Editorial

Nici nu s-au stins încă ecourile referendumului eşuat din 25 noiembrie 2007, că deja se profilează la orizont un nou plebiscit. Războiul şcolilor de vară organizate de fraţii inamic PD-L şi PNL din acest an, a oferit ocazia manifestării...

Lumea continuă să fie împărţită între cei ce fac istorie şi cei condamnaţi să o care în spinare; povară a crucii ce trebuie urcată pe Golgota, înainte de răstignire.

Vădit lucru, obsesia constituţionalismului nu părăseşte prea uşor politica românească.

Să privim o clipă la o pictură ce înfăţişează o campanie electorală pentru Parlamentul englez.

"Doi primari se legănau pe o pânză de păianjen". Ca în vechiul cântec din folclorul copiilor vedem cum, de vreo săptămână încoace, numărul primarilor Bucureştiului creşte.

Evenimentele din Georgia sunt pe cale să încheie faza militară a conflictului, dar foarte departe de a fi epuizat consecinţele politice.

România se prenumără a douăsprezecea printre naţiunile cu drept de şedere în Olimpul terestru.

Un fals este perpetuat de actualii politicieni: anume că noi trăim, în această ţară, într-un regim parlamentar.

Marile puteri se află dincolo de bine şi de rău. Forţa brută ţine loc, în acest caz, oricărei morale, fie ea şi minimă.

Politica noastră este o construcţie care nu s-a ridicat, încă, deasupra nivelului mării. Rămîne de discutat dacă fundamentul ei, un model republican croşetat mai mult din compromisuri, decît din principii, bazat pe o Constituţie remarcabilă, mai...

Europa se află din nou în treabă. Un alt conflict, previzibil, pe care ea l-a tratat cu desăvîrşită superficialitate, ca şi cînd ar fi fost de-a pururi "îngheţat".

Au început prin a vinde spaţiul de pe peroanele gărilor şi din staţiile de metrou, unde s-au amenajat nişte chioşcuri oribile, care vindeau pe la începutul anilor 90 ţigări de contrabandă şi sucuri artificiale. Au continuat încasând comisioane de...

Povestea fără sfârşit (previzibil) a corupţiei din România a trecut graniţele.

Odată cu eliminarea oricăror incertitudini privind data alegerilor generale, partidele şi actorii politici au rămas pe agendă doar cu o singură problemă: pregătirea confruntării cu electoratul.

Cum gândim corect în materie politică? În primul rând, evitând erorile.

Cel mai incomod dintre locuitorii lumii politice a secolului XX a trecut în lumea umbrelor. Dacă nu o fi ocupat cu alte treburi, mai importante, şi priveşte reacţiile de o perfectă falsitate ale mai marilor zilei, din Rusia şi de aiurea, care...

Partidele şi politicienii încearcă - în a douăsprezecea oră şi cu disperarea celor ce trebuie măcar la final să-şi justifice locul în fruntea comunităţii şi rolul în societate - să convingă o naţiune dezamăgită de blocarea reformei şi...

Euro-scepticii sunt un trib tot mai numeros, trăitor pe teritoriul controlat autoritar, pînă de curînd, de alte două comunităţi: euro-entuziaştii şi euro-convinşii.

Mai multe Românii. Subs­tantivul propriu cu care ne-am botezat ţara a devenit defectiv de singular.

Ce-ar fi dacă ţara noastră ar fi guvernată direct de Papa de la Roma? De ce este albă foaia de scris? Ar fi mai bine ca România să fie o insulă?

Acum câteva zile, când o studentă l-a caracterizat drept "un personaj asociat cu istoria tristă a României!" fostul preşedinte Ion Iliescu a replicat iritat: "Bun, şi care e problema?".

Aşteptate cu sufletul la gură, mai ales de presa aflată în criză de subiecte, rapoartele Comisiei Europene privind monitorizarea progreselor privind reforma justiţiei şi combaterea corupţiei în România şi Bulgaria au trecut fără să producă prea...

