EIOPA: Riscurile cibernetice şi turbulenţele geopolitice ameninţă asigurările şi pensiile europene

Tensiunile geopolitice actuale, revigorarea inflaţiei, slăbirea perspectivelor de creştere economică, evaluările ridicate ale activelor şi ascensiunea ameninţărilor cibernetice formează un amestec din ce în ce mai periculos pentru sectorul european al asigurărilor şi sistemul pensiilor ocupaţionale, potrivit celor două tablouri de bord publicate la finalul lunii iulie de Autoritatea Europeană pentru Asigurări şi Pensii Ocupaţionale (EIOPA). Deşi sursa citată descrie o industrie încă rezilientă, autoritatea europeană precizează că industria respectivă este tot mai expusă unor şocuri care pot veni simultan din economie, din pieţele financiare, din conflictele internaţionale şi din lumea digitală.

EIOPA notează că perspectivele macroeconomice se deteriorează, riscurile de piaţă ameninţă să revină, iar digitalizarea şi atacurile cibernetice au devenit singura categorie pe care supraveghetorii europeni au ridicat-o la un nivel înalt. Estimările privind creşterea economică în marile regiuni ale lumii au coborât de la 1,3% la numai 1% pentru următoarele patru trimestre, în timp ce prognoza inflaţiei globale a urcat de la 2,3% la 2,9%. Ratele de politică monetară luate în calcul de EIOPA au crescut de la 2% în primul trimestru la 3% în trimestrul al doilea, în principal ca reacţie la reapariţia presiunilor inflaţioniste. Rata şomajului s-a menţinut în jurul valorii de 5,7%, iar deficitele fiscale ale marilor economii au ajuns, potrivit celor mai recente date disponibile, la o medie de 3,5% din produsul intern brut. În aceste condiţii, escaladarea tensiunilor geopolitice din prima parte a lunii iulie a lovit în încredere şi în activitatea economică, în timp ce costurile mai mari ale energiei şi transportului ameninţă să alimenteze un nou val de inflaţie.

Riscul central nu este neapărat apariţia unei singure crize, ci suprapunerea mai multora, afirmă experţii EIOPA. Creşterea slabă reduce spaţiul de manevră al companiilor şi al gospodăriilor, inflaţia erodează veniturile reale, dobânzile mai mari scumpesc finanţarea, iar tensiunile geopolitice pot produce simultan şocuri energetice, comerciale şi financiare. Pentru asigurători, fiecare verigă a acestui lanţ poate însemna active mai volatile, costuri mai ridicate, daune suplimentare şi clienţi cu o capacitate mai redusă de a cumpăra sau păstra produse de asigurare.

Sursa citată arată că riscurile de credit se menţin, deocamdată, la un nivel mediu. Portofoliile asigurătorilor europeni rămân construite în mare măsură din active de calitate: aproximativ 26,2% din active sunt plasate în obligaţiuni guvernamentale, 1,3% în obligaţiuni financiare garantate, iar 9,2% în obligaţiuni financiare negarantate. Expunerea mediană la obligaţiuni emise de companii nefinanciare a coborât de la 10,4% la 8,6%. Calitatea medie a investiţiilor se situează în jurul nivelului AA în echivalenţa Standard & Poor's, iar activele slab cotate reprezintă numai aproximativ 1,3% din portofoliul median.

• Costurile mari ale creditului privat atrag incapacitatea de plată

Numai că EIOPA precizează că datele confortabile de la suprafaţă ascund o vulnerabilitate mai greu de măsurat: creditul privat. Costurile mai mari ale împrumuturilor pot împinge spre incapacitate de plată companiile puternic îndatorate, iar spreadurile observabile pe pieţele publice s-ar putea să nu reflecte riscurile acumulate în finanţările private, mai puţin transparente şi mai rar evaluate. Cu alte cuvinte, riscul de credit poate rămâne invizibil până în momentul în care devine pierdere.

Autoritatea europeană arată că pieţele financiare au oferit un scurt răgaz până la sfârşitul lunii iunie, când volatilitatea acţiunilor şi obligaţiunilor s-a redus. Potrivit datelor prezentate în cele două tablouri de bord, asigurătorii aveau o expunere mediană de 49,7% din active la obligaţiuni şi de 6% la acţiuni, în timp ce investiţiile imobiliare reprezentau 2,9%. Dar calmul din iunie a fost pus sub semnul întrebării de evoluţiile geopolitice din iulie, care au readus volatilitatea, în special pe pieţele mărfurilor. EIOPA avertizează asupra unei posibile corecţii ample, pe fondul evaluărilor ridicate, al incertitudinii persistente şi al unei eventuale reevaluări a primelor de risc.

