Fondul Proprietatea şi importanţa transparenţei în procesul decizional care decide viitorul fondului

Săptămâna trecută a fost extrem de încărcată pentru Fondul Proprietatea (FP) şi, totodată, poate una dintre cele mai importante pentru FP de la momentul listării.

În primul rând, a avut loc Adunarea Generală a Acţionarilor (AGA) anuală, pe 29 aprilie, o adunare destul de tensionată, în care subiectul principal a fost procesul de selecţie al unui nou administrator al FP. Imediat după adunare, Comitetul Reprezentanţilor Acţionarilor (CRA) şi-a prezentat opţiunea şi propunerea de adminstrator pe care vor sa o aducă în faţa acţionarilor, lucru despre care vom discuta ulterior.

Sunt acţionar FP de aproape 15 ani, adică cam de când fondul este listat la Bursa de Valori Bucureşti (BVB). În toată această perioadă, în calitate de investitor, am urmărit cu atenţie evoluţia FP pentru că, aşa cum este firesc, vreau să văd cum este administrat Fondul, dacă activele sunt pe mâini bune şi produc rezultate pozitive pentru toţi acţionarii. Am participat direct şi am adresat întrebări către CRA la AGA mai sus menţionată, deci sunt în măsură să prezint situaţia concretă privind ceea ce se comunică acţionarilor (tuturor acţionarilor).

De ce este important acest proces? Mulţi dintre dumneavoastră ştiu că FP a jucat în ultimii 15 ani şi joacă în continuare un rol primordial pentru bursa românească. A fost de departe cel mai mare fond prezent pe piaţă (cu active care uneori au depăşit trei miliarde de euro). De altfel a fost, de departe, cea mai mare constructie de tip Fond (fie închis, fie deschis, fie listat, fie nelistat) din istoria României. În aceste condiţii, a adus anumiţi investitori în România, a pus ţara pe radarul multor mari investitori internaţionali, mai pe scurt. Pe fondul acestei vizibilităţi, prin modul activ de administrare a portofoliului, FP a jucat şi joacă un rol de vector de imagine pentru Bursa de Valori Bucureşti, generând credibilitate si ajutând la creşterea guvernanţei corporatiste în România. Nu spun că administratorul Franklin Templeton (FT) este perfect, l-am criticat când era de criticat, pentru ca a făcut şi greşeli, dar realitatea este că FP a produs randamente foarte bune pentru toţi investitorii care au avut curajul şi încrederea să investească.

În acest context de o importanţă semnificativă, CRA a recomandat entitatea IRE AIFM HUB SaRL pentru administrarea Fondului Proprietatea. Este de remarcat că acest administrator propus, cu sediul în Luxemburg, gestionează, potrivit datelor publice disponibile pe un agregator european, active în valoare de aproximativ 1,2 milioane de euro (la 31 decembrie 2023) şi a înregistrat un profit de 17.000 de euro în anul 2023. Trebuie spus că, pe site-ul ireaifm.com, există o prezentare în care se spune: "IRE AIFM services net Assets Under Management (AuM) of approximately euro1,500 million".

În mod conservator, vom ţine cont de datele externe, mai ales că nu ne este foarte clar ce înseamnă, în viziunea dumnealor, termenul "services" mai degrabă decât "manages". Aşadar, suma publică AuM se ridică la puţin peste un milion de euro. Interesant de observat este că se cheltuie o sumă similară, şi există riscul să se cheltuie mai mult decât administrează IRE AIFM în mod individual, pentru ca boardul să ajungă la concluzia că aceasta este cea mai bună ofertă care trebuie prezentată acţionarilor. Mai mult, unul dintre membrii CRA a spus clar că opţiunea este între două fonduri din Luxembourg (cel din România având rol de advisor), deci trebuie să ne raportăm la fondul din Luxembourg. Dar, poate că ar fi important să se vorbească şi despre adviserul din Romania, cu mai multe detalii despre modul în care se fundamentează relaţia dintre cele două entităţi. Totuşi, boardul, în AGA, nu a facut-o.

