Divizarea magistraţilor de către Nicuşor Dan, scuza găsită de şefa CAB

Scandalul declanşat luna trecută de reportajul Justiţia acaparată, publicat de Recorder, a fost readus în atenţia cetăţenilor de Euronews România care a realizat un interviu cu Liana Arsenie, preşedinta Curţii de Apel Bucureşti, în care aceasta îl acuză pe preşedintele Nicuşor Dan că ar fi „împărţit corpul judecătorilor în buni şi răi”.

Acuzaţia formulată de judecătoarea Liana Arsenie porneşte de la o premisă falsă: aceea că preşedintele Nicuşor Dan ar fi generat o fractură artificială în interiorul sistemului. În realitate, ruptura era deja acolo. Nu a fost creată de Cotroceni, ci expusă public de documentarul Recorder şi confirmată ulterior chiar de magistraţii care s-au întâlnit cu preşedintele ţării. Nicuşor Dan nu a produs separarea; a devenit destinatarul ei, după ce mecanismele interne ale justiţiei au eşuat în a o gestiona.

În acest context, interviul acordat de Liana Arsenie pentru sursa citată trebuie citit nu ca o simplă poziţie instituţională, ci ca un act de delimitare defensivă a conducerii Curţii de Apel Bucureşti faţă de un conflict intern care a depăşit deja graniţele sistemului.

„Avem un decident politic care împarte corpul judecătorilor în buni şi răi, de bună-credinţă şi de rea-credinţă, în abuzatori şi abuzaţi. Şi rămânem la ideea de decident politic: domnul preşedinte Nicuşor Dan a împărţit judecătorii. Şi pe acest fond a venit invitaţia domnieii sale de a scrie despre problemele din justiţie. În momentul în care un politician, indiferent care ar fi acesta, face astfel de evaluări ale judecătorului, aceasta este o imixtiune în activitatea judecătorilor. Nu formulez acuzaţii, ci constat nişte realităţi şi mă raportez la nişte dispoziţii legale în virturea cărora ne desfăşurăm activitatea”, afirmă, pentru sursa citată, Liana Arsenie, sugerând o ingerinţă politică în justiţie. Doar că această împărţire nu a fost formulată de politicieni, ci de magistraţi, în mărturii directe despre presiuni, cariere blocate şi frică instituţionalizată.

Reproşul adresat preşedintelui Nicuşor Dan ignoră cauza reală a întâlnirii de la Cotroceni de luna trecută: faptul că o parte a corpului magistraţilor nu se mai simte reprezentată de structurile de conducere ale sistemului.

Mai departe, în cadrul interviului citat, şefa Curţii de Apel Bucureşti introduce o cheie de interpretare care mută discuţia din zona responsabilităţii instituţionale în cea a psihologiei colective. Vorbeşte despre „manipulare psihologică”, despre „mase psihologice anonime” care ar fi construit un narativ fals despre justiţie.

Şefa CAB a catalogat acuzaţiile la adresa sa, depuse în mod anonim de către unii magistraţi la îndemnul preşedintelui Nicuşor Dan, drept „un regres pentru societatea democratică”.

„Aceste mase psihologice anonime, în opinia mea, reprezintă un regres pentru societatea democratică. De ce? O societatea civilizată şi matură înseamnă trecerea de la haos la reguli, înseamnă trecerea de la emoţii şi instinct, la raţiune. Înseamnă trecerea de la anonim la responsabilitate. Responsabilitatea este măsura maturităţii fiecăruia dintre noi. Atunci când semnăm o cerere şi când formulăm acuzaţii sau orice fel de afirmaţii despre o persoană, prin semnătură ne asumăm realitatea acelor relatate. Ne întoarcem la o etapă în care o singură persoană putea să fie şi denunţător anonim şi îşi însuşea parchetul, structura de parchet, denunţul. Putea să fie martor şi mai putea să aibă trei identităţi protejate. Atunci, ne dorim o societate democratică, ataşată valorilor europene sau dorim un regres?”, a spus Liana Arsenie, pentru sursa citată.

Ea a mai acuzat faptul că acuzaţiile unor colegi, cum au fost cele ale lui Laurenţiu Beşu şi Raluca Moroşanu, au fost făcute „tot în aceeaşi cheie a manipulării psihologice”.

„Folosind cuvinte puternice, fără dovezi, care în mentalul colectiv, nasc nişte emoţii puternice, sunt nişte drame transgeneraţionale, cum ar fi persecuţie, cum ar fi frică, teamă, abandon, lipsă de sprijin.Avem, evident, şi personaje care construiesc această imagine a abuzului şi care trezeşte emoţie, pentru că nu au trezit raţiune. Nu a fost însoţită de dovezi”, a afirmat Arsenie.

Această poziţionare intră în coliziune directă cu declaraţiile judecătoarei Raluca Moroşanu, de la Curtea de Apel Bucureşti, care a descris public un climat de presiune şi „terorizare” prin acţiuni disciplinare, dar şi de declaraţiile acordate pentru Recorder de colegul acesteia, judecătorul Laurenţiu Beşu.

Diferenţa de discurs nu este una de nuanţă, ci de realitate instituţională: pe de o parte, conducerea care vede manipulare; pe de altă parte, magistraţi care vorbesc despre costuri profesionale şi personale concrete. În această lumină, întâlnirile magistraţilor cu preşedintele Nicuşor Dan nu pot fi catalogate drept ingerinţe politice, ci ca efect direct al unui blocaj intern. Când canalele instituţionale nu mai funcţionează, ieşirea din sistem devine inevitabilă. Să-l acuzi pe preşedintele ţării că legitimează o divizare ignoră faptul că divizarea a fost deja produsă de lipsa de răspuns şi de transparenţă.

Rezervele exprimate, în cadrul interviului citat, de Liana Arsenie faţă de ideea unui referendum privind Consiliul Superior al Magistraturii completează acest tablou defensiv. „Nu cunosc textul legal care să permită un astfel de referendum”, spune şefa Curţii de Apel Bucureşti, fără a aborda însă problema de fond: criza de încredere în arhitectura actuală a autoguvernării justiţiei. Refuzul discuţiei despre mecanisme alternative de validare democratică nu consolidează independenţa justiţiei, ci o izolează.

Privite în ansamblu, declaraţiile Lianei Arsenie nu calmează scandalul declanşat de Recorder, ci îl confirmă indirect. Ele arată o conducere preocupată mai degrabă de controlul narativului public decât de confruntarea problemelor semnalate din interior. Iar atunci când critica este calificată drept „manipulare psihologică”, riscul major nu este deteriorarea imaginii justiţiei, ci adâncirea suspiciunii că sistemul refuză să se corecteze din interior.