Protest al Federaţiei Sindicatelor din Administraţia Fiscală în faţa Ministerului Finanţelor

Opinia Cititorului ( 9 )

1. 1.  sindicate ? ce inseamna sindicat?
   (mesaj trimis de anonim în data de 10.07.2025, 10:11)

   nu am facut parte niciodata din aceste bande bolsevice,mi-am negociat veniturile in functie de ce stiu sa fac, de programul de lucru si asta a fost ,daca nu imi mai convine renegociez,batem palma sau ne despartim.

   1. 1.1.  fără titlu (răspuns la opinia nr. 1)
      (mesaj trimis de anonim în data de 10.07.2025, 13:24)

      E un drept de asociere al lucratorilor pentru a-si apara drepturile. Au desfiintat sindicate din mediul privat. Si voi aveti dreptul sa cereti mai mult sa nu va mai lasati exploatati..ma refer la sclavii din mediul privat....exploatati de patronii avizi de profit.

      1.2.  fără titlu (răspuns la opinia nr. 1)
      (mesaj trimis de anonim în data de 10.07.2025, 13:28)

      Din pacate traim intr-o mare companie...si respectam regulile acesteia nu regulile unui stat responsabil de bunastarea cetatenilor sai nu de bunastarea multinationalelor. Statul a devenit o curea de transmisie de la nivelul international la cel national...am trrecut de la dictatura nationala la una internationala economica....

   2.  Rusine
   (mesaj trimis de Bogdan în data de 10.07.2025, 11:12)

   Nu va e rusine sa protestati cu venituri din salarii si sporuri de 9-10,000 lei ? In mediul privat se castiga 4-5000 ron ,nu exista sporuri si lumea e la munca sa scoata tara din dezastrul in care a ajuns.

   1. 2.1.  fără titlu (răspuns la opinia nr. 2)
      (mesaj trimis de anonim în data de 10.07.2025, 11:42)

      4000 -5000 de lei daca esti vanzator la Lidl sau Kaufland. Restul?

      Sau patronul tau cat castiga? Ce masina conduce? Unde merge in vacanta? Ce taxe plateste? 

      2.2.  fără titlu (răspuns la opinia nr. 2.1)
      (mesaj trimis de anonim în data de 10.07.2025, 11:44)

      Adevarul e undeva la mijloc, sunt locuri si la stat unde se traieste regeste, sunt locuri si la privat unde corectitudinea nu e pe primul loc (sa fim eleganti).

      2.3.  fără titlu (răspuns la opinia nr. 2)
      (mesaj trimis de anonim în data de 10.07.2025, 13:15)

      E vina patronilor pentru ca exploateaza si nu acorda salarii decemte..nu a bugetarilor. Ne fac sa ne batem intre noi scalvii de la stat si scalvii de la privati.Rusine tie xca nu intelegei nimic....Daca ar plati bine patronii nu ar mai avea profituri sa se laude ca sunt de succes pe seamam exploatarii. Ai inteles matulata ori ba? Nu e greu...dar trebuie sa fii sincer.

      2.4.  fără titlu (răspuns la opinia nr. 2)
      (mesaj trimis de anonim în data de 10.07.2025, 13:25)

      Daca nu protestezi cand din cauza imprumuturilor din pandemie si din cauza razboiului ni se taie din resurse in numele austeritatii.

   3.   mecanismele fiscale europene sunt contabile, nu u
   (mesaj trimis de anonim în data de 10.07.2025, 13:16)

   O analiză critică a deciziei Comisiei Europene privind continuarea procedurii de deficit excesiv împotriva României — concentrată strict pe criteriile de la Maastricht și ignorând dimensiunea socială, nivelul de trai și bunăstarea cetățenilor — este nu doar justificată, ci necesară pentru o dezbatere democratică echilibrată în UE. Iată câteva puncte esențiale:

   1. Critica fundamentală: mecanismele fiscale europene sunt contabile, nu umane 

   Criteriile de la Maastricht, în special cel privind un deficit bugetar sub 3% din PIB și o datorie publică sub 60%, sunt norme tehnocrate, construite în anii ’90, într-un alt context economic și geopolitic. Ele: 

   •Nu iau în calcul nivelul real de dezvoltare al statelor membre; 

   •Nu măsoară nivelul de trai, sărăcia, inegalitatea sau gradul de acces la servicii publice; 

   •Ignoră complet indicatori precum fericirea cetățenilor, calitatea vieții, coeziunea socială, stabilitatea socială. 

