevăzute din viaţa ta. Aici intră asigurările, pensiile, investiţiile.
Un lucru important este să vezi investiţiile ca pe o formă de a-ţi conserva valoarea banilor. De prea multe ori, în mintea românului, investiţiile sunt pentru cei care vor să se îmbogăţească. Nu, investiţiile sunt pentru cei care vor să-şi conserve puterea de cumpărare.
Eu cred că investiţiile, ca şi economisierea, ca şi planificarea financiară sunt foarte simple, însă noi trebuie să fim deschişi să le acceptăm.
Adrian Căruceru: Cum ajungem la acel comportament responsabil de a pune bani deoparte? De exemplu, dacă vedem o pereche de pantofi, cum facem demarcaţia între cei 50% destinaţi nevoilor şi cei 30% destinaţi dorinţelor?
Adina Călin: Când îţi place ceva foarte mult nu recomand să nu-ţi iei lucrul respectiv, dar să acorzi un pic de timp până faci achiziţia. Fie că nu-ţi iei în momentul respectiv dacă eşti într-un magazin fizic sau dacă eşti într-un magazin online, să pui produsele în coşul virtual şi să mai aştepţi una-două zile. Vă spun din experienţa personală că după acest timp parcă lucrurile pe care voiai să le cumperi nu îţi mai par la fel de interesante. Şi atunci, fie renunţi, fie diminuezi achiziţia. Nu îţi mai iei trei tricouri, ci doar pe cel care îţi place cel mai mult.
Ca recomandare, procentul de 20% din veniturile pe care vrem să le economisim, trebuie pus deoparte imediat ce încasăm acele venituri. Dacă lăsăm economisirea pentru finalul lunii, cu siguranţă vom găsi alte cumpărături de făcut, iar la final de lună nu va mai rămâne niciun ban.
Sunt oameni care spun că nu îşi permit să economisească, că salariile sunt mici şi cheltuielile mari. De aceea am spus mereu că cei 20% sunt o recomandare, dar sugestia mea este ca fiecare să înceapă cu cât poate, cu paşi mici de 1%-2% şi să crească treptat suma economisită, până se vor apropia de procentul de 20%. Ideea de a începe cu procente mici este că-ţi creezi obiceiul.
Mihnea Bărbulescu: Eu cred că disciplina este elementul cheie, iar tehnologia ne ajută foarte mult, pentru că toate instituţiile financiare au aplicaţii în care procesul de economisire sau de transfer al banilor în investiţii este automatizat. Este ca şi cum îţi impui ca în fiecare lună să pui deoparte nişte bani pe care nici nu-i mai vezi. Eu nu sunt de acord cu ideea că veniturile sunt prea mici pentru a economisi. În cazul acesta trebuie să obţii mai mulţi bani pentru tine, cu scopul de a-ţi pune viitorul la adăpost. Menţionez încă două reguli simple, în afară de procentul de 20% pentru banii puşi deoparte: una ar fi că fiecare trebuie să se gândească la un fond de urgenţă care să acopere şase sau 12 luni de cheltuieli lunare. Iar pentru pensie trebuie să stângem de-a lungul vieţii de 25 de ori cheltuielile anuale.
• Cât ne ajută să ne organizăm bugetului personal?
Adrian Căruceru: Dacă îmi daţi voie, aş propune şi eu o metodă: să-ţi faci un buget personal. Simpla înşiruire pe hârtie a cheltuielilor arată că un sfert, sau poate chiar mai mult, din acele cheltuieli sunt inutile. Singura problemă este că oamenii au tentaţia de a renunţa la bugetul personal atunci când dau de greu în administrarea lui.
Adina Călin: Studiile spun că o persoană care are un buget personal poate să economisească între 5% şi 10% din veniturile lunare doar prin utilizarea acestui intrument. O altă metodă ar fi să schimbi suma economisită într-o altă valută pentru că, dacă ai tentaţia să intri în acei bani, să îţi fie mai greu să lichidezi un depozit în euro, de exemplu. Citeam că românii cheltuie pe vicii precum alcoolul sau fumatul între 8%-9% din bugetele lor, iar pentru educaţie doar 2%. Deci, ar fi loc şi pentru economisire!
Adrian Căruceru: Dacă am punctat subiectul economisirii, aş merge către etapa superioară, cea a investiţiilor. Când economisim renunţăm la un consum din prezent în favoarea unui consum viitor, sporit. Dar, atunci când fac investiţii oamenii vor să câştige! Care sunt direcţiile aici, ce este mai important de spus?
• Când faci pasul de la economisire la investiţii?
Mihnea Bărbulescu: Oamenii care se gândesc la investiţii au trecut deja prin etapa economisirii şi vor să obţină mai mult de la banii lor. Şi în categoria investitorilor sunt multe persoane conservatoare, care plasează banii în depozite bancare sau în titluri de stat. Sunt produse financiare care aduc un randament de 10% pe an, ceea ce înseamnă o dublare a investiţiei iniţiale în şapte ani. După ce ai economisit, după ce ai constituit fondul de rezervă, trebuie să te asiguri că acei bani îşi păstrează puterea de cumpărare. Dacă noi investim în ceva care este măcinat de inflaţie, vom ajunge să avem o sumă mai mică decât am pus deoparte. În 2022 inflaţia a fost undeva la 14% şi nivelul de recompensă pe depozite şi titluri de stat era în zona lui 7%. Deci, o diferenţă negativă de 5-6 puncte procentuale.
Am şi un exemplu personal. Mama mea era o economisitoare feroce. În 1990 avea strânşi la CEC undeva la 50-60 de mii de lei. Abia în 1997 s-a hotărât să-i retragă, iar în loc de un apartament în Constanţa pe care şi-l putea cumpăra în 1990 cu acei bani, ea şi-a cumpărat o tigaie şapte ani mai târziu.
Trebuie să ţii cont de toate lucrurile acestea când îţi proiectezi viitorul financiar. Marea dragoste a investitorului român sunt imobiliarele. Dar o investiţie imobiliară are un cost de lichiditate destul de mare. Adică dacă ţi se întâmplă ceva, nu poţi să vinzi repede apartamentul ca să foloseşti banii la ce ai nevoie. În domeniul investiţiilor cunoaşterea este esenţială şi poate anula riscurile.
De exemplu, dacă discutăm de investiţia în acţiuni, poţi alege un portofioliu format din acţiunile companiilor mari, precum Banca Transilvania, Romgaz, Hidroelectrica. Adică, investeşti în companii care îţi furnizează utilităţi şi servicii. În acest caz, riscurile sunt mici. În momentul ăsta, pe plan mondial, sunt peste 300.000 de opţiuni de investiţii: în acţiuni, fonduri de acţiuni, ETF-uri, titluri de stat - istrumente financiare. Se estimează că vor fi un milion până în 2040. Opţiunile sunt multe, dar ca să faci alegerile bune, fie te informezi foarte mult, fie apelezi la un profesionist care face asta.