English
Partidul Social Democrat a depus, astăzi, la Curtea Constituţională, sesizări pentru două dintre legile pe care Guvernul Orban le-a asumat. Sesizările se referă la modificarea unor acte normative în domeniul transportului şi amânarea unor termene din justiţie, informează News.ro.
Preşedintele interimar al PSD, Marcel Ciolacu, a afirmat în această seară: "Ce am decis azi am şi făcut, am depus cele două sesizări la Curte pe cele două legi deja asumate. Mi se pare o greşeală democratică, nu vreau să intru în detalii juridice", în timpul unei conferinţe de presă.
Acesta a mai adăugat că este posibilă şi depunerea unei moţiuni de cenzură pentru cele două legi, pe care Partidul Social Democrat le consideră neconstituţionale.
Euro
Dolar SUA
Franc elveţian
Liră sterlină
Gram de aur
1. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 17.12.2019, 09:07)
Marcel Ciolacu, președintele Camerei Deputaților și liderul interimar al PSD, se numără printre aceia care i-au solicitat statului român titluri onorifice și recompense materiale pentru că au ieșit pe străzi în decembrie 1989. Ciolacu a făcut Revoluția la Buzău și are, încă din anii ’90, certificat de „luptător remarcat pentru fapte deosebite”.
La începutul acestui an, Marcel Ciolacu a depus cerere pentru a obține cel mai nou titlu introdus prin lege: cel de „luptător cu rol determinant în victoria Revoluției Române”. Diferența dintre cele două titluri este că cel pe care l-a solicitat anul acesta vine la pachet cu o indemnizație lunară de 2.000 de lei. În anii ’90, Ciolacu a primit, în baza titlului de revoluționar, și un hectar de teren pe raza comunei buzoiene Săpoca, pe care ulterior l-a vândut.
Cererea pe care liderul PSD a depus-o pentru obținerea noului certificat a fost analizată de o comisie condusă de Laurențiu Coca, la acel moment secretar de stat pe problemele revoluționarilor și coleg de partid cu Marcel Ciolacu. A trecut cu trei voturi pentru și două împotrivă, după ce doi dintre componenții comisiei, având atribuții juridice, au considerat că Ciolacu nu se încadrează în lege. Ei au scris în procesul-verbal că din dosarul liderului PSD nu rezultă nicio acțiune revoluționară înainte de fuga dictatorului. La scurt timp după aceea, cei doi au dispărut din comisie.
La fel ca întreaga istorie a certificatelor de revoluționar, acordarea certificatelor de „luptător cu rol determinant” a generat până acum o serie de scandaluri. În 2016, s-a ajuns la arestări într-un dosar penal în care procurorii au acuzat că mai multe orașe din țară au fost introduse abuziv pe lista orașelor din care revoluționarii pot solicita acest titlu. Printre ele se află și Buzăul lui Marcel Ciolacu.
Nu e deloc clar în ce a constat rolul determinant pe care liderul PSD l-a jucat în victoria Revoluției din 1989, mai ales că la Buzău s-a ieșit în stradă după fuga dictatorului. „A fost prezent cum au fost toți ceilalți”, spune Radu Aurelian, membru în Consiliul Județean provizoriu din zilele Revoluției. În dosarul său de revoluționar se afirmă că, pe 22 decembrie ’89, Marcel Ciolacu se afla la serviciu și le-a propus colegilor să meargă la Județeana de Partid. Apoi a pătruns în sediul acesteia și a participat la constituirea CFSN (Consiliul Frontului Salvării Naționale). Numele lui Ciolacu nu apare însă pe listele CFSN din acele zile.
Povestea beneficiilor materiale acordate revoluționarilor începe în anul 1991. La început, legea adoptată de regimul Iliescu viza acordarea unor compensații pentru cei răniți în Revoluție și pentru rudele celor peste o mie de morți, însă după aceea totul s-a transformat într-o mare afacere. A apărut titlul de “luptător remarcat pentru fapte deosebite”, acordat oricui era dispus să-și susțină participarea la Revoluție. Acest titlu era însoțit de o mulțime de privilegii: locuințe gratuite, scutiri de impozite, terenuri, spaţii comerciale, indemnizaţii bănești.
Această lungă listă de avantaje a avut efecte diferite. Unii s-au declarat scârbiți în fața ideii de a fi recompensați pentru că ieșiseră în stradă să dărâme comunismul și au refuzat să ceară certificate. Alții au fost așa de încântați, încât au cerut recompense chiar dacă participarea lor la Revoluție nu avea nimic de-a face cu eroismul. La un moment dat, s-a ajuns la peste 15.000 de „luptători remarcați”, printre ei aflându-se o mulțime de cazuri revoltătoare: persoane care la Revoluție abia împliniseră 10 ani, foști colaboratori ai Securității și persoane care, în decembrie 1989, omorâseră sau răniseră oameni nevinovați. Sistemul de acordare a acestor certificate a fost atât de viciat, încât era suficient să depui trei declarații ale unor martori care să confirme că te-au văzut pe străzi în zilele Revoluției. Sau pur și simplu să cunoști pe cineva care îți putea face rost de un certificat. De-a lungul anilor, au fost nenumărate scandaluri în jurul acestei povești, soldate cu dosare penale, arestări și condamnări definitive.