Industria din Spania depăşeşte marile economii europene

În timp ce industria europeană continuă să resimtă efectele şocurilor energetice şi geopolitice succesive, producţia industrială a Spaniei a depăşit nivelurile înregistrate înainte de izbucnirea războiului din Ucraina, potrivit unei analize realizate de Coface remisă redacţiei. Această evoluţie este susţinută de o structură economică mai diversificată, de costuri competitive ale forţei de muncă şi de dezvoltarea accelerată a sectorului energiilor regenerabile. Deşi dinamica se dovedeşte încurajatoare, se menţin în continuare o serie de provocări structurale, în special în ceea ce priveşte productivitatea şi infrastructura energetică, informează compania.

„În timp ce principalele economii industriale ale Europei continuă să resimtă efectele şocurilor succesive din ultimii ani, industria spaniolă demonstrează un dinamism remarcabil. Rezilienţa sa se bazează pe o structură de producţie diversificată, costuri competitive şi un potenţial energetic semnificativ. Provocarea reală este ca aceste avantaje să fie transformate în câştiguri durabile de productivitate”, a declarat Laurine Pividal, economist Coface pentru Europa de Sud.

Începând cu anul 2022, Spania s-a consolidat ca una dintre cele mai dinamice economii din Europa. Producţia manufacturieră spaniolă se află peste nivelurile anterioare conflictului, în timp ce economii precum Germania şi Italia nu au recuperat încă aceste decalaje, arată datele menţionate.

Structura mai diversificată explică direct rezilienţa industriei spaniole. În timp ce Germania şi Italia depind de sectoare puternic afectate de criza energetică, precum industria auto, fabricarea de maşini şi metalurgia, Spania se bazează pe un mix industrial echilibrat. Sectoarele cu valoare adăugată ridicată, precum industria farmaceutică, echipamentele electrice şi electronica, alături de industrii cu un consum intensiv de energie, precum industria hârtiei, a maselor plastice şi industria chimică, au avut o contribuţie importantă la această evoluţie, transmite sursa citată.

Performanţa se reflectă şi în comerţul extern, unde statul spaniol şi-a menţinut cota de piaţă în cadrul Uniunii Europene din anul 2015 până în prezent, în timp ce Germania şi Franţa au înregistrat un declin.

În anul 2025, costul orar al muncii în sectorul manufacturier s-a menţinut semnificativ mai mic comparativ cu marile economii europene. Acest decalaj contribuie la menţinerea competitivităţii şi compensează nivelul mai redus al productivităţii, precizează analiza.

Totuşi, acest avantaj se dovedeşte fragil în contextul actual. În perioada cuprinsă între anii 2022 şi 2025, costul orar al muncii a crescut cu 15 procente, în timp ce productivitatea reală a avansat cu mai puţin de 3 procente. Deoarece cea mai mare parte a noilor locuri de muncă a apărut în sectoare cu valoare adăugată redusă, o creştere salarială mai rapidă decât productivitatea riscă erodarea treptată a acestui pilon de competitivitate, informează compania.

În domeniul energetic, dezvoltarea accelerată a energiei solare şi eoliene a transformat profund sistemul local, care a devenit mult mai puţin dependent de gazele naturale comparativ cu majoritatea statelor europene. Această dependenţă redusă diminuează vulnerabilitatea la şocurile energetice şi a contribuit la consolidarea poziţiei de principală piaţă europeană pentru contractele de achiziţie de energie pe termen lung (PPA), cu un sfert din capacitatea contractată la nivel european, menţionează sursa citată.

Avantajul generat de preţurile reduse de pe piaţa angro a energiei nu se reflectă însă pe deplin în costurile suportate de producători din cauza nivelului mai scăzut al subvenţiilor, a costurilor ridicate de utilizare a reţelei şi a ritmului insuficient al investiţiilor în infrastructură şi stocare. Pentru fiecare dolar investit în surse regenerabile, statul spaniol alocă doar 0,30 dolari pentru reţeaua de transport şi distribuţie, comparativ cu 0,70 dolari în majoritatea ţărilor europene. Acest decalaj a condus la limitarea a până la 11 procente din producţia de energie regenerabilă în anul 2025, pe fondul constrângerilor de reţea, explică analiza.

Acest potenţial are perspective de materializare pe parcursul următorului deceniu. Eliminarea treptată, până în anul 2030, a schemelor de sprijin acordate în Germania industriilor cu consum intensiv de energie, coroborată cu planul recent al Spaniei cu investiţii de 17,9 miliarde de euro în reţeaua electrică, prefigurează consolidarea avantajului competitiv spaniol. Accesul la energie electrică din surse regenerabile la preţuri competitive devine astfel un factor de diferenţiere major pe măsură ce industria îşi accelerează procesul de decarbonizare, conform datelor transmise.