Puţine teme politice au fost mai aprins şi mai denaturat tratate în România post-decembristă, decît cea a rolului pe care monarhia l-ar putea avea în reconstrucţia instituţională şi socială a României, ca stat european.

Nici nu s-a uscat bine cernea­la pe hărţile colegiilor, că au apărut deja primii politicieni nemulţumiţi. Primul pe listă, cu voia dumneavoastră, Ion Iliescu, un om prea mare pentru un uninominal atât de mic.

"Amin!" Acesta a fost singurul comentariu pe care Mircea Geoană l-a avut cu privire la demisia din PSD a lui Ion Solcanu, vechi parlamentar al partidului, încă de prin 1990, şi unul dintre apropiaţii lui Ion Iliescu.

Politica internaţională se face că nu vede ceea ce se întîmplă în relaţiile dintre Rusia şi Georgia.

Pregătirile partidelor pentru alegerile parlamentare, chiar dacă au intrat în linie dreaptă, se desfăşoară într-un strat adînc de ceaţă, ca să nu zic beznă.

Ca de obicei, aniversăm sau comemorăm ceva anul acesta. Lucruri mai serioase (160 de ani de la Proclamaţia de la Islaz, ori 90 de ani de la Marea Unire) sau mai puţin serioase (60 de ani ai clubului Dinamo, printre altele).

Nu creşterea impozitării veniturilor pentru cei ce acumulează averi în exces, ci paletive de genul taxelor pe luxul afişat sunt promovate ca "soluţii" economice la creşterea cons­tantă a inegalităţilor sociale.

Reuniunea la nivel înalt, sub egida G8, ţinută la Hokaido Toyako, Japonia, dă un răs-puns cît se poate de tranşant la o singură întrebare: Care este structura de putere a lumii de astăzi? Ecuaţie simplă: L = G8 + G5 + R.

Demisia celor trei reprezentanţi ai grupului de la Cluj, din conducerea PSD, nu e deznodământul unei furtuni într-un pahar cu apă.

Semnele arată că societatea românească se află, deja, dincolo de limitele tranziţiei.

România se descompune, încet-încet. Am avut această impresie, mai distinctă ca niciodată, după un weekend în zona văii Avrigului. Gazda mea, un om altminteri calm şi simpatic, nu şi-a putut ascunde iritarea atunci când a dat peste o barieră de...

După alegerile locale, partidele şi-au făcut analiza. Şi, se pare că nu toată lumea a fost mulţumită de rezultate.

Stau şi mă întreb dacă societatea noastră nu ar putea fi radical schimbată, în bine, prin introducerea unei măsuri dras­tice de penalizare a tuturor celor care, deşi sunt deţinători de drept şi responsabili ai unui creier cu posibilităţi uriaşe...

Puţine lucruri vorbesc mai precis despre inadecvarea instituţională a Uniunii Europene, în raport cu realitatea politică, decît această preşedinţie a Consiliului, care se schimbă la fiecare şase luni.

O fantomă bântuie Româ-nia. E plimbată pe la televiziuni de analişti plătiţi cu ora şi invocată de ziarişti specializaţi în şantaj şi publicitate guvernamentală. E spectrul "prezidenţialismului".

Odată alegerile încheiate, partidele s-au grăbit să îşi rezolve problemele. Câştigătorii din partide au folosit momentul de glorie pentru a elimina concurenţa.

Decizia este luată, iar şansa ca Guvernul Majestăţii Sale, plus conducerea BBC Word Service să se răzgîndească, în acelaşi timp, nu este mai mare de unu la o sută de milioane, ba chiar cred că e mai mică.

La suprafaţă, partidele politice au preferat analizei transparente şi dezbaterii deschise a rezultatelor de la locale, organizarea unor chermeze de celebrare a "Victoriei".