Iulian Chifu: "China a devenit principala contraparte în discuţiile nucleare, depăşind Rusia"

Există un semnal coerent transmis de Statele Unite potrivit căruia principala contraparte în discuţiile privind armamentul nuclear este, în prezent, China, şi nu Federaţia Rusă, a declarat joi, analistul de politică externă şi securitate Iulian Chifu, conform Agerpres. El a făcut referire la expirarea tratatului New START, ultimul acord de dezarmare nucleară dintre Rusia şi SUA, potrivit sursei.

"Acest semnal arată că, în prezent, nu mai putem vorbi despre superputeri, ci despre două mari puteri, respectiv Statele Unite şi China, nu Rusia, chiar dacă aceasta din urmă deţine în continuare un arsenal nuclear consistent. În acelaşi timp, apare şi problema calităţii acestui armament. Federaţia Rusă are desfăşurat numărul de focoase şi capacităţi nucleare prevăzut în tratatul START şi deţine în depozite câteva mii de unităţi, estimate la aproximativ 6.000. Cu toate acestea, majoritatea provin din perioada sovietică, iar echipamentele de generaţie nouă sunt puţine, inclusiv în ceea ce priveşte sistemele de lansare sau rachetele hipersonice. Prin urmare, nivelul acestora este limitat", relatează Agerpres.

În contrast, SUA au trecut printr-un proces continuu de modernizare, desfăşurat în etape periodice, informează sursa.

"Există în continuare capabilităţi nucleare dezvoltate în perioada post-Război Rece şi ulterior, iar în ultima perioadă, cel puţin în ultimul an, a fost luată o decizie care readuce în discuţie, în viitorul document privind postura nucleară a Statelor Unite, înlocuirea acestora cu sisteme şi purtătoare de nouă generaţie", a adăugat Chifu, potrivit Agerpres.

"Principala preocupare este China, care se apropie de un nivel de comparabilitate, dacă nu chiar de paritate, urmând să depăşească 1.000 de ogive până în 2030, iar unele estimări indică atingerea acestui prag chiar în jurul anului 2028. În plus, rachetele şi armele nucleare ale Chinei sunt dezvoltate cu tehnologii de ultimă generaţie, ceea ce le conferă o valoare şi capabilităţi superioare. Totodată, China nu îşi doreşte încheierea unui acord nuclear, evitând orice formă de control internaţional asupra propriului teritoriu în ceea ce priveşte capacităţile sale nucleare, iar acest aspect reprezintă principala problemă şi sursă de incertitudine", a subliniat analistul, menţionează sursa citată.

El a afirmat că Statele Unite nu mai consideră Federaţia Rusă un partener cu care să merite semnat un acord nuclear de pe poziţii de paritate geopolitică, orientându-se mai degrabă către China, care însă nu doreşte acceptarea unui control internaţional asupra propriului teritoriu, a informat sursa.

Chifu a apreciat că, în timp, ar putea apărea formule care să permită încheierea unor acorduri menite să reducă tensiunile şi să reintroducă mecanisme de control al armamentelor nucleare, inclusiv pentru a calma temerile opiniei publice, conform Agerpres.

Referitor la apelul NATO la reţinere şi responsabilitate în actualul context, analistul a arătat că acesta vizează, în primul rând, evitarea utilizării retoricii privind armele nucleare, practică pe care Federaţia Rusă a folosit-o în repetate rânduri în ultima perioadă, a relatat sursa menţionată.

"Există chiar şi un purtător de cuvânt frecvent în lansarea ameninţărilor privind utilizarea armelor nucleare şi amplasarea acestora la graniţele NATO. Este vorba despre Dmitri Medvedev, vicepreşedintele Consiliului de Securitate al Federaţiei Ruse. Apelul la reţinere reprezintă, de fapt, o invitaţie adresată tuturor părţilor de a evita astfel de declaraţii. În trecut, în perioada tratatelor dintre marile superputeri, Uniunea Sovietică şi Statele Unite nu recurgeau la ameninţări privind folosirea armelor nucleare. Dimpotrivă, ajunseseră la concluzia distrugerii reciproc asigurate, ceea ce a determinat crearea unor mecanisme prin care utilizarea armelor nucleare devenea practic exclusă", a menţionat el, potrivit Agerpres.

