EY România: Cum arată piaţa muncii din România în ochii investitorilor?

Piaţa muncii a fost mult timp considerată ca unul dintre cele mai mari atuuri ale ţării noastre, însă, în 2025, a devenit una dintre cele mai mari provocări pentru perioada următoare, conform unui comunicat de presă remis redacţiei, din care urmează să relatăm. Potrivit EY Attractiveness Survey 2025, deşi investitorii continuă să aprecieze disponibilitatea forţei de muncă, atenţia s-a mutat de la costuri spre calitate, cu accent crescut pe competenţă şi adaptabilitate.

„Peste jumătate dintre investitori (55%) spun că piaţa muncii din România s-a îmbunătăţit în ultimii ani, un procent mai bun decât în multe alte domenii. România rămâne o alegere atractivă pentru sectoarele de servicii, producţie şi manufacturier, însă firmele nu mai caută doar forţă de muncă numeroasă, ci oameni cu abilităţi relevante pentru industrii în schimbare”, a spus Claudia Sofianu, Partener, liderul departamentului People Advisory Services, EY România.

Cererea e mai mare ca oricând pentru profiluri tehnice şi digitale, de la ingineri şi specialişti în energie, până la oameni cu know-how în AI sau automatizare. Tot mai multe companii observă o nevoie urgentă de formare practică şi de măsuri care să încurajeze tinerii să rămână în ţară după absolvire.

În 2025, 41% dintre investitori spun că vor să-şi extindă operaţiunile de cercetare şi dezvoltare (R&D) în ţara noastră. Acesta este un semn că ţara începe să fie privită în rândul executivilor nu doar ca hub de producţie, ci ca o piaţă emergentă pentru dezvoltarea de idei, tehnologii şi produse noi. Cu toate acestea, optimismul manifestat în mediul de afaceri nu este susţinut şi de rezultate concrete în sectorul de cercetare-dezvoltare. În prezent, România se află pe ultimul loc în UE în ceea ce priveşte cheltuielile brute pentru cercetare şi dezvoltare, 0,52% din PIB, unde media europeană este de 2,26%. Aceste rezultate apar în contextul existenţei unui set competitiv de facilităţi fiscale destinate activităţilor de cercetare-dezvoltare (R&D), concepute pentru a impulsiona inovaţia şi investiţiile tehnologice. Principala măsură constă într-o deducere suplimentară de 50% a cheltuielilor eligibile pentru proiectele de R&D, care se aplică la calculul impozitului pe profit. Această deducere se acordă pentru costurile directe, precum cheltuielile cu personalul de cercetare, echipamentele şi materialele utilizate în activitate. De asemenea, echipamentele folosite în scopuri de cercetare pot beneficia de amortizare accelerată, permiţând deducerea unei părţi semnificative din valoarea lor încă din primul an.

Mai mult, salariaţii implicaţi direct în activităţi de cercetare pot beneficia de scutire de impozit pe venit, iar companiile care desfăşoară exclusiv activităţi de cercetare-dezvoltare au, teoretic, posibilitatea de a accesa scutirea totală de impozit pe profit pentru primii 10 ani de activitate. Din 2024, deducerea suplimentară de 50% se aplică şi contribuabililor care datorează impozit minim pe cifra de afaceri, extinzând astfel accesul la facilităţi fiscale.

Pentru a beneficia de aceste avantaje, companiile trebuie să documenteze riguros activităţile de R&D, să definească proiecte conforme cu criteriile internaţionale şi, în cazul contribuabililor mari, să obţină certificarea proiectelor în registrul oficial de experţi. În pofida cadrului fiscal favorabil, nivelul de utilizare al acestor facilităţi rămâne relativ redus, din cauza complexităţii administrative şi a cerinţelor stricte de documentare.

Un punct sensibil identificat în studiul EY privind atractivitatea investiţiilor străine în ţara noastră este nevoia ca actuala curriculă şcolară să răspundă noilor nevoi de business. Aproape o treime dintre respondenţi (31%) spun că programa educaţională ar trebui actualizată pentru a reflecta cerinţele din prezent ale companiilor. În plus, 25% văd în creşterea mobilităţii muncii (inclusiv prin politici mai flexibile pentru recrutarea internaţională) o prioritate.

