Mediul de afaceri a cerut eliminarea IMCA în perspectiva bugetului pe 2026

În perspectiva discuţiilor privind construcţia bugetului de stat pentru 2026, mediul de afaceri din România reiterează apelul ferm adresat decidenţilor de a elimina impozitul minim pe cifra de afaceri (IMCA), potrivit unui comunicat emis redacţiei, de la care transmitem cele ce urmează.

Într-un context macroeconomic şi bugetar complicat şi un climat geopolitic tensionat, IMCA reprezintă una dintre principalele bariere în calea investiţiilor, contrar obiectivului declarat al României de a atrage capital pentru dezvoltare economică. Într-o perioadă în care mediul privat trece prin restructurări şi disponibilizări, menţinerea IMCA adaugă presiune suplimentară pe companiile care încearcă să-şi susţină activitatea şi să păstreze locurile de muncă.

La nivel de politică fiscală, impozitarea bazată pe cifra de afaceri indiferent de existenţa profitului contravine principiilor economice de bază, nefiind utilizată în niciuna dintre ţările dezvoltate din Uniunea Europeană. Măsura ignoră realităţile sectoriale şi ciclicitatea economică, reducând apetitul pentru investiţii majore, pe termen lung, mai ales în proiecte de tip greenfield. România are nevoie de investiţii cu valoare adăugată mare, locuri de muncă şi transfer de know-how, nu de descurajarea capitalului productiv.

Atractivitatea României pentru investitori este deja în scădere, în timp ce alte ţări din regiune, precum Polonia, Cehia sau Bulgaria, sunt alese ca destinaţie de investiţii în detrimentul României. Prin comparatie cu nivelul fiscalităţii din aceste ţări, deşi pe alocuri s-ar putea considera că România are o impozitare inferioară (dată fiind cota de impozit pe profit de 16%), luând în considerare IMCA, companiile acuză o rată efectivă de impozitare a profitului superioară, care poate ajunge chiar şi la 90% în unele situaţii. Mai mult, investitorii noi nu vor fi dispuşi să vină în România pentru a plăti impozit chiar şi în anii în care înregistrează pierdere. În condiţiile în care România trebuie să se integreze în lanţurile valorice europene şi să contribuie la efortul comun de creştere a competitivităţii economice şi a capacităţii de apărare, menţinerea IMCA înseamnă, de fapt, ratarea unei oportunităţi strategice.

Impozitul minim pe cifra de afaceri afectează în mod disproporţionat companiile cu marje reduse de profit, descurajează investiţiile şi subminează competitivitatea economiei româneşti faţă de toate ţările din regiune. Fiind aplicat cumulativ pe întreg lanţul de producţie şi distribuţie, acest tip de impozit generează distorsiuni de piaţă şi alimentează inflaţia. Pe termen mediu, în contextul încetinirii economice, menţinerea IMCA riscă să elimine multe firme din piaţă, reducând baza de impozitare şi afectând colectarea veniturilor bugetare, prin efecte negative asupra investiţiilor, productivităţii şi dezvoltării afacerilor din România. Pentru mediul de afaceri este îngrijorătoare perspectiva ca eventualele scăderi de venituri să fie, pe viitor, acompaniate de creşterea poverii fiscale tot asupra sectorului privat şi a consumatorilor.

Rezultatele unui sondaj fulger realizat în comunităţile noastre de afaceri arată impactul concret al IMCA: din 80 companii care au răspuns, 55 au declarat că sunt direct afectate, cu impact în multiple sectoare economice; 64% dintre companii au amânat, redus sau reconsiderat planurile de investiţii odată cu introducerea IMCA; aproximativ 60% au semnalat un impact major asupra operaţiunilor prin efecte asupra sumelor disponibile pentru investiţii, preţurilor, lanţurilor de aprovizionare, politicilor de personal şi restructurărilor.

Prelungirea aplicării unei măsuri introduse iniţial cu caracter temporar, în absenţa unor reforme structurale reale pentru combaterea marii evaziuni fiscale, digitalizare, îmbunătăţirea conformării voluntare, sau restructurarea şi eficientizarea cheltuielilor publice, este profund nedreaptă pentru mediul economic.

Prin urmare, adresăm din nou factorilor de decizie solicitarea de a elimina această taxă discriminatorie şi de a construi bugetul de stat pentru 2026 pe baza unui cadru fiscal coerent, predictibil şi bine fundamentat, evitând soluţiile ad-hoc sau insuficient testate care generează instabilitate. O arhitectură fiscală solidă, aliniată principiilor economice şi practicilor europene, care să încurajeze investiţiile şi competitivitatea, este în beneficiul întregii economii şi creează un climat de încredere pentru investiţii pe termen lung în România.