Editorial

Aşa se întreba şi Nătăfleaţă, cel cu para mălăiaţă!

Cred că şi omul cel mai rezonabil, cel care a urmărit cu infinită răbdare trecerea chinuitoare a timpului în dramatica odisee a ziariştilor români luaţi ostateci în Irak, are azi toate motivele să spună un răspicat "DESTUL!" şi să...

Criza europeană nu mai este, dovadă ultimul Consiliu European de la Bruxelles, doar una de etapă.

Restructurarea scenei politice româneşti îşi aşteaptă încă scenariul.

În ziua în care se împlineau 15 ani de la "marea mineriadă", Miron Cozma a fost eliberat după ce Judecătoria din Craiova a admis contestaţia depusă de fostul lider al minerilor din Valea Jiului împotriva mandatului de reîncarcerare emis...

Două obstacole majore stau în calea ieşirii din tranziţie a societăţii româneşti.

Fără să mă gîndesc nici o clipă să pun un semn de egalitate între credibilitatea cu care se citeşte foaia de temperatură de la patul unui bolnav cu cea pe care sîntem dispuşi să o acordăm unui sondaj de opinie, mă număr, totuşi, printre cei care...

Guvernul avansează într-o direcţie imprecisă într-un ritm temperat.

Din vocabularul extins al euro-jargonului, noţiunea aceasta lipseşte. O neglijenţă care nu mai poate fi tolerată.

Actuala formulă a puterii se apropie de momentul adevărului: guvernul îşi angajează răspunderea pe pachetul de legi privind reforma justiţiei şi a proprietăţii.

Pentru că preşedintele Băsescu a dovedit calităţi narative inspirate parcă de o Şeherezadă modernă, pentru că promisa sa întîlnire lămuritoare cu presa s-a transformat într-o poveste cu suspans despre valenţele pozitive ale spionajului românesc...

Declaraţia fermă făcută de domnul Ion Iliescu zilele trecute, cu ocazia lansării ultimei sale cărţi, referitor la decizia de a pleca din PSD, pune capăt seriei lungi de întrebări şi incertitudini care au planat asupra viitorului relaţiilor dintre...

Succesor al liniei ultra-naţionaliste a fostului partid comunist, PRM este condamnat la marginalitate politică şi ambiguitate doctrinară.

Sînt numite astfel, pentru că asociază unei ocupaţii sau profesii condiţii cu un potenţial specific de îmbolnăvire.

Două evenimente, aparent diferite, un sondaj de opinie şi o conferinţă de presă, dau seama, fiecare în felul său, dar şi amîndouă împreună, despre starea de spirit a societăţii româneşti.

De multe ori am fost acuzat pe nedrept că îndemn cititorii să investească într-una sau alta din acţiunile din piaţă.

Scopul principal al adunărilor generale ale acţionarilor băncii "Mindbank" întrunite la sfîrşitul lunii mai a fost majorarea capitalului social şi cotarea la Bursă.

"Această Constituţie va prevala asupra legilor statelor membre". (Articolul 5a)

Scena publică a devenit un cîmp de luptă.

Maiorescu a formulat diagnosticul tuturor maladiilor de "nemodernizare" ale României în sintagma "forme fără fond".

În cele două zile care au mai rămas pînă la referendumul francez privind Constituţia europeană, tensiunea atinge apogeul.

Semnatarul acestor rînduri nu a aspirat niciodată la postura de comentator sportiv şi nici publicaţia care ne găzduieşte cu atîta amabilitate nu şi-a prea răsfăţat cititorii cu cronici fierbinţi de pe un stadion sau altul.

Societatea românească este într-o continuă convalescenţă.

Politica românească se apropie, încet dar sigur, de momentul care o va despărţi de miturile create cu grijă şi deloc dezinteresat la umbra tranziţiei.

Punctul slab al actualei guvernări este ministrul de justiţie. Monica Macovei, tocmai pentru că nu are nici o afiliere partizană (ceea ce ar fi trebuit să reprezinte un avantaj), este ministrul cu cea mai mare expunere politică.

Un scandal de proporţii e pe cale să devină "global". Programul "Petrol contra hrană", gestionat de ONU în ultimii ani ai regimului Saddam, s-a transformat, se pare, în "Petrol contra influenţă".

Întrebarea "De ce Ion Iliescu a fraternizat cu PSD, cîtă vreme avea speranţa să revină în fruntea formaţiunii, şi de ce s-a dezis de el peste două săptămîni, atunci cînd a ajuns în băncile membrilor de rînd?",

"Căci la pompe te mai poţi uita, dar la dînşii, ba!" Aşa începe o poveste contemporană de speriat copiii, oamenii mari, femeile şi bătrînii, scrisă pe meleagurile româneşti de prostia omenească şi de furia apelor.

Fără excepţie de loc şi de timp, discursul istoric a fost pentru politicieni unealta menită să le justifice scopurile, deciziile şi acţiunile, oricît de infame, nedrepte, ori ruinătoare ar fi fost ele.

"Sofert" Bacău a fost listată pe Bursă de la înfiinţarea sa şi a continuat pînă pe 3 mai 2005 cînd a avut loc ultima tranzacţie.

Că englezii sunt în general conservatori, este deja un loc comun.

Un dicton, cu circulaţie mai restrînsă la noi, avertizează că surprizele, cele ale realităţii, nu cele aranjate în producţiile soporifice ale televiziunilor care vînd şi cumpără audienţa, nu sînt decît rareori plăcute!

Participarea la războiul din Irak a costat electoral mai multe guverne continentale, de la înfrîngerea popularilor spanioli ai lui Jose Maria Aznar în martie 2004, la insuccesul lui Silvio Berlusconi în alegerile locale din aprilie 2005.

Reacţiile de presă şi politice la recenta semnare a Tratatului de aderare la Uniunea Europeană, de către România şi Bulgaria, continuă să arunce o umbră apăsătoare asupra bucuriei noastre dunărene.

Avînd în faţă teancul de ziare din presa europeană care consemnează semnarea tratatului de aderare a României la UE, îţi vine greu să conteşti opinia cvasigenerală că "nici o ţară nu a fost întîmpinată ca România, cu un asemenea duş glacial...

Este clar, sensibilitatea publică înclină spre salvarea cu orice preţ a celor trei jurnalişti români aflaţi captivi în Irak şi a însoţitorului lor, a căror viaţă atîrnă de un fir de păr şi de interesele celor care au făcut din uciderea cu sadism...

La doar cîteva zile după un congres controversat, criza ostaticilor din Irak a devenit tema principală de atac a PSD.

...Mare-i Europa mică! Aşa de mare, că ne încăpu şi pe noi aştia de la malurile de jos ale Dunării. Amu, dac-o făcurăm, am avea o ţîră de timp să şedem şi să cujetăm. Nu la nemurirea sufletului şi la viaţa de apoi, ci la locul nostru în familia...

Cred că marea neşansă a d-lui Ion Iliescu s-a născut în primele zile după Revoluţie, cînd, în toa-tă ţara, sute de mii de oameni scandau din rărunchi: "Cînd Iliescu apare, Soarele răsare".

Semn al timpului, schimbarea a devenit marea prioritate a actorilor politici. Impactul apropiatei, dar încă incertei aderări la UE sunt argumente pentru punerea în scenă a marii trans-formări.