România face progrese în adaptarea cursurilor educaţionale şi de formare profesională la noile cerinţe de pe piaţa muncii. În învăţământul preuniversitar au fost incluse module de educaţie digitală şi programare încă din ciclul gimnazial, pregătind elevii pentru o piaţă a muncii tot mai tehnologizată.

Cu toate acestea, pentru a-şi păstra atractivitatea pe termen lung, România trebuie să asigure o conexiune cât mai strânsă între mediul academic şi mediul de afaceri în vederea unor răspunsuri rapide şi flexible privind modificarea programelor profesionale şi educaţionale conform cererilor din industrie şi servicii.

În ansamblu, piaţa muncii din România rămâne în continuare atractivă pentru investitori. Cu toate acestea, acest avantaj bazat doar pe costuri scăzute cu forţa de muncă se estompează treptat. Competitivitatea viitoare va depinde de cât de bine reuşeşte România să îşi adapteze forţa de muncă la noile realităţi: digitalizare, tranziţie verde, automatizare şi inovaţie.

O altă provocare, strâns legată de nivelul competitivităţii şi tot mai vizibilă pe piaţa muncii din 2025, rămâne capacitatea ţării noastre de a păstra şi atrage forţă de muncă calificată în domeniile cu valoare adăugată ridicată. Pe fondul unui exod de forţă de muncă calificată, la nivel regional, câteva dintre ţările Visegrad (Polonia, Cehia) au început să accelereze politicile de atragere a specialiştilor străini prin oferta de facilităţi fiscale suplimentare pentru centrele de competenţă.

În Cehia, programul ”Key and Research Staff” simplifică procedurile de viză şi rezidenţă pentru experţi străini în roluri de management sau cercetare, oferind termene reduse de procesare şi acces facil la permise pentru familii. Tot acolo, iniţiativa „Digital Nomad” permite profesioniştilor IT şi freelancerilor să lucreze remote din Cehia, beneficiind de o viză specială valabilă până la un an. În Polonia, programul ”Poland.Business Harbour” a funcţionat ca un mecanism complex de relocare pentru specialişti IT, startup-uri şi companii tehnologice, oferind suport pentru vize, integrare şi conectare la ecosistemul local de afaceri. Toate aceste iniţiative au avut acelaşi obiectiv strategic: să transforme ţările lor în hub-uri regionale pentru talent calificat şi inovaţie digitală.

Programul de viză pentru nomazi digitali din România, iniţiat prin legea nr. 22/2022, care modifică OUG nr. 194/2002 privind regimul străinilor, introduce oficial în legislaţia românească categoria „nomad digital” şi creează cadrul legal pentru ca aceşti profesionişti să poată locui şi lucra temporar în România. Potrivit prevederilor, nomadul digital este un cetăţean din afara UE/SEE care fie este angajat la o companie înregistrată în străinătate, fie deţine o astfel de companie şi îşi desfăşoară activitatea de la distanţă folosind tehnologii de comunicaţii. De asemenea, conform ghidului „Romania Digital Nomad Visa Guide (2025 Requirements)”, aceştia pot beneficia de o viză de tip D de lungă-şedere pentru o durată de până la 12 luni, cu posibilitatea de prelungire pentru încă 12 luni, dacă sunt îndeplinite condiţiile. Printre criteriile de eligibilitate se numără: dovada unui venit constant de cel puţin trei ori salariul mediu brut lunar din România în ultimele şase luni, asigurare medicală care acoperă întreaga perioadă de şedere în România şi documente care atestă activitatea profesională remote pentru o companie înregistrată în afara ţării. Astfel, România se plasează printre ţările europene care încurajează forme moderne de muncă şi mobilitate digitală, urmărind exemplul statelor din vecinătate.

Deşi nu există încă date publice care să indice clar nivelul de succes al programului destinat nomazilor digitali, premisele rămân puternic favorabile, iar contextul merită privit cu optimism. Analizele publicate recent evidenţiază avantajele competitive pe care România le poate oferi acestor profesionişti: costuri de trai accesibile, infrastructură digitală foarte bine dezvoltată şi proceduri administrative care facilitează obţinerea dreptului de şedere pentru cei care lucrează remote pentru companii din afara ţării. Chiar şi în lipsa unor statistici oficiale, aceste beneficii concrete arată un potenţial real ca România să devină o destinaţie tot mai atractivă pentru talentul global mobil, susţinând astfel o perspectivă optimistă asupra evoluţiei programului.