Punct de vedere EY: BEFIT - Un nou cadru fiscal comun pentru companiile mari din UE - avantaje versus dezavantaje

Răzvan Ungureanu, Director Impozite Directe, şi Teona Braia, Manager în cadrul Departamentului Impozite Directe al EY România, transmit, într-un comunicat remsi redacţiei, un punct de vedere cu privire la iniţiativa fiscală europeană BEFIT - un nou cadru comun de impozitare pentru companiile mari care activează în Uniunea Europeană.

Potrivit acestora:

„Iniţiativa Uniunii Europene „Întreprinderile din Europa: cadru de impozitare a profitului” (Business in Europe: Framework for Income Taxation - BEFIT) este o propunere legislativă prin care Comisia Europeană urmăreşte introducerea unui set unic de reguli pentru determinarea bazei de impozitare a grupurilor de companii. Scopul este de a crea un cadru comun pentru impozitarea veniturilor corporative în Uniunea Europeană, prin care companiile care au activităţi şi filiale în mai multe ţări să beneficieze de o „viaţă fiscală” mai clară, mai previzibilă şi mai puţin birocratică.

Pe de altă parte, BEFIT poate contribui la lupta împotriva evaziunii fiscale şi a transferului artificial de profituri, printr-un sistem mai transparent, mai echitabil şi mai unitar într-o piaţă fiscală europeană cu reguli simplificate.

Obiectivul principal: simplificarea conformării fiscale

La baza acestei iniţiative stă ideea că firmele vor putea determina şi declara impozitele într-un mod mult mai simplu, fără a fi nevoite să se conformeze unor reguli fiscale diferite în fiecare stat membru. Astfel, determinarea corectă a impozitelor de către autorităţile naţionale şi reducerea sarcinilor administrative devin mai uşor de realizat.

Noua abordare se bazează, printre altele, pe acordul internaţional privind impozitarea minimă globală, negociat în cadrul OCDE/G20 şi pe transpunerea acestuia în legislaţia europeană prin Directiva UE privind Pilonul II.

Modul de alocare a bazei impozabile şi aplicarea impozitului în BEFIT

Alocarea bazei impozabile consolidate între statele membre este unul dintre cele mai importante elemente ale propunerii legislative BEFIT. Aceasta se face în două etape:

1. Etapa tranzitorie (iniţială, 2028-2035)

În perioada de început, profitul total al grupului se va distribui între entităţile sale din Uniunea Europeană proporţional cu media rezultatelor fiscale obţinute de fiecare entitate în ultimii trei ani fiscali. Această metodă are scopul de a permite o tranziţie lină şi previzibilă, fără perturbări semnificative în structurile fiscale existente.

2. Etapa ulterioară (posibilă după 2035)

După perioada de tranziţie, Comisia Europeană ar putea propune o formulă permanentă de alocare care să reflecte activitatea economică reală din fiecare stat membru. Această formulă ar putea include factori precum: volumul vânzărilor realizate în fiecare ţară, forţa de muncă (costuri salariale şi/sau număr de angajaţi), valoarea activelor tangibile utilizate în activitate.

Aplicarea cotelor de impozitare naţionale

BEFIT propune o bază comună de calcul, dar nu armonizează cotele de impozitare. Fiecare stat membru aplică propria cotă de impozit pe profit asupra părţii din baza impozabilă atribuite entităţilor din jurisdicţia sa. Ca exemplu, mergând pe premisa că baza de impozitare totală este de 200 milioane euro, împărţită între juridicţii în funcţie de cheia de alocare aplicabilă:

România (cotă: 16%) → 16% × 50 milioane euro = 8 milioane euro

Germania (cotă: 30%) → 30% × 90 milioane euro = 27 milioane euro

Franţa (cotă: 28%) → 28% × 60 milioane euro = 16,8 milioane euro

Total impozit plătit în UE: aproximativ 51,8 milioane euro

Calculul se face pe baza unei singure reguli comune - cu toate că jurisdicţiile au posibilitatea să mai prevadă anumite ajustări locale - dar impozitarea efectivă se aplică local, în funcţie de cota fiecărui stat membru, evitând astfel dublarea taxării sau mutarea artificială a profiturilor între filiale.

Avantaje potenţiale pentru companii

Printre beneficiile propuse ale BEFIT se numără:

- Simplificarea conformării fiscale - mai puţine reguli divergente între state

- Reducerea costurilor administrative - mai puţine declaraţii şi controale

- Transparenţă crescută - profitul este repartizat automat, reducând optimizarea fiscală agresivă

- Mai multă predictibilitate - un cadru fiscal comun permite planificare pe termen lung.

Provocări potenţiale

Pe de altă parte, pot exista şi unele riscuri sau implicaţii pentru companii:

- Posibila pierdere a unor avantaje fiscale locale, în special în ţări cu regimuri favorabile

- Costuri de tranziţie ridicate - adaptarea sistemelor ERP, revizuirea modelelor de afaceri, recalculări interne

- Repartizarea profiturilor poate duce la creşteri de impozit în state cu cote mai mari (ex: Germania) şi reducerea profiturilor în cele cu cote mici (ex: România)

- Lipsa armonizării cotelor - baza este comună, dar ratele de impozitare diferă semnificativ între ţări (ex: 9% în Ungaria vs. 30% în Franţa).

Ce ar trebui să facă firmele?

Pentru a se pregăti eficient pentru BEFIT, companiile ar trebui:

- Să analizeze expunerea actuală la regimurile fiscale naţionale;

- Să simuleze aplicarea formulei de alocare (bazată pe rezultatele fiscale din ultimii 3 ani);

- Să colaboreze cu echipele juridice, fiscale şi IT pentru adaptarea sistemelor interne;

- Să pregătească personalul pentru noile cerinţe de raportare şi conformare;

- Să îşi reevalueze politicile fiscale şi contractele intergrup în lumina noilor reguli”.

Cei doi concluzionează:

„Potrivit OCDE, grupurile mari, cu o cifră de afaceri consolidată de cel puţin 750 de milioane euro plătesc aproximativ 132 de miliarde euro (circa 1% din PIB) sub formă de taxe. Noile reguli mai simple ale BEFIT ar putea reduce costurile actuale de conformare fiscală cu până la 65%.

Dacă va fi adoptată, iniţiativa ar putea transforma radical modul în care companiile sunt impozitate în Uniunea Europeană, înlocuind propuneri mai vechi, precum Common Consolidated Corporate Tax Base (CCCTB). Termenul estimat pentru implementare completă este anul 2030, dar succesul său va depinde de consensul politic la nivelul Parlamentului European şi al Consiliului”.