Expertul a amintit că la 14 decembrie 2014, noua doctrină militară a Federaţiei Ruse a marcat pentru prima oară utilizarea armei nucleare într-un conflict convenţional regional în care îi sunt afectate interesele, arată sursa.

"În esenţă, Federaţia Rusă, ca succesoare a Uniunii Sovietice în tratatele internaţionale, şi-a asumat posibilitatea utilizării armelor nucleare într-un conflict convenţional, inclusiv ca primă lovitură. Dezbaterea internă din Rusia este chiar mai amplă. Unul dintre promotorii acestei idei este Serghei Karaganov, coordonator al grupului Valdai şi consilier al lui Vladimir Putin, care a susţinut că o eventuală lovitură nucleară tactică în Ucraina nu ar conduce neapărat la o escaladare şi la un răspuns nuclear. Desigur, discuţiile sunt încă în desfăşurare, arma nu a fost folosită şi, cel mai probabil, nu va fi utilizată în practică, deoarece nu ar aduce avantaje concrete. Cu toate acestea, preocupările rămân fireşti în contextul posibilităţii unei lovituri nucleare, indiferent de dimensiune, inclusiv sub pragul unei megatone, aşa cum apare în teoriile promovate de Karaganov şi de susţinătorii săi", a completat el, conform Agerpres.

În Europa, singurele două state care dispun de arme nucleare sunt Franţa şi Marea Britanie, subliniază sursa.

"În Uniunea Europeană, după Brexit, singurul stat care deţine arme nucleare este Franţa. De asemenea, există deja o dezbatere - am auzit-o ultima oară discutată la nivelul conducerii Norvegiei - privind crearea unei umbrele nucleare europene, în care Franţa şi Marea Britanie să colaboreze. De altfel, cele două ţări au un acord de coordonare a tipului de reacţie, iar, eventual, cu sprijin financiar european - în primul rând german, dar şi al altor state membre - să se poată asigura o variantă alternativă", a explicat Chifu, conform Agerpres.

"Dar, spune el, un astfel de proiect se confruntă cu probleme legate de eficienţă şi costuri, deoarece, existând deja umbrela americană, construirea unei umbrele europene ar presupune, în primul rând, dublarea bugetelor de la 5 la 10% şi ar genera cheltuieli foarte mari. La acestea se adaugă şi posibilele complicaţii legale în cadrul tratatului de neproliferare, în cazul amplasării armelor nucleare în state care nu le deţin în prezent, respectiv Franţa şi Marea Britanie", a explicat el, potrivit sursei.

Ultimul tratat de dezarmare nucleară dintre SUA şi Rusia a expirat joi, reprezentând un moment important în istoria controlului armamentului nuclear de la sfârşitul Războiului Rece şi reaprinzând temerile legate de proliferare, arată sursa.

Tratatul privind măsurile de reducere şi limitare suplimentară a armelor strategice ofensive, cunoscut sub numele de Noul Tratat START, a fost semnat la 8 aprilie 2010, la Praga, şi a intrat în vigoare la 5 februarie 2011, conform sursei menţionate.

Acordul obliga Rusia şi SUA să reducă şi să nu depăşească 700 de rachete balistice intercontinentale (ICBM), 1.550 de ogive nucleare montate pe acestea şi 800 de lansatoare ICBM desfăşurate sau nedesfăşurate, în termen de şapte ani, după cum transmite Agerpres. Potrivit TASS, Statele Unite şi-au atins obiectivele în septembrie 2017, iar Rusia le-a atins pe 5 februarie 2018, conform datelor furnizate de aceeaşi sursă.

Tratatul a fost iniţial prevăzut să aibă o durată de 10 ani, până în februarie 2021, cu posibilitatea unei singure prelungiri de cinci ani. În 2021, Rusia şi SUA au utilizat această opţiune, extinzând valabilitatea tratatului până la 5 februarie 2026, a mai informat sursa.