Editorial

Şi noi care credeam că presa, cu rolul ei de oglindă a realităţii interioare, umane şi sociale, cea pe care tindem de obicei să o ascundem, a murit!

Nimic nu este mai bine pentru o societate decât să încaseze banii care i s-au luat în mod abuziv. În această situaţie fericită se află SIF Moldova, care are de încasat aproape 15 milioane dolari, mai exact 14.922.560,66 dolari.

Zilele trecute, treceam prin centrul oraşului, când am văzut o scenă care m-a surprins.

Când partidele sunt destructurate, iar politica e sub asediu, când viaţa economică şi socială se degradează, iar frustrarea şi revolta socială cresc, când optimis-mul face loc pesimismului, tentaţia naţionalismului e mai mare ca oricând.

Turbulenţa specială, introdusă în dinamica europeană a crizei economico-financiare de situaţia Greciei, nu dă semne că este pe cale să se încheie.

Sunt cu totul de partea celor care susţin, sus şi tare: "Aşa nu mai merge!".

Unul dintre sutele de tablouri "Car cu boi" pictate de Nicolae Grigorescu se află pe peretele reşedinţei lui Dinu Patriciu, la Si-liş-tea Snagov, unde "Realitatea" TV a realizat un interviu difuzat duminică seara.

Printre comentariile de pe un blog politic am întâlnit unul interesant, cel puţin în forma sa.

Sâmbătă 13 martie 2010 un post de televiziune georgian, Imedi, a creat panică anunţând că tancurile ruseşti se îndreptau către Tbilisi şi că aviaţia rusă bombardase porturi şi aeroporturi.

După cum se ştie, în curând se apropie termenul de răscumpărare a obligaţiunilor emise de Petromidia în locul datoriilor aces-teia către stat.

Trec deunăzi, cum mi se întîmplă adesea, purtat de treburi prin centrul Bucureştilor, pe lîngă clădirea frumos întreţinută a Băncii Naţionale.

Zilele trecute discutam cu câţiva amici care lucrează în mass-media despre audienţele în scădere ale diferitelor televiziuni.

Obsedaţi de marile noastre războaie politice interne - de la vendeta pesedistă de acum două săptămâni la reajustarea penelistă de sâmbăta trecută - neglijăm ceea ce se întâmplă în lumea largă. Iar istoria nu ne aşteaptă.

Fostul preşedinte al SSIF Broker SA (BRK) din Cluj-Napoca, Petru Prunea a părăsit piaţa bursieră însă continuă să studieze rapoartele companiilor listate şi informaţiile despre acestea apărute în mass-media, în timp ce activează ca specialist în...

Dincolo de multe alte trăsături care o singularizează, România reformelor fără sfîrşit şi fără noimă, este teritoriul special în care exerciţiul funcţiei publice este însoţit, ca regulă, de o baie de ridicol.

Zilele trecute, statul Chile a fost lovit de un cutremur masiv.

"Nefericita alegere" - aşa cum denumea Cristian Preda formula propusă de Sever Voinescu pentru a explica viziunea şi practica politicii la Traian Băsescu - deja celebrul "băsescianism" a căpătat notorietate.

Este adevărat, politica mare nu se prea discută în public.

Reality show-ul a mai făcut un pas în cucerirea pieţei din România

Este în afara oricărei îndoieli că nimeni nu are răspunsul cel mai potrivit în legătură cu adevăratele sau realele efecte ale fiscalităţii progresive.

Imaginea e una de coşmar.

Noul PSD, cu Victor Ponta la cârmă, pare acelaşi vechi PSD în care Ion Iliescu şi Adrian Năstase stau în umbră şi decid.

Dacă politica de la noi ar avea ceva de a face cu lumea în care trăim, am fi avut deja o mare dezbatere în Parlamentul României despre consecinţele create în Uni-unea Europea-nă de situaţia Greciei, la care Guvernul ar fi pus pe masă un plan de...

Înţelegem că Premierul Boc simte tot mai incomod, în coaste, sula FMI, care îi cere reducerea cheltuielilor bugetare.

Ne place să dăm sfaturi. Aşa făcând, ni se întâmplă să ne amestecăm în lucruri despre care nu ştim mare lucru.

În PSD, deşi, cu mai puţină vehemenţă, nu au scăpat de aceeaşi problemă nici celelalte partide, s-a declanşat o adevărată gherilă de partid.

Una dintre ciudăţeniile discuţiilor, de la noi, despre criza economică prăvălită peste tranziţia noastră, mai eternă decît eternitatea, este chiar înţelesul termenului de criză, cu care se operează.

Deşi anul 2009 a fost an de criză, societăţile de investiţii financiare au obţinut cele mai mari profituri din întreaga lor existenţă.

Martie 1938: Sub presiunea Germaniei fasciste şi a Partidului Naţional Socialist austriac, cancelarul Kurt Schuschnigg încearcă să organizeze un referendum pentru a întreba poporul austriac dacă vrea sau nu să se unească cu Germania. Pe 11 martie...

Încet dar sigur, savanţii ne ajută să înţelegem că nu doar lumea micro-particulelor fizice, ori a fenomenelor la scara cea mare a universului este aprig dis-putată între logica predictibilului şi cea a impredictibilului, ci şi lumea oamenilor şi...

Ajungem îndată şi la actualitate. Pentru început însă, puţină istorie a reprezentărilor puterii politice. Degetele au fost întotdeauna un obiect al fascinaţiei.

Ca după fiecare exerciţiu electoral încheiat, partidele par să interpreteze o partitură deja clasică: tocata în re(gistru) minor pentru preşedinte şi orchestra sa de trompete şi tromboane.

În mod teoretic, un organism al statului este înfiinţat să efectueze o anumită funcţie.

Aproape toate domeniile de activitate umană, specializate, dezvoltă o patologie specifică, "bolile profesionale".

Dacă un posesor de bani m-ar întreba dacă e bine să investească pe bursă acum, nu ştiu ce răspuns i-aş da. Nici nu ştiu dacă l-aş încuraja să deturneze banii de la afacerile sale pentru a investi la bursă.

Merită să le vedeţi. Le găsiţi pe Internet.

După încă un an electoral şi o scurtă vacanţă postelectorală întreruptă de dezbaterea bugetului, partidele s-au trezit în plină luptă pentru "reformă".

Istoria României poate fi înţeleasă ca un joc de lego. Unitatea de compunere este "Deceniul".

Nu mi se întîmplă des, dar zilele trecute era să nu-mi mai revin. Perplexitatea, ca o masă vîs-coa-să, agresivă, mă înghiţea fără de milă.

Zilele trecute am fost la o dezbatere politică unde un coleg (profesor la Universitate, însă mai aproape de partidele politice decât subsemnatul) îmi reproşa, amical, stranietatea modelelor pe care le propun.