Economisirile europenilor, următoarea mare sursă de finanţare a UE

Depozitele bancare ale cetăţenilor europeni au fost aduse din nou în actualitate de Ursula von der Leyen, preşedinta Comisiei Europene, care este nemulţumită că banii respectivi stau în bănci în loc să finanţeze economiile naţionale şi, implicit, economia europeană, şi companiile de pe bătrânul continent.

Într-un discurs susţinut la finalul săptămânii trecute la Conferinţa anuală a antreprenorilor francezi, Ursula von der Leyen a spus: „A doua provocare priveşte finanţarea economiilor noastre. În Europa nu ducem lipsă nici de tehnologie, nici de economii. Dar ne lipseşte încă suficienta capacitate pentru a dezvolta companiile europene la scară largă. Prea multe proiecte se blochează deoarece investiţia iniţială este prea riscantă, cererea este prea incertă sau capitalul este prea scump. Companiile noastre ştiu cum să pornească în Europa. Dar trebuie să poată şi să crească aici. Prea des, ele merg în altă parte pentru finanţarea de care au nevoie. Îşi mută centrul de greutate. Sau sunt cumpărate. Desigur, nu vom finanţa toate acestea numai din fonduri publice. Dar Europa dispune de economii. Şi, din păcate, aceste economii stau nefolosite. Astăzi, 10.000 de miliarde de euro din economiile gospodăriilor sunt păstrate în conturi bancare. Iar o mare parte din economiile Europei este investită în afara continentului nostru.

Europa trebuie acum să pună aceste economii la lucru pentru companiile sale. Acesta este obiectivul Uniunii Economiilor şi Investiţiilor. Am prezentat propuneri privind securitizarea, investiţiile băncilor şi ale societăţilor de asigurări, precum şi integrarea şi supravegherea pieţelor noastre. Împreună, aceste măsuri ar putea debloca până la 470 de miliarde de euro în investiţii suplimentare”.

Nu este pentru prima dată când Ursula von der Leyen se referă la cele 10 trilioane de euro pe care cetăţenii europeni îi au în bănci. Aşa cum a arătat ziarul BURSA, în Strategia pentru Uniunea Economiilor şi Investiţiilor (SIU), publicată de Comisia Europeană în martie 2025 se precizează: „Depozitele bancare sunt sigure şi uşor de accesat, dar de obicei se câştigă mai puţini bani decât din investiţiile pe pieţele de capital. SIU poate susţine bunăstarea cetăţenilor noştri, oferindu-le opţiunea şi oportunităţile de a urmări profituri mai bune punând economiile lor la lucru pe pieţele de capital. În acelaşi timp, mai multe investiţii pe pieţele de capital susţin economia reală, permiţând companiilor din întreaga Europă să se dezvolte şi să prospere. Acest lucru poate crea locuri de muncă mai bune, cu salarii mai competitive pentru lucrătorii europeni şi poate stimula investiţiile şi creşterea în toate sectoarele economice - în special în domeniile pe care UE le-a identificat ca fiind importante din punct de vedere strategic, cum ar fi inovarea tehnologică, decarbonizarea şi securitatea”.

Citeşte 10 trilioane de euro din conturile europenilor, direcţionate spre bursă - planul von der Leyen

Poziţia respectivă fusese exprimată la începutul anului 2025, în cadrul Forumului Economic Mondial de la Davos, de către Francois Villeroy de Galhau, guvernatorul Băncii Naţionale a Franţei, care a afirmat că, pentru finanţarea tranziţiei digitale şi ecologice, este nevoie de mobilizarea a 300 miliarde euro, inclusiv din economiile private ale cetăţenilor europeni. Mai mult, deoarece suma respectivă nu poate fi acoperită din subvenţii publice, nici din împrumuturi bancare, singura sursă rămâne cea constituită din economiile europenilor, arăta şi un raport al Direcţiei Generale a Trezoreriei Franceze, citat de cotidianul Le Figaro.

Citeşte Presa franceză: Fără să ceară permisiunea cetăţenilor, liderii europeni vor să le folosească economiile pentru tranziţia verde

După cum se poate observa, în numai un an şi jumătate suma necesară pentru finanţarea companiilor din Uniunea Europeană a crescut de la 300 miliarde euro la 470 miliarde euro, potrivit celei mai recente declaraţii ale Ursulei von der Leyen.

Nu vă speriaţi însă. Comisia Europeană nu pregăteşte o redirecţionare silită a sumelor aflate în depozitele bancare ale cetăţenilor europeni şi nicio naţionalizare a acestor sume, ci posibilitatea ca respectivii cetăţeni să îşi păstreze, dacă doresc, mai multe economisiri în instrumente din piaţa de capital cu randament mai ridicat. Numai că, deocamdată, aceste instrumente nu există şi statele europene nu par interesate să le creeze, atât timp cât nevoia de a-şi finanţa din creditarea internă deficitele bugetare este prioritară.

De exemplu, în acest moment este foarte convenabil pentru statul român să atragă prin Fidelis şi Tezaur economisirile cetăţenilor, cum la fel de convenabil este şi pentru cetăţenii respectivi care sunt siguri că, la scadenţă, vor primi din partea statului creditul şi dobânda aferentă pentru titlurile şi obligaţiunile de stat.

În aceste condiţii, finanţarea întreprinderilor private mici şi mijlocii de către cetăţeni reprezintă un risc ridicat pentru aceştia, chiar în condiţiile în care ar folosi instrumentele financiare actuale.

Împrumutul acordat statului este unul care odată ajuns la termen, este cert, lichid şi exigibil, adică este returnat în întregime imediat şi cu randamentul/dobânda stabilită de către stat încă de la început. De aceea, ceea ce doreşte Ursula von der Leyen este foarte greu de realizat în actuala Uniune Europeană unde nevoia de acoperire/finanţare a deficitului bugetar este prima necesitate a statelor membre.