   Aceste criterii pot funcționa bine în economii mature și stabile (precum Germania sau Țările de Jos), dar devin nocive sau regresive când sunt aplicate mecanic unor economii aflate în proces de recuperare precum România. 

   2. Efectele potențial negative ale ajustării bugetare stricte 

   O ajustare bazată exclusiv pe frânarea cheltuielilor publice riscă să: 

   •Slăbească serviciile publice (sănătate, educație, infrastructură socială); 

   •Înghețe salariile și pensiile în termeni reali, afectând milioane de cetățeni; 

   •Limiteze investițiile în dezvoltare și reducerea decalajelor regionale; 

   •Crească tensiunile sociale și radicalizarea politică în rândul celor care nu simt „beneficiile stabilității fiscale”. 

   Astfel, un proces de consolidare fiscală prea dur poate agrava exact dezechilibrele pe care UE susține că vrea să le corecteze: fragmentarea, lipsa de coeziune, polarizarea economică. 

   3. O viziune alternativă: bugetul public ca instrument de bunăstare, nu doar de echilibru 

   Un stat nu este o corporație care urmărește profit și echilibru contabil. Bugetul public este un instrument politic și social, menit să: 

   •Susțină coeziunea și echitatea; 

   •Corecteze inegalități istorice sau structurale; 

   •Investească în capital uman și capital public; 

   •Garanteze un minim de demnitate economică pentru toți cetățenii, nu doar pentru cei care „produc PIB”. 

   Astfel, o abordare economică sustenabilă nu trebuie să fie strict orientată spre „disciplină fiscală”, ci trebuie să echilibreze: Responsabilitatea bugetară,  

   Cu Investiția în bunăstare, și  

   Protecția socială. 

   4. O critică morală și politică: Cine plătește prețul ajustării? 

   Ajustările bugetare de tip Maastricht nu afectează în mod egal toate categoriile sociale. În practică, ele tind să: 

   •Protejeze capitalul și marile interese economice, care beneficiază oricum de regimuri fiscale favorabile; 

   •Împovăreze clasa de mijloc și categoriile vulnerabile, prin: 

   oReduceri de beneficii; 

   oLipsă de investiții în locuri de muncă de calitate; 

   oCreșteri indirecte de taxe sau contribuții. 

   În esență, se cere solidaritate de jos în sus, fără o discuție reală despre redistribuirea echitabilă a poverii fiscale sau despre justiția socială. 

   5. Critica conceptuală: unde e „fericirea cetățeanului european”? 

   UE are o strategie numită Economie în serviciul oamenilor și promovează obiectivele de dezvoltare durabilă (SDG), care includ: 

   •Reducerea sărăciei; 

   •Accesul la educație, sănătate și locuire decentă; 

   •Reducerea inegalităților; 

   •Stabili tate și satisfacție în viața personală și profesională. 

   Dar în practică, când vine vorba de politica fiscală, se aplică doar o logică restrictivă, contabilă, inflexibilă. Nu există indicatori de fericire, echitate sau bunăstare în procedura de deficit excesiv. 

   Concluzie și poziționare recomandată pentru România 

   România trebuie să respecte regulile europene, dar poate și trebuie să ridice aceste dileme în Consiliu și în dialogul cu Comisia, pledând pentru: 

   1.O aplicare flexibilă și adaptată la context a procedurii de deficit excesiv; 

   2.Un calendar realist de ajustare, care să permită protejarea categoriilor vulnerabile; 

   3.Introducerea de indicatori suplimentari (nivelul de trai, calitatea vieții) în evaluările macroeconomice; 

   4.Un pact social nou, care să lege disciplina fiscală de investiții în oameni și în viitor.