Democraţie sub tutelă: AEP vrea puterea de a dizolva partide

La numai câteva zile după scandalul provocat de noua lege ANI şi de Decizia CCR nr. 883/2026, care a deschis calea încetării mandatelor unor aleşi locali în baza unei reglementări ulterioare faptelor sancţionate, Autoritatea Electorală Permanentă propune o nouă lege a partidelor politice, prin care solicită aproape întreaga putere administrativă asupra înfiinţării, funcţionării, reorganizării şi dizolvării acestora. Cele două situaţii nu au acelaşi obiect juridic, dar par să indice aceeaşi tendinţă: limitarea efectelor votului şi transferarea deciziei de la alegători către autorităţi nealese. Dacă legislaţia ANI permite intervenţia după vot, pentru încetarea mandatului unui ales, proiectul AEP creează instrumentele prin care poate fi controlat cadrul politic înainte ca cetăţeanul să ajungă la urne.

Instituţia condusă de Adrian Ţuţuianu ar urma să decidă cine poate înfiinţa un partid, ce documente sunt acceptate, dacă modificările statutare sunt legale, dacă formaţiunea mai este activă şi dacă trebuie dizolvată. Actualul preşedinte al AEP nu este un tehnocrat fără trecut politic, ci un fost preşedinte al Consiliului Judeţean Dâmboviţa, senator, ministru al Apărării şi lider important al PSD. Faptul că nu mai este membru al partidului nu şterge această biografie şi nici întrebările legitime ridicate de proiect. Este cel puţin curios ca o instituţie condusă de un fost lider al unui partid aflat frecvent la guvernare să solicite dreptul de a decide administrativ asupra naşterii şi morţii juridice a tuturor formaţiunilor politice, inclusiv a celor care concurează cu PSD. Nu există dovezi că proiectul urmăreşte favorizarea unui partid, dar legile trebuie analizate şi prin prisma modului în care competenţele acordate pot fi folosite de actualii sau viitorii conducători ai instituţiei.

Proiectul nu se rezumă la digitalizarea registrelor. AEP ar urma să preia de la Tribunalul Bucureşti registrele partidelor şi alianţelor, dosarele, arhivele şi bazele de date, să verifice fondatorii, statutele, programele, sediile, denumirile şi semnele permanente, să decidă nregistrarea sau respingerea unui partid, să aprobe modificările ulterioare şi să constate cazurile de dizolvare.

În prezent, înregistrarea unui partid este decisă de Tribunalul Bucureşti. Proiectul transferă competenţa unor completuri formate din cinci angajaţi ai AEP, declaraţi prin lege „independenţi”. Numai că aceştia sunt desemnaţi de instituţie, activează în cadrul ei şi nici măcar nu pronunţă hotărârea finală: întocmesc un raport şi formulează o propunere, iar decizia este luată de AEP. Independenţa completurilor se opreşte, aşadar, exact acolo unde începe puterea adevărată.

Hotărârea AEP va putea fi contestată la Curtea de Apel Bucureşti în zece zile de la publicare. Accesul la justiţie nu dispare, dar este mutat după exercitarea puterii administrative. În loc ca instanţa să decidă înfiinţarea partidului, formaţiunea va trebui să obţină mai întâi aprobarea AEP şi abia după respingere va putea cere intervenţia judecătorului.

Mai grav, AEP se va putea autosesiza în cazurile de dizolvare şi tot ea va pronunţa hotărârea. Instituţia va constata presupusa abatere, va declanşa procedura, o va instrumenta prin propriii angajaţi şi va decide desfiinţarea partidului. Va fi simultan controlor, autoritate de sesizare şi autoritate de decizie, iar instanţa va interveni numai dacă partidul contestă hotărârea în termen.

Unul dintre cele mai controversate texte este art. 56 alin. (7). Dacă modificările statutare nu sunt comunicate AEP sau sunt respinse definitiv, iar partidul continuă să acţioneze în baza lor, Autoritatea dispune dizolvarea formaţiunii, considerând că scopul ori activitatea acesteia a devenit ilicită sau contrară ordinii publice. Prevederea aminteşte izbitor de conflictul din PNL, în care deciziile unui congres extraordinar au fost ulterior anulate de instanţă. Dacă proiectul ar fi fost deja lege, disputa ar fi putut ajunge în justiţie abia după ce AEP, condusă de fostul social-democrat Adrian Ţuţuianu, ar fi dispus dizolvarea PNL.