Experţii autorităţii europene mai susţin că lichiditatea nu provoacă, pentru moment, îngrijorări imediate. Deţinerile mediane de numerar ale asigurătorilor se situează în jurul valorii de 0,8% din active, iar activele lichide reprezintă aproximativ 45%. Sursa citată precizează că volumul emisiunilor de obligaţiuni a fost în trimestrul al doilea de aproape trei ori mai mare decât în trimestrul precedent, alimentat de nevoile ridicate de finanţare ale statelor, de refinanţări şi de accesul încă favorabil la pieţele de capital. Este o demonstraţie de funcţionare a pieţei, dar şi un semnal al dependenţei crescute de datorie.

Nici indicatorii de solvabilitate nu sugerează o criză iminentă. Rata mediană de solvabilitate a grupurilor de asigurări a coborât la 210%, potrivit datelor EIOPA, în timp ce indicatorul s-a menţinut la aproximativ 247% pentru asigurătorii de viaţă şi la 218% pentru cei de asigurări generale. Fondurile proprii de rangul întâi reprezintă aproximativ 86% din totalul fondurilor proprii, ceea ce indică o structură de capital încă solidă. Profitabilitatea transmite însă un mesaj mai amestecat: rata combinată mediană a asigurătorilor non-viaţă s-a deteriorat uşor, până la 95,4%, apropiindu-se de pragul peste care activitatea de subscriere începe să producă pierderi.

Volumul primelor continuă să crească, cu un avans anual median de 6,3% în asigurările de viaţă şi de 4,2% în segmentul non-viaţă. Distribuţia rezultatelor arată însă că nu toate companiile beneficiază de această expansiune. La asigurările de viaţă, segmentul inferior al pieţei înregistrează scăderi ale primelor încă din trimestrul al treilea al anului 2023, iar la asigurările generale partea slabă a distribuţiei s-a deteriorat. Rata mediană a daunelor a coborât sub 60%, dar valorile din zona superioară au crescut, ceea ce arată că anumite companii se confruntă deja cu o înrăutăţire a rezultatelor tehnice. Peste acestea planează incertitudinea privind despăgubirile aferente riscurilor de război şi perturbărilor comerciale, domenii în care delimitarea între ceea ce este acoperit şi ceea ce este exclus poate deveni sursa unor dispute costisitoare.

• Asigurătorii, prinşi într-o dublă expunere din cauza creşterilor riscurilor cibernetice

Interdependenţele din sistemul financiar rămân, de asemenea, la un nivel mediu. Datele EIOPA menţionează că expunerea mediană a asigurătorilor la bănci a coborât uşor la 13,5% din active, iar expunerea faţă de alte activităţi financiare s-a situat la 22,4%. Plasamentele în alţi asigurători au scăzut la 1,4%, expunerea la datoria suverană internă s-a menţinut în jurul valorii de 7,2%, iar instrumentele derivate au reprezentat aproximativ 0,2%. Proporţia mediană a primelor cedate reasigurătorilor a crescut însă la 5,8%, semn că transferul riscului către alte verigi ale industriei capătă o importanţă mai mare.

Riscurile de mediu, sociale şi de guvernanţă sunt evaluate tot la un nivel mediu şi stabil. Investiţiile mediane ale asigurătorilor în obligaţiuni verzi au ajuns la 8,5% din totalul acestor instrumente aflate în circulaţie, iar expunerea la active relevante climatic s-a menţinut în jurul valorii de 3,3% din active. EIOPA avertizează însă că limitările datelor pot conduce la subestimarea expunerilor reale faţă de sectoarele vulnerabile tranziţiei climatice.

Semnalul cel mai sever vine din zona digitală. Riscurile cibernetice au urcat la nivel ridicat, pe fondul intensificării atacurilor, al tensiunilor geopolitice şi al dezvoltării modelelor de inteligenţă artificială de frontieră. Asigurătorii sunt prinşi într-o dublă expunere: pot fi victime directe ale atacurilor asupra sistemelor, datelor şi operaţiunilor proprii, dar pot suporta şi daunele produse clienţilor cărora le-au vândut poliţe de risc cibernetic. Cu cât atacurile devin mai sofisticate şi mai sistemice, cu atât este mai dificil de estimat frecvenţa, gravitatea şi corelarea pierderilor.

