Follow The Money: Raportările false ale CE Oltenia aduc companiei economii de 250 milioane euro

Complexul Energetic Oltenia, ce reprezintă 20% din producţia naţională de energie, ar fi raportat ani la rând niveluri extrem de mici de CO2, exact când preţul certificatelor ETS creştea, artificiu ce i-ar fi adus companiei din ţara noastră economii de peste 250 milioane euro, potrivit unei investigaţii jurnalistice publicată joi seară de site-ul Follow The Money, realizată în parteneriat cu Organized Crime and Corruption Reporting Project (OCCRP). Sursa citată susţine că datele validate de laboratoriul propriu al CE Oltenia sunt contrazise de experţii din domeniu, care afirmă că datele respective sunt nereale, atât timp cât din rapoartele companiei româneşti reiese că lignitul este un combustibil aproape premium, mai „curat” decât valorile standard stabilite de ONU. Astfel, centralele pe cărbune ale CE Oltenia au devenit cele mai eficiente din Europa, ceea ce nu ar corespunde realităţii, afirmă experţii OCCRP.

Investigaţia jurnalistică menţionează şi punctul de vedere al reprezentanţilor Complexului Energetic Oltenia, care precizează că datele din rapoarte sunt aşa de bune din cauza calităţii scăzute a lignitului utilizat în procesul de producţie al energiei electrice şi energiei termice. CE Oltenia susţine că datele OCCRP „ar putea conţine o eroare”, a recunoscut că factorii de emisie raportaţi au scăzut în ultimii şapte ani, dar a spus că lignitul de calitate inferioară utilizat arde ineficient şi eliberează mai puţin CO2.

Mai mulţi experţi independenţi au precizat pentru sursa citată că lignitul de calitate slabă ar trebui să producă emisii mai mari, nu mai mici, pe unitatea de electricitate, deoarece trebuie ars mai mult combustibil pentru a genera aceeaşi energie.

„Din biroul meu din Berlin, nu cred în aceste cifre (n.red. - cifrele din rapoartele Complexului Energetic Oltenia). Vă recomand să apelaţi la un laborator independent pentru a le verifica şi sunt 99% sigur că ar găsi o subestimare”, a declarat, pentru Follow The Money, Hauke Hermann, expert în energie şi om de ştiinţă senior la Öko-Institut din Germania.

Sam Van den Plas, director de politici la Carbon Market Watch, avertizează la rândul său că raportările CE Oltenia ridică întrebări serioase despre „lipsa potenţială de verificări” şi despre „fisurile de integritate din miezul sistemului ETS”. Iar Brice Böhmer, specialist în climă şi mediu la Transparency International, subliniază că faptul că laboratorul aparţine companiei reprezintă „un potenţial conflict de interese” ce expune modul în care „întregul sistem ETS are lacune de integritate”.

Analiza OCCRP, realizată prin „reverse engineering” pe baza datelor publice trimise de România către UE, arată că factorii de emisie „impliciţi” ai CE Oltenia sunt chiar „cu până la 18% sub valorile implicite IPCC” pentru lignit, ceea ce ar transforma, pe hârtie, cel mai murdar combustibil într-unul aproape miraculos. Iar Euracoal confirmă că „nu au existat modificări în compoziţia lignitului românesc între 2015 şi 2022”, ceea ce fragilizează explicaţia oferită de reprezentanţii CE Oltenia pentru sursa citată. Tot OCCRP arată că între 2016 şi 2023 factorii de emisie calculaţi pentru centralele Rovinari şi Turceni au scăzut cu „15%”, exact în perioada în care preţul certificatelor ETS a urcat vertiginos, iar în 2010, când certificatele costau doar „14 euro pe tonă”, aceleaşi centrale raportau factori de emisie mult mai ridicaţi, perfect în linie cu media europeană.

În faţa acestor discrepanţe, experţii sunt categorici: „Este de neconceput ca mai mult de 10% din carbonul conţinut în combustibil să iasă din coşul de fum nears”, spune Hauke Hermann de la Öko-Institut.

Cu toate acestea, nici Comisia Europeană, nici autorităţile române nu par să fi verificat la timp suspiciunile. Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului (ANPM) a transmis sursei citate că „nu este responsabilă” de verificarea datelor individuale deoarece acestea ar fi fost deja revizuite şi refuză să ofere cifrele raportate de CE Oltenia pe motiv că ar implica „multă muncă fizică şi mentală” şi ar necesita permisiunea companiei. Verificatorul independent angajat de compania din ţara noastră afirmă că poate verifica „acurateţea şi completitudinea” rapoartelor, dar „nu are capacitatea de a efectua analize de laborator” şi nici de a solicita altele. Iar CE Oltenia declară că ANPM „nu a făcut inspecţii deoarece nu avea motive”.

Cinismul acestor justificări devine şi mai greu de digerat când sunt comparate cu impactul real al poluării: între 2012 şi 2021, poluarea industrială a costat Uniunea Europeană „peste 2,7 trilioane de euro”, iar numai în 2021 centralele Olteniei au generat „peste 1,4 miliarde de euro” în daune de sănătate, mediu şi infrastructură, potrivit analizei OCCRP pe baza datelor Agenţiei Europene de Mediu.

Şeful Gărzii Naţionale de Mediu din Gorj, Gheorghe Sanda, a declarat, conform investigaţiei jurnalistice, că în ultimii zece ani centralele CE Oltenia au fost amendate „de peste 30 de ori” pentru depăşiri ale limitelor de poluare şi depozitări ilegale de deşeuri, adăugând: „Nu putem cere aer perfect curat, dar ne aşteptăm la eforturi demonstrabile că fac tot ce le stă în putere pentru a rezolva problema”.

În realitate, eforturile întârzie, iar decidenţii politici amână constant închiderea termocentralelor, deşi România a primit „sute de milioane de euro” din fonduri europene pentru a renunţa la lignit. Ministrul Energiei, Bogdan Ivan, a admis în septembrie că ţara noastră „nu îşi poate închide centralele pe cărbune până la finalul anului”, deşi acest lucru fusese asumat la Bruxelles. Corina Murafa, fost expert în energie la Banca Mondială, afirmă că această întârziere nu este tehnică, ci politică: „Problema este că subvenţiile sunt acordate în perioada de implementare a planului de restructurare. Odată cu prelungirea şi renegocierea continuă a acestui plan, teoretic, se caută şi prelungirea subvenţiilor”.

Dincolo de toate calculele, ceea ce rămâne este imaginea unei comunităţi sufocate şi a unui stat care, în loc să îşi protejeze cetăţenii, apără o industrie poluantă cu date rupte de realitate. În timp ce Europa vorbeşte despre tranziţie verde, România pare blocată într-o zonă gri: cenuşa cade din coşurile termocentralelor CE Oltenia, iar autorităţile mimează controlul.