Referendum în Doneţk - pe banii cui?

I.M.
Ziarul BURSA #Politică / 24 august 2015

Liderii auto-proclamatei Republici Populare Doneţk intenţionează să organizeze, la jumătatea lunii noiembrie a anului curent, un referendum privind desprinderea regiunii de Ucraina şi integrarea acesteia în Federaţia Rusă, potrivit cotidianului rus "Izvestia". Ştirea a fost preluată de numeroase ziare şi agenţii de presă, fără să fie confirmată nici măcar de reprezentanţii forţelor separatiste.

Auto-proclamatele republici populare Doneţk şi Lugansk formează, din luna mai 2014, confederaţia "Novorusia", o invenţie politico-militară suprapusă pe regiunea Donbas, bazinul de extracţie pentru 90% din cărbunele ucrainean. O creaţie de inspiraţie rusă ce ameninţă atât integritatea teritorială a Ucrainei, cât şi hegemonia economică pe care o are asupra regiunii oligarhul ucrainean Rinat Ahmetov, prin holdingul System Capital Management (SCM).

A doua mare companie din cadrul holdingului este DTEK, un colos care în anul 2013 a realizat 50% din producţia de cărbune şi 75% din producţia de energie electrică a Ucrainei. Aceste procente au fluctuat în ultimii doi ani, din cauza conflictului armat, dar cu un vârf de scădere temporară de numai 20%. Chiar în aceste condiţii dificile, Rinat Ahmetov a fost cotat la nivel internaţional, în februarie anul curent, ca având o avere de 6,5 miliarde de dolari americani.

Împreună, provinciile Doneţk şi Lugansk sunt locuite de 3 milioane de oameni, dintre care o jumătate de milion lucrează în industria minieră. Din luna noiembrie 2014, guvernul de la Kiev nu mai asigură plata pensiilor şi finanţarea serviciilor publice în aceste zone pe care, de facto, a încetat să le administreze.

În timp ce noile autorităţi separatiste sunt consumate de efortul de război, salvatorul regiunii a devenit Rinat Ahmetov, prin Centrul Umanitar al fundaţiei ce îi poartă numele: în intervalul august 2014 - august 2015, fundaţia sa a distribuit 4 milioane de pachete de supravieţuire, iar în prezent sprijină zilnic cu alimente şi alte produse de bază circa o jumătate de milion de oameni din Donbas. Mare parte din alimentele donate sunt produse de HarvEast Holding, companie din holdingul SCM care se ocupă de agricultură şi ale cărei exploataţii agricole sunt situate în Doneţk şi în peninsula Crimeea. Din luna martie 2014, Crimeea face parte din Federaţia Rusă, aşadar o parte din afacerile oligarhului ucrainean se derulează deja pe un teritoriu rus.

Oligarhul ucrainean este prins la mijloc, între Ucraina şi Rusia (chiar soţia sa este de etnie rusă), dar nu doreşte să se erijeze într-o postură de autoritate administrativă care oferă servicii sociale în scop politic (pe modelul afişat de Hamas în Teritoriile Autonome Palestiniene). Chiar şi când a înfiinţat, în luna mai 2014, o miliţie locală cu muncitorii companiei Metinvest (cea mai mare din holdingul său), aceasta a rămas neînarmată şi s-a limitat la a patrula în special pe străzile din Mariupol, pentru a preveni jafurile comise de unii dintre separatişti. Acţiunile de protest pe care le-a organizat în Doneţk au fost paşnice - adunări pe stadionul Donbas Arena, marşuri de pace prin oraş, sunatul zilnic al sirenelor din fabricile sale - şi seamănă cu metodele de rezistenţă non-violentă consacrate acum un secol de Mahatma Ghandi, împotriva stăpânirii britanice asupra Indiei.

Prin toate aceste acţiuni, Rinat Ahmetov a urmărit să transmită, către Kiev, către separatişti, către Moscova un mesaj clar: "Luptaţi unde vreţi, dar departe de fabricile mele!". În străduinţa sa de a-şi conserva baza economică de putere pe care a construit-o în Donbas, a coagulat şi mai mult suport popular decât avea pe timp de pace, datorită rezultatelor spectaculoase realizate în UEFA Champions League de echipa de fotbal Şahtior Doneţk, pe care o finanţează de aproape două decenii (din anul 1996). A făcut pentru regatul său economic un scut uman, de care beneficiază, însă, şi locuitorii din Donbas, dat fiind că, în repetate rânduri, oligarhul a reuşit prin eforturi personale să temporizeze luptele în zona sa de influenţă.