Inteligenţa artificială nu mai apare astfel doar ca instrument de eficientizare, ci şi ca multiplicator al ameninţărilor. Modelele avansate pot facilita automatizarea atacurilor, identificarea vulnerabilităţilor, producerea unor campanii de fraudă şi compromiterea simultană a unui număr mare de entităţi. De aceea, EIOPA cere instituţiilor financiare să-şi adapteze capacităţile de securitate cibernetică şi să respecte cerinţele Regulamentului european privind rezilienţa operaţională digitală, DORA. Mesajul este lipsit de echivoc: capitalul şi lichiditatea nu mai sunt suficiente pentru protejarea unui asigurător dacă infrastructura sa digitală poate fi paralizată.

• Venitul din investiţiile fondurilor care administrează pensiile ocupaţionale s-a înjumătăţit în 2025, comparativ cu 2024

Pentru instituţiile de pensii ocupaţionale, tabloul este asemănător, dar nu identic. Potrivit tabloului de bord EIOPA dedicat IORP, riscurile de piaţă şi de randament al activelor se menţin la un nivel ridicat. Analiza se bazează pe raportările a 625 de instituţii europene şi acoperă atât schemele cu contribuţii definite, cât şi pe cele cu beneficii definite. În funcţie de construcţia schemei, pierderile nu sunt suportate numai de instituţia de pensii, ci pot fi transferate participanţilor, beneficiarilor sau angajatorilor care finanţează planul.

Pentru aceste instituţii, prognoza de creştere economică a marilor regiuni a fost redusă de la 1,6% la 1,4%, iar estimarea inflaţiei a urcat de la 2,5% la 2,9%. Creşterea salariilor în zona euro a încetinit la 3,2%, cel mai redus nivel înregistrat după 2021. Această combinaţie poate afecta simultan randamentul investiţiilor, valoarea reală a pensiilor şi capacitatea angajatorilor sau a participanţilor de a susţine contribuţiile.

Calitatea de credit a investiţiilor fondurilor ocupaţionale rămâne bună. Indicatorul median corespunde unui rating situat între AA şi A, iar expunerea mediană la active sub categoria investiţională este aproape zero. Media ponderată la nivelul sectorului ajunge însă la 5,8%, ceea ce arată că instituţiile mari deţin proporţii mai însemnate de active riscante decât sugerează mediana.

Expunerea mediană la obligaţiuni, inclusiv prin organisme de plasament colectiv, a crescut de la 53,3% la 54,8% din active, în timp ce expunerea la acţiuni a coborât de la 26,4% la 25,1%. Investiţiile imobiliare reprezintă mai puţin de 1% pentru instituţia mediană, dar ajung la 5,8% din active la nivelul mediei ponderate. Diferenţele devin şi mai vizibile în cazul riscului valutar: expunerea mediană la active denominate în valute străine este de numai 1%, în timp ce media ponderată ajunge la 25,4%, ceea ce demonstrează că marile fonduri sunt mult mai conectate la mişcările valutare internaţionale.

Randamentul portofoliilor a rămas pozitiv, dar s-a înjumătăţit în termeni anuali. Venitul din investiţii, incluzând câştigurile şi pierderile nerealizate, a reprezentat 3,2% din active în 2025, faţă de 6,7% în 2024. Pentru o parte dintre instituţii, rezultatul a fost deja negativ. În plus, EIOPA avertizează că evaluările ridicate şi o posibilă corecţie generală a pieţelor pot deteriora perspectiva următoarelor 12 luni.

Indicatorii de lichiditate sunt încă solizi. Activele lichide reprezintă o mediană de 51,4%, iar contribuţiile au echivalat în 2025 cu 112,8% din plăţile efectuate, faţă de 108,1% în anul precedent. Pentru instituţiile mari, raportul a fost de aproximativ 121%, ceea ce indică o poziţie mai confortabilă a fluxurilor de numerar. Valoarea netă a instrumentelor derivate a rămas însă negativă, la o mediană de 1% din active şi la o medie ponderată de 4,8%, pe fondul ratelor ridicate ale dobânzilor.

Poziţia financiară a schemelor cu beneficii definite rămâne robustă, cu o rată mediană de finanţare de 125,3% şi un excedent median al activelor faţă de datorii de 23,5%. Comparaţia cu trimestrele precedente trebuie făcută cu prudenţă, deoarece aproximativ o treime dintre instituţiile olandeze au trecut de la scheme cu beneficii definite la scheme cu contribuţii definite, schimbând substanţial componenţa eşantionului.

Riscurile cibernetice ale instituţiilor de pensii rămân formal la nivel mediu, dar perspectiva lor se deteriorează. Supraveghetorii observă o creştere a importanţei ameninţărilor asociate tensiunilor geopolitice şi modelelor avansate de inteligenţă artificială. Fondurile de pensii administrează active uriaşe, date personale sensibile şi obligaţii care se întind pe decenii, ceea ce le face ţinte atractive şi potenţial vulnerabile la atacuri cu efect sistemic.