Editorial

...Acolo merge şi puterea!, pare să fie o "înţelepciune" demnă de înălţimea adevărurilor care nu mai trebuie dovedite, ci doar acceptate ca atare şi utilizate, pentru a înţelege lumea şi mersul ei.

De voie, de nevoie, cercetez aproape în fiecare săptămînă lista lungă a problemelor care fisurează temeliile, şi aşa şubrede, ale societăţii româneşti!

Realizez acum cât de nesigură este memoria omului.

Cînd democraţiile gîfîie şi se ofilesc, cultura totalitară dă în floare.

Ştiu: pe noi, practica ne omoară! Vă rog, însă, să mă credeţi că nici cu teoria nu stăm mai bine!

Priveam şi nu îmi venea să cred.

În numărul de la sfârşitul săptămâ­nii trecute al International Herald Tribune (ediţia internaţională a New York Times) la pagina a şaptea, la rubrica "Commentary letters" se află un sugestiv desen inspirat de ultimele evoluţii politice...

Dacă ar fi să ne luăm după naraţiunea colocvial-memorialistică a fos­tului Premier al României, Radu Vasile, fie-i ţărîna uşoară!, care, la rîndul său, citează "o aroganţă" marca Putin: "Nu mare lucru"!

Eu unul, vă spun cinstit, am rămas puţin mirat! Dacă activităţile şcolare şi extra-şcolare legate de Bacalaureat, la un singur liceu din Bucureşti, au ajuns să mobilizeze Procuratura şi SRI-ul, stau şi mă întreb ce-au păzit unităţile speciale ale...

Există o credinţă adânc înrădăcinată, anume că politica este o chestiune strict practică.

Imaginea unui război de uzură împotriva politicilor sociale, privite şi prezentate ca un fel de coloană a cincea, este asociată permanent interminabilei crize economice pe care o parcurgem.

Dacă nu ar fi existat, Edward Snowden trebuia, cu siguranţă, inventat!

Tendinţele autoritare ale guvernului Orban nu sunt un secret pentru nimeni.

S-au împlinit, luni, 65 de ani de la declanşarea Blocadei Berlinului.

"Noi... eu... nu recunosc, nu voi să recunosc epitropia bucureştenilor, capitaliştilor, asupra noastră; căci în dis­trictul nostru putem face şi noi ce fac dînşii în al lor..."

Am spus că mă ocup doar de subiecte uşoare... dar, cine mă lasă?

Gata cu metafizica... au venit căldurile! Vremea şpriţurilor... pardon, a subiectelor, uşoare!

Aţi văzut, probabil, filmul "Pianul" (1993), despre o pianistă mută care ajunge în Noua Zeelandă, în jurul anului 1850, căsătorindu-se cu un fermier din Sud.

În societatea contemporană, dincolo de venerarea libertăţii individuale, controlul social şi politic atinge cote pe care doar scriitorii de ficţiune politică îl intuiau acum opt decenii.

"Cum este posibil ca NIMENI, în ţara asta, să nu fie în stare să catalizeze acest val de nemulţumire populară şi să-l prăbuşească asupra incompetenţilor şi nemernicilor care ne hotărăsc destinele, bătîndu-şi joc de munca, viaţa, copiii,...

Români, vi se pregăteşte ceva! O nouă pagubă! Ei şi ce, parcă-i prima!, o să zică cei mai optimişti dintre dumneavoastră.

Vreţi să ştiţi unul dintre motivele pentru care cetăţenii nu se simt reprezentaţi?

Ca mulţi politicieni orbiţi de prea multă putere Recep Tayyip Erdogan, primul ministru turc, se crede "erou salvator".

Keynes credea cu tărie că problema politică a umanităţii "constă în combinarea a trei lucruri: eficienţa economică, justiţia socială şi libertatea politică".

Cu cîte alegeri sunteţi confruntat într-o singură zi? Cîte dintre ele vă pun în situaţia de a rezista unei tentaţii sau alteia, unei rugăminţi adresate de cineva drag, de o rudă apropiată, de un prieten, de un om aflat în nevoie sau în suferinţă,...

S-a petrecut cu adevărat. În Aprilie 1967, la Palo Alto (California).

Nu eu sunt vinovat pentru subiectul acesta, ci Lordul Mirrlees!

Epurările politice în viaţa partidelor şi justificarea lor prin referire la "încălcarea disciplinei de partid" au umplut din nou scena vieţii noastre publice.

Oamenii sunt nerecunoscători. Subsemnatul, spre exemplu. Ar fi trebuit să vorbesc cu mai mult res­pect despre umilul Trabant.

În Europa - şi de astăzi - timpul consensului pare să fi apus. Vechiul consensualism european, care se baza pe un sistem de valori împărtăşit, nu mai poate fi resuscitat.

Societăţile acestei a treia faze a modernităţii occidentale, ca şi cele care gravitează în jurul lor, funcţionează într-un mod care lasă prea puţin loc îndoielii, în privinţa "ieşirii de pe şină".

Marii creatori sunt şi ei oameni!

Chiar nu am nici o idee de ce a fost inventată atât de târziu.

Guvernatorul Băncii Naţionale a României Mugur Isărescu a primit, vineri, titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii "Lucian Blaga" din Sibiu pentru contribuţiile sale la dezvoltarea ştiinţei economice.

Care să fie miza politică a promovării din ce în ce mai furibunde a euro-scepticismului care pare să bântuie astăzi Europa?

Astăzi, despre manelele politice! Un fenomen în plină expansiune, nu doar la noi, în România.

Criza? Care criză? Lumea îşi vede de ale ei, cum poate fiecare, cît îl duce mintea, ori punga, ori de-a dreptul inconştienţa sau capacitatea de a crea şi de a îmbrăţişa iluziile, ca un ultim refugiu al supravieţuirii.

O caricatură înfăţişează un rege pe tron, cu coroana pe cap.

Riscul ca ştiinţa să fie deturnată de la obiectivele sale prin punerea sa sub imperiul intereselor comerciale este mai important astăzi decât altădată?

Dacă nu de 10 Mai, atunci cînd?