Deloitte: Viitorul industriei prelucratoare in Romania, modelat de tehnologiile avansate

Industria prelucrătoare reprezintă un pilon al economiei româneşti cu o contribuţie semnificativă la Produsul Intern Brut, cu o pondere importantă în exporturi, dar şi în forţa de muncă angajată, se arată într-un articol de opinie al lui Bogdan Barbu, Partener Preţuri de Transfer, Deloitte România, şi Lider al Serviciilor de Consultanţă pentru sectorul Produse Industriale şi Construcţii.

Cu toate acestea, în ultimii ani cel puţin, au apărut preocupări legate de productivitatea companiilor din domeniu în contextul multiplelor transformări care au avut loc la nivel local, dar şi pe plan regional şi global - dezvoltările exponenţiale din tehnologie, schimbările din piaţa muncii, aspectele legate de sustenabilitate, şi toate acestea puse în contextul provocărilor geopolitice tot mai presante. În aceste condiţii, industria trebuie să accelereze investiţiile în tehnologii performante şi să îşi intensifice eforturile în direcţia dezvoltării sustenabile.

Economia României este puternic interconectată cu cea regională şi cu principalele pieţe de export (Germania, Italia, Franţa etc), astfel că provocările cu care se confruntă industria prelucrătoare locală sunt atât de natură internă - costurile ridicate cu energia, deficitul de forţă de muncă şi creşterea costurilor cu resursele umane, reglementările fiscale, dar şi cele legate de respectarea criteriilor de sustenabilitate -, cât şi de natură externă - incertitudinea legată de situaţia economică a principalilor parteneri comerciali şi tensiunile geopolitice persistente.

Toţi aceşti factori au afectat industria prelucrătoare locală, astfel că, potrivit datelor Eurostat, în aprilie 2025, România a raportat o scădere de 2,5% a producţiei industriale faţă de aceeaşi perioadă a anului precedent. Şi, deşi cele mai recente date lunare arată o evoluţie pozitivă (martie şi aprilie), cifrele anuale indică faptul că nu putem vorbi încă despre o redresare durabilă.

Cu toate acestea, România beneficiază de anumite avantaje strategice, cum ar fi locaţia, accesul la piaţa Uniunii Europene, forţa de muncă instruită şi un climat investiţional în redresare. În aceste condiţii, companiile din domeniu trebuie să fie pregătite să beneficieze de oportunităţile generate de schimbările tehnologice precum automatizarea, digitalizarea şi extinderea rapidă a soluţiilor bazate pe inteligenţa artificială, care devin o componentă crucială a competitivităţii. Conceptul de fabrică inteligentă, automatizată şi alimentată de inteligenţă artificială, capătă o importanţă tot mai mare în optimizarea proceselor de producţie şi creşterea eficienţei, în conformitate cu principiile industriei 5.0.

Astfel, pentru a obţine o rentabilitate durabilă a investiţiilor, producătorii ar trebui să treacă dincolo de iniţiativele punctuale şi să integreze inteligenţa artificială generativă în procese mai avansate, inclusiv în domeniul securităţii cibernetice. Conform studiilor Deloitte la nivel global, inteligenţa artificială (IA) ar putea aduce beneficii în fiecare etapă a procesului de producţie, de la crearea conceptului produsului, prin cercetare şi dezvoltare, la achiziţionarea de materii prime şi producţie, până la livrarea produsului finit către client.

Dezvoltarea sustenabilă, mai mult decât o cerinţă legală

Un alt aspect de care trebuie să ţină cont toate companiile active în România, inclusiv cele din industria prelucrătoare, este cel legat de cadrul de reglementare în continuă evoluţie cu privire la protecţia mediului, care impune cerinţe tot mai mari pentru jucătorii din domeniu. Directiva privind raportarea de către companii a informaţiilor legate de sustenabilitate (CSRD) şi standardul european privind economia circulară şi gestionarea resurselor (ESRS E5) introduc cerinţe noi, mai detaliate, pentru raportarea impactului activităţilor comerciale asupra mediului. Aici este important de reţinut faptul că, începând cu 2025, obligaţia de raportare va acoperi companiile mari, entităţile de interes public şi întreprinderile mijlocii listate la bursă.