Recent, premierul rus, Dmitri Medvedev, a declarat că ţara sa va interzice importurile de alimente din Ucraina, de la începutul anului 2016. Această intenţie a autorităţilor de la Moscova, conjugată cu posibila auto-anexare a Republicii Populare Doneţk la Federaţia Rusă, ridică dubii privind utilitatea pe care o va mai avea filantropia alimentară a lui Rinat Ahmetov, în raport cu propriile-i interese. Eventuala preluare formală a controlului asupra regiunii de către autorităţile ruse le va aduce automat şi responsabilitatea hrănirii populaţiei, cea a plăţii salariilor în sectorul public şi a pensiilor, căci oamenii nu pot trăi mâncând paşapoarte, fie ele emise de Federaţia Rusă. De altfel, Moscova nu s-a grăbit deloc să preia în sarcina bugetului federal cheltuielile publice asigurate anterior de Kiev pentru locuitorii şi structurile administrative din Republica Populară Doneţk.

În prezent, Ucraina finanţează indirect mâncarea populaţiei din zonele controlate de separatişti, deoarece cumpără cărbunele produs de companiile lui Rinat Ahmetov, iar plăţile aferente contribuie la sprijinul umanitar acordat de acesta. Când intensificarea luptelor în Doneţk şi Lugansk a avut ca efect închiderea temporară a unor mine sau blocarea livrărilor de cărbune, Kievul a recurs la importuri din Africa de Sud şi chiar din Federaţia Rusă, ceea ce nu poate fi o soluţie pe termen lung, având în vedere costurile transportului maritim, respectiv paradoxul de a face afaceri cu adversarul militar, care practică în paralel şi un şantaj al furnizării arbitrare de gaze naturale.

În luna martie a anului curent, guvernul ucrainean a lansat o strategie naţională în domeniul energetic, având ca orizont de timp următorii 20 de ani. Documentul admite faptul că, pe viitor, este problematic rolul pe care îl va avea industria minieră în securitatea energetică a ţării, din cauza evoluţiilor survenite în bazinul Donbas, dar estimează o scădere de numai 6%, până în anul 2035, din ponderea actuală de 40% pe care o are cărbunele în tabloul consumului naţional de resurse energetice şi indică drept prioritate îmbunătăţirea eficienţei utilizării acestuia în producţia de energie.

Prin urmare, cel puţin la Kiev, se mizează pe continuitatea aprovizionării cu cărbune extras din bazinul Donbas, probabil şi pe natura perenă a holdingului deţinut de Rinat Ahmetov. Oligarhul preferă, în mod evident, ca afacerile sale să rămână în Ucraina, unde are o marjă considerabilă de negociere cu firavul stat ucrainean. Alunecarea holdingului SCM sub jurisdicţia autorităţilor judiciare ale Federaţiei Ruse ar deschide calea, cel puţin teoretic, pentru o manifestare neîngrădită la adresa averii sale a apetitului feroce caracteristic clanurilor de "siloviki" (politicieni şi oameni de afaceri ruşi proveniţi din structurile de securitate şi cele militare). Cei 10 ani de detenţie executaţi în Siberia de fostul oligarh rus, Mihail Hodorkovski, şi faptul că a rămas cu mai puţin de 1% din averea pe care o avea înainte de condamnările primite succesiv sunt un exemplu elocvent. În plus, Rinat Ahmetov e ucrainean, iar în ochii tradiţionali xenofobi ai ruşilor, le este inferior în mod intrinsec, indiferent de valoarea sa financiară.

Popularitatea oligarhului ucrainean în regiunea Donbas ridică măcar un semn de întrebare cu privire la finalitatea unui referendum în Doneţk. Eforturile sale de a demonstra că provincia nu e un "no man's land", ci "Rinat Ahmetov's land" pot merge până la stimularea membrilor de comisii electorale să respecte voinţa majoritară a populaţiei şi să nu falsifice buletinele de vot. Sau, dacă va fi cazul, să influenţeze numărarea acestora. Timpul curge în favoarea sa: civilii tind către saturaţie, atât în raport cu luptele duse intermitent de trupele ucrainene şi cele separatiste, cât şi faţă de implicarea frecventă a celor din urmă în furturi, jafuri şi acte de violenţă comise la întâmplare. Moscovei nu-i surâde riscul unui referendum organizat de autorităţile Republicii Populare Doneţk, al cărui rezultat să nu fie categoric în favoarea unificării cu Federaţia Rusă.

