Editorial

În anul II al noului destin al României, cel depănat în Uniunea Europeană, te-ai fi aşteptat ca 9 Mai să fie o zi marcată în calendarul politic, în mod deosebit.

Românii pripăşiţi în Italia au iarăşi probleme. Venirea lui Berlusconi la putere anunţă vremuri incerte, chiar grele, pentru o bună parte dintre ei.

Şase decenii de la declararea independenţei sale, Israelul, ca parte a problemei Orientului Mijlociu, continuă să ţină prima pagină a ştirilor.

Mai întâi, câteva evenimente disparate. Săptămânile trecute, pe Arcul de Triumf era agăţată o reclamă imensă, la o companie electrică.

La alegerile locale organizate în Europa în prima parte a aces­tui an a bătut vânt de schimbare. Sensul schimbării a variat, dar semnificaţia sa fost mereu aceeaşi: electorii au luat comanda.

Coerenţa logică nu mai este obligatorie, se pare, pentru actuala clasă politică.

Primăvara nu e doar anotimpul florilor, ci şi, mult mai prozaic, al prognozelor economice ale Comisiei Europene.

Revenit în cursa pentru Bucureşti după ce fusese practic eliminat, Sorin Oprescu s-a transformat dintr-un candidat întârziat într-unul robust.

Şi-au rămas doar nouă.

Parcă peste lume s-a aşternut întunericul. Şi cum, noaptea, raţiunea mai aţipeşte, monştrii stau să apară.

Nu cred că face cineva o cercetare tematică a articolelor din presa românească, pentru a vedea dacă şi cum ne conectăm la evenimente de semnificaţie mai largă ale lumii, depăşind orizontul strîmt al politicii noastre năroade şi al intereselor ei...

Memoria publicului e scurtă, nu-i aşa? Nici subsemnatul nu face excepţie.

Într-o lume în care mass media în general - dar mai ales media electronice - aduc informaţia în orice casă, oriunde şi oricând, controlul opiniei este mai mult decât un simplu ins-trument de manipulare, devine chiar scopul ultim al politicii.

Ce se mai vinde, ce se mai cumpără pe piaţa politică a Europei? Alegerile din ţări importante, pentru ceea ce este şi ceea ce va deveni Europa, dau răspunsuri care nu se prea adună.

Specia liderilor noştri sindicali, neafiliaţi politic, era demult periclitată.

Circulă în această ţară o idee eronată cu privire la vocabularul politicii.

Precum domnul Jourdain făcea proză fără să ştie, partidele româneşti practică suprarealismul fără să-l cunoască.

Campaniile electorale sunt, aproape oriunde în lume, forme tot mai sofisticate ale unui circ trist şi păgubos.

Ca niciodată, flacăra olimpică, simbolul păcii şi sportivităţii, a ajuns să fie protejată de forţe poliţieneşti.

Cine se aştepta ca Rusia să rămînă inertă după deciziile de la Bucureşti, privind integrarea în NATO a Ucrainei şi a Georgiei, s-a înşelat.

De câteva luni, de când a apărut "Apelul pentru o Nouă Constituţie", printre semnatarii căruia m-am numărat, am început să fiu întrebat când va veni grupul de iniţiativă cu textul unei noi legi fundamentale.

Cu doar câteva zile înaintea alegerilor anticipate italiene de sâmbătă şi duminică, săptămâ­nalul The Economist a făcut apel la italieni să nu voteze cu Berlusconi.

Asemenea astrului tutelar al nopţii pămîntene, care nu-şi arată decît o singură faţă către noi, NATO şi reuniunea sa de la Bucureşti nu lasă să se vadă, către public, decît o singură imagine.

Orbiţi de strălucirea de studio tv a summit-ului NATO, românii au cam uitat de politica autohtonă.

Auzim, ca un ecou, o frază adresată politicii româneşti, repetată aproape mecanic, ce se vrea critică: "Reînvie lumea lui Caragiale". O uriaşă nedreptate, ce se face nu doar autorului, ci şi lumii create de el! O lume a patimilor...

Pierdute printre scandalurile zilei, apar ştiri (ce ar trebui să ne preocupe cu adevărat), despre firme care refuză să vândă pe Internet clienţilor cu cărţi de credit ce indică o adresă în România.

Alegerile locale din acest an vor fi puternic politizate. Doar în subsidiar, aceste alegeri vor atinge şi temele administrative, privite însă ca un fel de exerciţii impuse, în timp ce campania se va concentra în jurul candidaturii la consiliul local.

Nicolas Sarkozy nu are nicio şansă să rămînă un Preşedinte oarecare, în istoria Republicii.

În mod evident, preşedintele este "jucător".

Într-un univers politic ca al nostru, în care toate sunt aşezate (cel) puţin alături cu drumul, în care situaţiile şi soluţiile lor sunt cel mai adesea "originale", iar rezultatul final nu corespunde nici măcar unui manual elementar de...

Prima bănuială am avut-o de ceva vreme, la alegerile de acum câţiva ani.

La un an după dispariţia de facto a Alianţei DA PD-L, pozând în rolul fiului dezmoştenit, reclamă cu vehemenţă succesiunea.

Cinci ani după declanşarea operaţiunilor militare din Irak menite, în principal, să prăbuşească baza de putere a lui Saddam şi să creeze condiţiile pentru instalarea unui nou regim politic, de inspiraţie democratică şi orientare pro-occidentală,...

Cel mai mare asigurator din lume, firma Swiss Re a publicat un raport, în stare să dea fiori: cât au costat, anul trecut, catastrofele naturale şi cele provocate de mâna omului.

Nici n-a apucat să se usuce bine cerneala semnăturii de promulgare pe pagina de încheiere a legii uninominalului, că efectele sale au şi început să iasă la lumină.

Cum s-a ajuns aici?

O nouă victorie politică a înregistrat Traian Băsescu când fiica sa şi-a bâlbâit dis­cursul, consideră unii subtili analişti, disperaţi că "animalul politic" transformă în aur electoral tot ceea ce atinge, fie acelea chiar şi gafele jenante.

Sfârşitul săptămânii trecute a fost marcat de scandalul "tonomatelor".

E sigur, marele circ electoral al anului 2008 începe la 1 iunie. Tot ceea ce am mai avea de aflat este "Rezultatul".

Curtea Constituţională şi-a intrat în "rol" şi joacă la offside, sugerând că celelalte instituţii publice au ajuns "în afara jocului".