Project Maven şi transformarea războiului modern prin inteligenţă artificială

Programul de inteligenţă artificială al Pentagonului, cunoscut sub numele de Project Maven, se află în centrul operaţiunilor militare americane împotriva Iranului şi este prezentat de publicaţia Euractiv drept un element major în transformarea modului în care sunt desfăşurate operaţiunile militare moderne.

Potrivit Euractiv, Project Maven a fost lansat în 2017 ca un program experimental destinat să ajute analiştii militari să proceseze volumul ridicat de imagini video provenite din zonele de conflict, în special fluxuri generate de drone. Publicaţia arată că sistemul a fost conceput pentru a identifica rapid obiecte sau activităţi relevante în imagini care, în mod tradiţional, erau analizate manual, cadru cu cadru.

Conform Euractiv, programul a evoluat în timp într-un sistem extins de asistare a ţintirii şi de coordonare a operaţiunilor pe câmpul de luptă, care accelerează ceea ce în terminologia militară este denumit „kill chain” - secvenţa operaţională de la detectarea unei ţinte până la lovirea acesteia.

• Cum funcţionează

Euractiv explică faptul că Maven integrează date din multiple surse, inclusiv senzori, imagini satelitare, informaţii despre trupele adverse şi date privind dispunerea propriilor forţe. Publicaţia îl citează pe Aalok Mehta, director al CSIS Wadhwani AI Center, care descrie sistemul drept o platformă care integrează şi corelează aceste fluxuri de informaţii.

În practică, potrivit Euractiv, sistemul poate analiza rapid imagini satelitare pentru a detecta mişcări de trupe sau pentru a identifica potenţiale ţinte şi poate oferi o imagine de ansamblu asupra situaţiei din teren, împreună cu opţiuni privind modul de acţiune.

Publicaţia menţionează că, într-o demonstraţie recentă, un oficial al Pentagonului a afirmat că Maven transformă o ameninţare identificată într-un flux de ţintire, evaluând resursele disponibile şi prezentând comandamentului opţiuni operaţionale.

Euractiv mai notează că apariţia modelelor conversaţionale de tip ChatGPT a extins utilizarea sistemului, permiţând interacţiunea în limbaj natural. Potrivit publicaţiei, această funcţionalitate este asigurată în prezent de modelul Claude, dezvoltat de compania Anthropic, însă colaborarea ar urma să înceteze pe fondul unor divergenţe legate de limitele de utilizare în aplicaţii militare.

• De ce s-a retras Google

Potrivit Euractiv, Google a fost contractorul iniţial pentru componenta de inteligenţă artificială din Project Maven. Implicarea companiei a generat însă opoziţie internă, subliniază sursa citată.

Publicaţia arată că, în 2018, peste 3.000 de angajaţi au semnat o scrisoare deschisă în care contestau participarea companiei la proiect, iar mai mulţi ingineri au demisionat. Ulterior, Google a decis să nu reînnoiască contractul şi a publicat principii privind utilizarea inteligenţei artificiale, care excludeau implicarea în sisteme de armament, potrivit Euractiv.

Euractiv notează că această situaţie a evidenţiat diferenţe de poziţionare între o parte a industriei tehnologice şi oficialii din domeniul apărării în ceea ce priveşte utilizarea AI în scopuri militare.

Publicaţia precizează că, ulterior, Google şi-a relaxat restricţiile şi şi-a exprimat interesul pentru proiecte din domeniul securităţii naţionale. Potrivit Pentagonului, compania se află, alături de xAI şi OpenAI, printre entităţile luate în calcul pentru a înlocui actualul furnizor.

• Rolul Palantir

Potrivit Euractiv, compania Palantir a devenit, în 2024, principalul contractor tehnologic al programului, după retragerea Google.

Publicaţia notează că soluţiile dezvoltate de Palantir stau la baza funcţionării operaţionale a sistemului. Euractiv îl citează pe directorul executiv al companiei, Alex Karp, care a susţinut că avantajul tehnologic este esenţial în contextul competiţiei geopolitice şi că reducerea timpului din „kill chain” poate avea un impact semnificativ asupra eficienţei operaţionale.

• Utilizarea în conflictul actual

Euractiv menţionează că Pentagonul şi Palantir nu au oferit detalii publice privind performanţa concretă a Project Maven în conflictul actual cu Iranul.

Cu toate acestea, publicaţia arată că ritmul ridicat al loviturilor americane sugerează utilizarea unor sisteme care accelerează procesele de identificare şi angajare a ţintelor.

Potrivit Center for Strategic and International Studies (CSIS), citat de Euractiv, după trei săptămâni de operaţiuni, ritmul atacurilor americane s-a stabilizat la între 300 şi 500 de ţinte pe zi.

Euractiv mai notează că, în primele 24 de ore ale operaţiunii denumite „Epic Fury”, forţele americane au lovit peste 1.000 de ţinte, inclusiv o şcoală amplasată într-o clădire utilizată anterior ca complex militar. În acelaşi context, Iranul a afirmat că atacul a provocat moartea a 168 de copii şi rănirea altor persoane, potrivit Euractiv.