Opinia Cititorului ( 4 )

  1. Dle Iulian Mareș, excelent articol. Este aproape perfect, atât cât mă pricep și eu. Aș fi avut niște comentarii asupra unor mici detalii.

     

    Când spuneți "tradiţionali xenofobi ai ruşilor, le este inferior", eu m-aș fi gândit la alt cuvânt. Xenofobia cred că are și o componentă semnificativă de ură sau teamă de elementul străin. Un alt termen mai potrivit ar fi fost etnocentrism. În cazul rușilor (cum a fost/este și cazul germanilor în timpul pan-germanismului secolului trecut și în cazul consumerismului produselor germane de azi), rușii sunt etnocentrici în sensul în care își prețuiesc propria identitate și cultură mai mult decât pe cea a celorlalte popoare din federația/imperiul în care au conlocuit. Dar atitudinea de superioritate nu are o componentă de ură/frică ci de protecție. "Historically the Russians have been extremely ethnocentric,looking down on non-Russians as inferior beings in need of Russian patronage to advance." (James Mihanan). Drept dovadă că nu prea este cum spuneți (adică Ahmetov să fie privit rău în spațiul rus doar din motive etnice) este faptul că Shoigu, ministrul apărării, privit de mulți ca pregătindu-se în culise pentru a-i urma lui Putin (nu prin complot, ci sub aripa acestuia) este un etnic tuvan cu mamă rusă. Este foarte popular printre ruși și își construiește atent imaginea. 

    Al doilea comentariu este legat de ultimul paragraf unde spuneți "Moscovei nu-i surâde riscul unui referendum organizat de autorităţile Republicii Populare Doneţk, al cărui rezultat să nu fie categoric în favoarea unificării cu Federaţia Rusă." Eu am citit această idee în cheia corectă dar poate fi interpretat greșit. Strategic, Moscovei îi convine mult mai mult o autonomie sporită în cadrul Ucrainei a Donbas. Și nu are niciun interes să anexeze Donbas și nici să facă un referendum (dar nu poate controla total mișcările politicianiste ale liderilor rebelilor). Efortul bugetar pe care l-au făcut rușii pentru a alinia Crimeea la nivelul de trai din Federația Rusă a fost de multe miliarde de $ (și încă nu s-a terminat). Și ar fi și mai mare în cazul Donbas. Rusia vrea Donbas în Ucraina și reconstruit (după ce a fost dărâmat de ucrainieni) cu bani europeni. Iar autonomia sporită ar face ca Donbas să poată avea propria politică economică, deci relații cu Rusia și nu cu Kiev. 

    1. Dle. Cristi C,

      Vă mulţumesc mult pentru apreciere. Ambele comentarii ale dvs. sunt completări foarte bine-venite şi cu adevărat utile. Mulţumesc încă o dată!

    Excelent articol, amplu, bine documentat, argumentat si cu nerv! Il voi posta pe FB pentru ca merita sa fie citit de cat mai multi dintre cei care sunt preocupati si de ce se intampla la granita de Est a Romaniei!

    1. Vă mulţumesc mult şi pentru apreciere, şi pentru demersul de popularizare pe FB.

GALA BURSA 2022
Apanova
BTPay
Electromagnetica
DIGI
arsc.ro
Stiri Locale

Curs valutar BNR

25 Noi. 2022
Euro (EUR)Euro4.9250
Dolar SUA (USD)Dolar SUA4.7278
Franc elveţian (CHF)Franc elveţian5.0120
Liră sterlină (GBP)Liră sterlină5.7274
Gram de aur (XAU)Gram de aur266.4903

convertor valutar

»=
?

mai multe cotaţii valutare

Cotaţii Emitenţi BVB
Bursele din regiune
Cotaţii fonduri mutuale
Teatrul Național I. L. Caragiale Bucuresti
Carte - Golden calf - the meaning of interest rate
Carte - The crisis solution terminus a quo
www.agerpres.rowww.dreptonline.rowww.hipo.ro