Listarea companiilor de stat: PSD se opune, Guvernul invocă miliardele de lei ce vor intra în buget

• Comisia Economică din Senat a avizat favorabil amânarea listării până la 31 decembrie 2027 • Pentru îndeplinirea jalonului din PNRR privind listarea, ar urma să fie restructurate trei companii de stat • AMEPIP a prezentat o listă de companii, listă ce încalcă principiul autonomiei locale

Comisia economică din Senat a emis, ieri, raport favorabil pentru proiectul legislativ iniţiat de PSD privind interzicerea listării la bursă, până la 31 decembrie 2027, a companiilor de stat profitabile. Iniţiativa este dezbătută în regim de urgenţă şi ar urma să fie votată de plenul Senatului în cursul săptămânii viitoare, într-un moment în care întreaga construcţie publică privind „obligaţia” listării companiilor de stat începe să se clatine sub propria greutate.

Senatorul PSD Ştefan Radu Oprea, fost Secretar General al Guvernului în Cabinetul Bolojan, a explicat că a votat proiectul în Comisia economică şi a susţinut că demersul este justificat de modul în care Executivul a gestionat subiectul. Oprea respinge afirmaţiile potrivit cărora PSD ar fi cunoscut documentele privind companiile propuse pentru listare şi afirmă că acestea „nu au fost discutate niciodată în comitetul interministerial pentru guvernanţă corporativă pe care doamna viceprim-ministru Oana Gheorghiu îl prezidează”.

Mai mult, senatorul descrie un proces decizional netransparent, susţinând că a primit documentele săptămâna trecută, „miercuri seară la ora 22:08”, în timp ce şedinţa de guvern a avut loc joi, la ora 11:00.

„Un argument invocat pentru listarea la bursă este transparenţa, iar când foloseşti metode opace (...) este evident că nu mai poţi avea încredere că intenţiile sunt bune pentru români”, afirmă Radu Oprea, care critică şi metoda propusă pentru vânzarea participaţiilor statului, arătând că documentele prevăd listări accelerate (ABB) „cu discount, către grupuri selectate pe repede înainte”, proceduri care durează „24-48 de ore”. În aceste condiţii, concluzia sa este radicală: „Listarea la bursă nu este o glumă, nici o soluţie pentru stat ca să mai facă rost de ceva bani renunţând la dividendele pe care le încasează an de an”. Întrebarea pe care o formulează este una directă: „Ale cui interese le reprezintă Oana Gheorghiu atunci când introduce în guvern astfel de documente? Pe ale românilor sigur nu”.

Dincolo de disputa politică, miza reală este alta, iar aceasta reiese chiar din documentele guvernamentale şi din explicaţiile oferite public. Jalonul 443 din PNRR, invocat obsesiv pentru a justifica listările, nu ar mai impune strict vânzarea de acţiuni de la companiile de stat, ci ar fi vorba acum despre două variante: restructurarea sau listarea a cel puţin trei companii de stat, cu termen-limită 31 august 2026. Mai mult, România a propus deja Comisiei Europene varianta restructurării, nu a listării, pentru îndeplinirea acestui jalon.

Concret, Guvernul a transmis la Bruxelles un scenariu care vizează restructurarea a trei companii: Tipografica CFR şi Telecomunicaţii CFR, care urmează să fie absorbite de CFR SA pentru reducerea costurilor administrative, şi Electrocentrale Grup.

„Am ales companiile pentru care calendarul ne permite să îndeplinim jalonul”, a explicat vicepremierul Oana Gheorghiu, arătând că procesul este în curs şi că Guvernul aşteaptă validarea Comisiei Europene.

Această realitate schimbă radical perspectiva: listarea nu este obligaţia, ci o soluţie de rezervă. Chiar vicepremierul a recunoscut explicit acest lucru, afirmând, în cadrul unei conferinţe de presă susţinută la AMEPIP, că vânzarea accelerată de pachete de acţiuni a fost pusă pe masă „în cazul în care nu reuşim restructurarea a trei companii astfel încât să ne atingem jalonul”. Ea a precizat că este „o soluţie de rezervă”, adoptată „dintr-o măsură de precauţie”, până la primirea unui răspuns de la Comisie, estimat „în următoarele două-trei săptămâni”.

Cu toate acestea, în spaţiul public, această soluţie de rezervă a fost transformată în urgenţă naţională. Vicepremierul Oana Gheorghiu a prezentat o listă de 22 de companii strategice, iar AMEPIP a venit ulterior cu o listă preliminară de 11 companii care ar putea fi listate sau deschise către piaţa de capital. Lista include nume grele din energie şi infrastructură - Electrocentrale Bucureşti SA, Compania Naţională de Investiţii CNI SA, CNAIR SA, Loteria Română SA, Compania Naţională Aeroporturi Bucureşti SA, dar şi operatori locali precum STB SA, Compania de Transport Public Iaşi SA, Compania de Transport Public Cluj-Napoca SA, Salubris SA sau Amenajare Edilitară şi Salubrizare Sector 5 SA.

Prezenţa companiilor aflate în subordinea autorităţilor locale pe această listă ridică o problemă suplimentară majoră: încălcarea autonomiei locale. În condiţiile în care aceste societăţi sunt controlate de administraţii locale şi gestionează servicii publice esenţiale, includerea lor într-un proces de listare promovat de la nivel central poate fi interpretată ca o ingerinţă directă în dreptul autorităţilor locale de a-şi administra propriile companii.

Argumentul real din spatele grabei pare însă să fie de natură bugetară. Documentele arată că listarea unor pachete suplimentare la Hidroelectrica, Romgaz şi Transgaz, de 5-10%, 5-7% şi respectiv maximum 5%, ar putea aduce între 5,3 şi 9,4 miliarde de lei la bugetul de stat, potrivit cotaţiilor din martie 2026. În cazul CEC Bank, considerată „cel mai solid candidat de IPO”, evaluarea este de 5,4 miliarde de lei, iar listarea este propusă pentru trimestrul IV 2026, cu menţinerea controlului majoritar de către stat.

În acest context, metoda ABB devine esenţială pentru înţelegerea mecanismului. Este vorba despre vânzări accelerate de acţiuni, realizate în câteva ore sau maximum 1-2 zile, adresate investitorilor instituţionali şi realizate, de regulă, cu discount faţă de preţul de piaţă.

„O listare accelerată înseamnă că îmi aleg momentul când vând un pachet de acţiuni (...) şi cu un discount pe care pot să mi-l calculez şi să consider că este avantajos”, a explicat Oana Gheorghiu, în conferinţa de presă susţinută la AMEPIP. Tradus în termeni simpli, statul vinde rapid, în bloc, către investitori mari, acceptând un preţ mai mic pentru a obţine lichiditate imediată.

Această logică alimentează suspiciunea că întreaga operaţiune nu este despre reformă, ci despre bani. O confirmă indirect chiar formularea vicepremierului: „să aducem banii acasă”. În acelaşi timp, statul ar renunţa la fluxuri constante de dividende în favoarea unor încasări punctuale, utile pentru acoperirea deficitului, dar discutabile pe termen lung.

Disputa politică vine să acopere o realitate mult mai incomodă: jalonul 443 ar putea fi îndeplinit fără nicio listare, prin restructurarea celor trei companii deja propuse. Iar dacă această variantă există şi este în curs de validare la Comisia Europeană, graba cu care au fost scoase pe piaţă listele de companii şi scenariile de vânzare accelerată nu mai poate fi explicată prin PNRR. În schimb, ea devine perfect explicabilă prin presiunea bugetară şi nevoia urgentă de lichidităţi.