Ce s-a întâmplat imediat după acel anunţ al CRA? La închiderea şedinţei bursiere de marţi, 6 mai, se poate observa o scadere de la 0,376 lei (preţul mediu de vineri, înainte de lansarea anunţului CRA) la 0,344 lei. Deci o scădere de 8,5% în două zile de tranzacţionare. Sigur, se poate argumenta că declinul a fost influenţat şi de evenimentele politice recente, factor care cu siguranţă a contribuit. Dar, indicele BET a scăzut cu aproximativ 3% în aceeaşi perioadă, în vreme ce deprecierea FP a fost mult mai dramatică decât piaţa în ansamblu. Ne punem întrebarea: de ce au reacţionat investitorii FP atât de negativ la anunţul CRA?

Întrebat fiind despre motivele pentru care preţul acţiunii FP este atât de jos raportat la istoria recentă, unul dintre reprezentanţii CRA a spus în AGA că, în opinia sa, după ce se vor cunoaşte mai multe detalii despre procesul de selectie, este convins că preţul va creşte. Eh, iată că a scăzut.

Componenţii boardului au afirmat, în AGA, că au de ales între un administrator din Marea Britanie cu active de peste cinci miliarde de euro şi acest fond din Luxemburg despre care acum aflăm că administrează active de 0,0012 miliarde de euro (!!!). Poate există nişte criterii, neştiute de către noi în momentul de faţă, care fundamentează judicios această alegere. Poate există o logică credibilă şi nelipsită de conflicte de interese şi alte probleme. Poate. Dar, în lipsa oricărei transparenţe în procesul decizional, există semne de întrebare.

Mai mult, în cadrul AGA din 29 aprilie, reprezentanţi ai Franklin Templeton au spus clar, răspunzând la întrebarea unui acţionar că, în lipsa unui vot pentru orice candidat propus de CRA, FT este interesat să continue să administreze FP cu un nou mandat. Or, noi cunoaştem istoricul Franklin Templeton şi activitatea sa din Romania. De asemenea, ştim că FT are AuM de peste 1.500 miliarde de dolari (echivalentul a circa 1.400 miliarde de euro).

Sigur, criteriul activelor nu este şi nu trebuie să fie singurul criteriu de selecţie. Nici cel mai important. Dar, în lipsa unui proces transparent, se pune întrebarea: între un administrator cu active de 1.400 miliarde euro, unul cu active de cinci miliarde euro şi unul cu active de 0,0012 miliarde euro, de ce boardul a trebuit să cheltuiască mulţi bani ca să ajungă la concluzia că, pentru fondul nostru FP de 430 milioane de euro, cel mai bun administrator este cel cu active de 0,0012 miliarde. De ce şi pe ce criterii?

O altă statistică interesantă pe care am descoperit-o analizând rapoartele publicate este că, pentru acest proces de selecţie, CRA a solicitat anul trecut 3,79 milioane de lei (1,89 milioane pentru 2024 şi 1,9 milioane pentru 2025). Acum au ajuns la concluzia că aceşti bani vor fi insuficienţi şi au mai solicitat încă 1,78 milioane lei în plus faţă de cele 3,79 milioane angajate anterior. Deci, peste 1,1 milioane de euro pentru alegerea unui administatrator cu active în administrare de 1,2 milioane euro. Încă puţin şi ajungem să cheltuim mai mult cu selecţia administratorului decât suma pe care o are acesta în administrare. Este un paradox greu de înteles. Pentru ce se dau aceşti bani?! Mai mult, în scrisoarea CRA se spune că propunerea "rămâne condiţionată de finalizarea satisfăcătoare a unui proces de due dilligence şi a negocierii cu succes a termenilor comerciali". Adică se prezintă acţionarilor propunerea CRA fără finalizarea procesului de due dilligence şi negocierea termenilor? Ce leverage mai există în negocierea termenilor dacă rezultatul selecţiei este deja anunţat fără negocierea elementelor esenţiale?!

În timp ce scriu aceste rânduri, a mai apărut o ştire. Un membru al CRA şi-a anunţat, în mod oficial, demisia din board, dând astfel un semnal extrem de puternic referitor la procesul de selecţie. Este, aşadar, uşor de presupus că procesul de selecţie şi propunerea pusă în faţa acţionarilor nu a fost o decizie unanimă, ci mai degrabă au existat dezacorduri semnificative în proces. Acesta este un motiv suplimentar pentru ca cei din CRA sa vină în faţa acţionarilor şi să explice în mod concret şi transparent procesul de selecţie a administratorului şi criteriile folosite.

