Sub faldul neutru al unei embleme recunoscute mondial, se petrece una dintre cele mai cinice deturnări ale unei instituţii umanitare în „arma blândă” a Kremlinului: în timp ce vestul pompează milioane de euro în mişcarea internaţională a Crucii Roşii, filiala rusă organizează antrenamente militare pentru copii, cooperează cu reţele de propagandă sancţionate şi se extinde agresiv în teritoriile ocupate din Ucraina, cu binecuvântarea implicării directe de la Moscova şi cu o impunitate şocantă, potrivit unei investigaţii jurnalistice publicate astăzi de site-ul european Follow The Money.
Dezvăluirile făcute de sursa citată arată o realitate dură: Crucea Roşie Rusă nu mai are nimic în comun cu neutralitatea, ci funcţionează ca o extensie a maşinăriei de război a lui Vladimir Putin, în timp ce europenii continuă să finanţeze mişcarea internaţională fără să clipească. Imaginile sunt sfâşietoare: copii de opt ani târându-se prin noroi, asamblând arme, pilotând drone de recunoaştere, sub privirea îngăduitoare a ramurilor regionale ale Crucii Roşii, în competiţii ce glorifică militarismul şi pregătesc „generaţia următoare” de soldaţi ai regimului.
„Când am primit armele, ne-am dat seama că trebuie să dăm 200%”, spune o fată, într-un videoclip viral distribuit masiv pe reţelele sociale din Rusia, potrivit sursei citate.
Investigaţia jurnalistică menţionează că în spatele acestei scene se află Zarnitsa 2.0, un concurs patriotic militar renăscut cu aportul direct al Crucii Roşii Ruse. Iar în timp ce Bruxelles-ul insistă că „niciun euro european” nu ajunge la filiala rusă, documentele arată cum Moscova pompează milioane în conturile organizaţiei pentru a construi filiale în teritoriile ucrainene ocupate, pentru a prelua atribuţii ale Crucii Roşii Internaţionale şi pentru a instrui voluntari şi minori. 6,7 milioane de euro direcţionaţi de administraţia prezidenţială a lui Putin doar pentru 2024 ca să înlocuiască operaţiunile ICRC în Doneţk, Luhansk, Herson şi Zaporojie.
În acelaşi timp, Federaţia Internaţională a Crucii Roşii a decis să nu sancţioneze abaterea, să nu investigheze public şi să păstreze conducerea rusă la vârf, oferind argumentul aberant al unei „neutralităţi în practică”, în timp ce copii din zonele ocupate sunt evaluaţi de indivizi îmbrăcaţi în echipament de Cruce Roşie, cot la cot cu luptători ai forţelor speciale SOBR Vostok.
În mod bizar, în aceeaşi perioadă, finanţarea internaţională pentru ramura rusă a crescut, depăşind 13,5 milioane de euro anual. Bani proveniţi de la contribuabilii europeni, ai căror lideri se mulţumesc să închidă ochii şi să repete formule liniştitoare despre „fonduri alocate strict şi protejate prin firewall”. Între timp, în Luhansk, Doneţk, Herson şi Zaporojie apar „noi organizaţii de Cruce Roşie” înregistrate oficial în sistemul rusesc, cu conducere rusă, colaborând deschis cu structurile centrale de la Moscova şi folosind simbolul cu o autoritate care sfidează toate regulile mişcării internaţionale. Totul în dispreţul flagrant al legislaţiei internaţionale, al statutelor Crucii Roşii şi al victimei reale - principiul umanitar.
Experţii contactaţi de sursa citată avertizează deja că Rusia a capturat instituţia, transformând-o într-un vehicul de propagandă şi militarizare a minorilor. Ucraina denunţă o „încălcare grosolană” a principiilor fundamentale, iar parlamentarii europeni cer măsuri urgente. Dar reacţia organizaţiilor internaţionale rămâne o tăcere împietrită, ambalată în proceduri, comitete speciale şi grupuri „de supraveghere” care nu sancţionează pe nimeni.
În acest timp, Crucea Roşie Rusă înaintează nestingherit. Chiar luna aceasta, finala competiţiei naţionale „First Aid” a reunit mii de copii, profesori şi mentori, inclusiv din cele patru regiuni ocupate ale Ucrainei, mascate în retorica „salvării de vieţi”, dar impregnate de cultul patriotic militar. În fapt, un program accelerat de radicalizare şi pregătire pentru loialitatea armată faţă de regim.
Ceea ce se întâmplă acum cu Crucea Roşie Rusă este testul suprem al credibilităţii umanitare occidentale. Şi dacă Europa continuă să finanţeze organismul internaţional fără să impună sancţiuni, fără să oprească fluxurile, fără să expună compromisul moral, atunci această ruşine nu mai aparţine doar Moscovei. Aparţine tuturor celor care au preferat să privească în altă parte. Europei care tace. Instituţiilor care justifică. Şi unei mişcări umanitare care riscă să moară nu sub bombardamente, ci sub propria laşitate.














































Opinia Cititorului