Nu este clar cum neînregistrarea unei modificări statutare transformă automat scopul partidului într-unul ilicit. Între abaterea procedurală şi desfiinţare ar trebui să existe sancţiuni graduale: notificare, termen de remediere, amendă sau suspendarea efectelor modificării. Proiectul sare direct la sancţiunea maximă şi foloseşte noţiunea de ordine publică pentru a-i oferi o aparenţă juridică.

AEP va putea constata şi inactivitatea unui partid care nu a organizat adunarea generală timp de patru ani, nu şi-a reînnoit conducerea, nu şi-a actualizat sediul, nu a depus situaţiile financiare, a împiedicat controlul finanţării sau nu a desemnat candidaţi la două scrutinuri succesive. Sintagma „două scrutinuri succesive” este ambiguă. Nu se precizează dacă trebuie să fie alegeri de acelaşi tip - locale, parlamentare sau europarlamentare, sau oricare două scrutine. Un partid interesat numai de alegerile locale ar putea fi declarat inactiv deoarece nu participă la prezidenţiale şi parlamentare? Un partid regional trebuie să participe la europarlamentare pentru a continua să existe? Proiectul legislativ nu răspunde.

O altă schimbare priveşte numărul fondatorilor. După ce CCR a declarat neconstituţional pragul de 25.000 de persoane, actuala lege permite înfiinţarea unui partid de către trei membri. AEP propune minimum 100 de fondatori, reprezentând ambele sexe. Pragul este de peste 33 de ori mai mare decât cel actual, fără ca expunerea de motive să arate câte partide fictive au fost înfiinţate, ce probleme au produs şi de ce sunt necesari exact 100 de fondatori. Reprezentativitatea unui partid ar trebui verificată prin vot, nu înainte de înfiinţare. Personalitatea juridică nu garantează mandate, subvenţii sau accesul în Parlament. Formaţiunea trebuie să îndeplinească separat condiţiile electorale şi să convingă alegătorii. Ridicarea pragului nu protejează democraţia, ci îngreunează apariţia competitorilor noi.

Proiectul acordă AEP puteri extinse şi asupra denumirilor şi semnelor permanente. Sunt interzise cuvintele susceptibile să creeze confuzie cu autorităţi ori instituţii publice, precum „autoritate”, „gardă”, „academie”, „institut”, „universitate”, „cameră”, „barou” şi „altele asemenea”. Prevenirea confuziei este legitimă, dar formula deschisă „altele asemenea” permite AEP să completeze interdicţiile prin practică administrativă. Nici protecţia denumirilor şi simbolurilor nu clarifică suficient situaţia satirei, parodiei, campaniilor civice şi a conţinutului publicat pe reţelele sociale.

Proiectul legislativ mai prevede că membrii partidelor trebuie să acţioneze cu profesionalism, meritocraţie, onestitate şi integritate, să informeze corect alegătorii şi să respecte competiţia politică echitabilă. Ca principii etice, cerinţele sunt fireşti. Ca obligaţii juridice care pot justifica sancţionarea sau excluderea, sunt periculos de vagi. Nu se explică cine stabileşte ce înseamnă profesionalismul politic, meritocraţia ori informarea corectă. Un membru critic ar putea fi acuzat că prejudiciază partidul, iar o opinie greşită ar putea fi calificată drept informaţie falsă.

În timp ce AEP îşi extinde puterea, partidele primesc termene foarte scurte şi amenzi între 20.000 şi 80.000 de lei. Unele documente trebuie comunicate în numai trei zile. Pentru un partid parlamentar, amenda este suportabilă; pentru o formaţiune mică, poate însemna încetarea activităţii.

Cea mai periculoasă dispoziţie tranzitorie obligă toate partidele şi alianţele existente să îşi modifice statutele, programele sau protocoalele în şase luni. Nerespectarea termenului devine motiv de dizolvare pentru inactivitate. Astfel, un partid legal, activ şi participant la alegeri poate fi desfiinţat doar pentru că nu şi-a adaptat documentele la timp. Nu există o procedură obligatorie de avertizare şi nici un termen suplimentar de remediere: întârzierea administrativă este tratată ca dispariţie politică.