În cadrul AGA li s-a cerut celor din CRA să prezinte acţionarilor ambele nume avute în vedere, împreuna cu un raport de due dilligence, iar acţionarii să aleagă adminstratorul pe care-l consideră potrivit. Membrii CRA au spus ca nu vor face acest lucru, pentru că vor alege ei. Or, această poziţie a fost interpretată de unii acţionari cu care am discutat drept o aroganţă foarte mare (adică acţionarii nu sunt în stare să facă o alegere?!?!), iar alţi actionari au avut reacţii şi mai dure. Acum dumneavostra vă puteţi crea propria opinie. Eu am un semn de întrebare referitor la motivele pentru care nu sunt lăsaţi acţionarii să aleagă, până la urmă pe banii lor.

Mai mult, toată această situaţie se reflectă în cel mai transparent mod posibil, prin preţ. Nivelul discountului dintre preţul din piaţă al FP şi Valoarea Activelor Nete (VAN) pe acţiune a crescut foarte mult din momentul în care acest proces a început. Discount-ul a rămas foarte mare, incomparabil cu perioada de dinaintea demarării procesului. Practic, o diferenţă atât de mare nu a mai existat decât în perioada 2010-2011, când fondul era în proces de listare.

Neincrederea acţionarilor în procesul de selecţie reflectată prin preţul redus este ceva care poate fi corectat, printr-o procedură transparentă de selecţie.

În plus, mai mulţi investitori, peste 100 la ora actuală, au semnat o petiţie în care se pun întrebări referitoare la acest proces. CRA trebuie să raspundă transparent, punctual şi responsabil la întrebările puse de acţionari în această petiţie.

Am investit în FP deoarece consider că are un potenţial foarte bun. Dacă ne uităm la cifre şi facem comparaţia cu oportunităţi de investiţii similare, fie listate, fie nelistate, putem să observăm cu uşurinţă anumiţi parametri din perspectiva a ceea ce se numeşte "value-investing":

- Preţ/VAN - discount de aproape 50%;

- Randamentul dividendului - FP va plăti, în iunie, un dividend cu randament de 11%-12% faţă de preţurile actuale. Mai mult, în AGA, FP a confirmat prin vocea managerului de portofoliu că, dacă propunerile făcute de acţionarul majoritar (statul) pentru dividende la Salrom şi Aeroporturi Bucureşti vor fi aprobate - ceea ce este aproape sigur, având în vedere că au fost propuse chiar de către acţionarul majoritar - FP va încasa, în viitoarele luni, mai mulţi bani doar de la aceste două companii decât plăteşte acţionarilor săi în prezent, având în vedere dividendul mai sus menţionat - deci va avea un cashflow pozitiv din acest punct de vedere;

- PER - deşi nu este cel mai relevant criteriu în acest caz, raportul preţ/profit este extrem de mic, în jur de patru.

Faptul că deţinerile fondului au un discount de nelichiditate implică un potenţial de creştere şi prin prisma aducerii acestor investiţii la bursă, dacă va exista voinţă politică în acest sens. Deci, încă un motiv pentru care FP este subevaluat, deoarece în momentul listării acţiunilor, discount-ul va fi eliminat.

De aceste motive, este important ca încrederea în procesul de selecţie să fie restabilită, precum şi încrederea în FP ca potenţial catalizator de rezultate bune în şi pentru România. Comitetul Reprezentanţilor trebuie să lucreze în mod direct pentru acţionari, cu atât mai mult cu cât este angajat şi plătit în mod direct de către toţi acţionarii. El are o datorie fiduciară, ceea ce înseamnă că trebuie să pună mai presus de orice interesul tuturor acţionarilor FP, fără discriminare şi preferinţe.

Acest subiect este de interes pentru toţi stakeholderii din România. Procesul de selecţie al administratorului trebuie făcut în mod profesionist, transparent şi cu responsabilitate. Datorita rolului pe care FP l-a avut şi îl are în ecosistemul investiţional românesc, este în joc credibilitatea bursei noastre, în primul rând în faţa românilor, a investitorilor individuali, care deţin aproape două treimi din FP. Vrem să avem o bursă corectă, în care investitorii să ştie că sunt trataţi în mod egal şi interesele le sunt protejate. O bursă în care există încredere, care atrage investitori şi capital, duce la o dezvoltare economică durabilă, atât de necesară ţării noastre.