Raport ECA: Mecanismul de Redresare şi Rezilienţă nu garantează rezultate

Mecanismul de Redresare şi Rezilienţă nu poate fi considerat un instrument cu adevărat "bazat pe performanţă", se afirmă într-un raport publicat aseară de Curtea de Conturi Europeană (ECA). În documentul citat se precizează că, deşi plăţile nu sunt legate de costuri efective, ci de îndeplinirea unor obiective predefinite, mecanismul măsoară mai degrabă implementarea tehnică şi progresul administrativ, nu rezultatele reale sau impactul social şi economic. De exemplu, multe jaloane şi ţinte se referă la realizări cantitative (număr de clădiri renovate, echipamente achiziţionate), fără să evalueze eficienţa sau efectul real asupra populaţiei sau economiei.

"Nu ştim ce s-a obţinut concret cu aceşti bani, nici cine sunt beneficiarii finali. Este vital ca viitoarele bugete ale UE să fie mai clar corelate cu performanţele, nu doar cu progresele de implementare", a declarat Ivana Maletić, membru al Curţii de Conturi Europeană.

În raport se mai arată că din cele 359 miliarde euro alocate prin MRR, ca granturi, aproape 75% au fost virate deja către statele membre. Menţionăm că alocarea totală prin acest mecanism se ridică la 650 miliarde euro, din care 359 miliarde euro granturi, iar 291 miliarde euro împrumuturi.

În plus, nivelul de ambiţie şi claritatea jaloanelor variază între state, ceea ce ridică probleme de comparabilitate şi echitate. În absenţa unor criterii armonizate, riscul unui tratament inegal este ridicat. Auditorii ECA afirmă că indicatorii comuni utilizaţi pentru monitorizare sunt slabi: doar 4 din 14 măsoară rezultate, dar niciunul nu urmăreşte impactul pe termen lung. De asemenea, 36% dintre măsurile PNRR nu sunt legate de niciun indicator comun.

De aceea, eficienţa mecanismului este imposibil de evaluat, întrucât Comisia Europeană nu colectează informaţii despre costurile reale ale măsurilor. ECA susţine că raportările sunt făcute pe baza unor estimări sau valori unitare. Un exemplu concret prezentat în raport este măsura "Modernizarea digitală a statului şi a teritoriilor" din Franţa, care a fost implementată cu un cost real de 368 milioane euro, faţă de o estimare iniţială de 500 milioane euro, dar Franţa a primit integral suma estimată.

Printre vulnerabilităţile semnalate se numără şi lipsa unor mecanisme solide de control. Comisia Europeană nu poate impune corecţii financiare decât în cazuri grave, cum ar fi frauda, ceea ce permite efectuarea plăţilor chiar şi în prezenţa unor nereguli în achiziţiile publice. În unele cazuri, statele membre au primit fonduri importante înainte ca proiectele să fie finalizate. O altă problemă majoră o reprezintă creşterea semnificativă a costurilor de finanţare. Împrumuturile care alimentează MRR au fost contractate într-o perioadă cu dobânzi scăzute, dar acestea au crescut dramatic între timp, ceea ce pune presiune asupra viitoarelor bugete ale UE. Curtea recomandă stabilirea unor planuri clare de rambursare şi gestionarea mai atentă a riscurilor financiare în cazul unor iniţiative similare viitoare.

Conform planului actual, punerea în aplicare a MRR trebuie finalizată până în august 2026. Cu toate acestea, multe dintre măsurile finanţate sunt încă în curs de implementare, iar impactul real în economia statelor membre rămâne incert.

Potrivit raportului Curţii de Conturi, alte puncte vulnerabile sunt transparenţa şi fiabilitatea datelor, deoarece statele membre nu sunt obligate să furnizeze justificări solide pentru datele raportate, iar Comisia se limitează la verificări de plauzibilitate, fără audituri riguroase. În consecinţă, calitatea datelor este adesea nesigură, afectând credibilitatea sistemului de raportare şi monitorizare, afirmă auditorii Curţii de Conturi Europeană.

În privinţa protecţiei intereselor financiare ale UE, Curtea constată că actualul cadru este insuficient. Respectarea normelor UE şi naţionale nu este o condiţie pentru efectuarea plăţilor, iar Comisia nu are pârghii clare pentru a suspenda sau recupera fonduri în caz de neconformitate sau nefinalizarea măsurilor. De asemenea, riscul de dublă finanţare cu alte fonduri UE nu este suficient gestionat.

Un aspect crucial este faptul că Mecanismul de Redresare şi Rezilienţă este finanţat aproape exclusiv prin împrumuturi contractate de Comisia Europeană pe pieţele de capital. Acest model introduce riscuri semnificative pentru sustenabilitatea bugetară a UE. Estimările arată că, până în 2026, costurile de finanţare ar putea fi de peste două ori mai mari, iar presiunea asupra cadrelor financiare multianuale viitoare va fi considerabilă, în lipsa unui plan clar de rambursare.

În acest context, Curtea de Conturi Europeană oferă o serie de recomandări esenţiale pentru viitoarele instrumente bazate pe performanţă: finanţarea să fie corelată clar cu rezultatele şi impactul, nu doar cu realizările tehnice; jaloanele şi ţintele să fie definite armonizat şi aplicate uniform tuturor statelor membre; să se colecteze şi să se utilizeze date reale privind costurile pentru a evalua eficienţa; cadrul juridic să includă condiţii de eligibilitate clare şi posibilitatea recuperării fondurilor în caz de neconformitate; să se instituie un control solid ex ante şi ex post, cu responsabilităţi clar delimitate între Comisie şi statele membre; să fie asigurată transparenţă deplină în alocarea, utilizarea şi raportarea fondurilor.

În concluzie, deşi Mecanismul de Redresare şi Rezilienţă a reprezentat un răspuns rapid şi masiv la o criză fără precedent, în lipsa unei abordări strategice axată pe performanţă reală, responsabilitate şi transparenţă, astfel de instrumente riscă să îşi diminueze impactul.