Însă cerinţele legale nu reprezintă singurul motiv pentru care companiile trebuie să îşi revizuiască abordarea faţă de dezvoltarea sustenabilă. Motivele pot fi legate şi de schimbarea preferinţelor consumatorilor - tot mai mulţi aşteaptă de la companii să adopte o abordare responsabilă faţă de mediu şi de comunităţi, aleg produse şi servicii de la companii care respectă criteriile de sustenabilitate -, costurile resurselor - fluctuaţiile preţurilor resurselor şi riscurile asociate cu disponibilitatea acestora obligă întreprinderile să caute soluţii noi, mai eficiente -, tehnologiile inovatoare, care permit dezvoltarea de produse şi procese de producţie mai prietenoase cu mediul. Din aceste considerente, tot mai multe companii iau în calcul modelul de business circular, pentru că le permite să se reorienteze către operaţiuni eficiente din punctul de vedere al resurselor consumate.

Dezvoltarea tehnologiilor „curate” şi a capacităţilor de energie regenerabilă reprezintă, de asemenea, zone de interes pentru companiile din industria prelucrătoare din România, atât din perspectiva de beneficiar, cât şi ca potenţial de implicare. Însă în ambele domenii este nevoie de eforturi semnificative de investiţii în cercetare şi dezvoltare, dar şi de colaborare cu instituţii internaţionale de cercetare şi parteneri de afaceri avansaţi din acest punct de vedere.

În ceea ce priveşte producţia şi utilizarea surselor regenerabile de energie, cum ar fi energia eoliană, energia solară şi biomasa, România are un potenţial semnificativ de creştere, însă sunt necesare investiţii substanţiale la nivelul reţelelor. Operatorii români de transport şi distribuţie a energiei electrice au planificat investiţii de aproximativ 5 miliarde de euro până în 2029, axate pe modernizarea reţelelor şi integrarea eficientă a surselor regenerabile de energie.

Angajatul viitorului - combină abilităţile tehnice, digitale şi umane

Aşadar, analizând perspectivele pieţei, se poate trage concluzia că există oportunităţi importante pentru dezvoltarea durabilă şi transformarea industriei prelucrătoare, însă cu investiţii consistente în tehnologii şi procese moderne care să ajute la creşterea competitivităţii pe piaţa globală, dar şi la reducerea amprentei de carbon.

Însă, dincolo de investiţiile în astfel de tehnologii, companiile din domeniu au nevoie şi de forţă de muncă pregătită să le utilizeze şi să le maximizeze potenţialul. În prezent, sectorul de producţie se află la o răscruce, căci strategia forţei de muncă trebuie să evolueze în tandem cu transformarea tehnologică. Problema nu este doar lipsa forţei de muncă, ci şi discrepanţa tot mai mare dintre modelele tradiţionale de forţă de muncă şi cerinţele dinamice ale industriei 5.0. Astfel, companiile viitorului se vor distinge prin capacitatea lor de a atrage, dezvolta şi reţine personalul interdisciplinar, care combină abilităţile tehnice, digitale şi umane.

În concluzie, chiar dacă provocările legate de mediul geopolitic şi de climatul economic complex persistă, tehnologiile digitale au potenţialul de a reprezenta fundamentul dezvoltării viitoare a industriei prelucrătoare din România, cu condiţia ca acestea să fie direcţionate către îmbunătăţirea eficienţei operaţionale, a agilităţii, a inovării, creşterea calităţii produselor şi crearea unor experienţe mai bune pentru clienţi, concomitent cu reducerea costurilor operaţionale.