Reforma pensiilor magistraţilor, blocată de Curtea Constituţională

Curtea Constituţională a decis, ieri, cu o majoritate simplă, de cinci la patru, admiterea sesizării depuse de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, şi a declarat neconstituţională legea prin care guvernul Bolojan dorea reformarea pensiilor speciale ale magistraţilor. Deşi motivarea oficială nu a fost încă publicată, surse din interiorul instituţiei, citate de mass-media, afirmă că respingerea s-a bazat pe vicii de formă, respectiv lipsa avizului Consiliului Superior al Magistraturii, un element procedural obligatoriu atunci când este vorba de acte normative care privesc statutul magistraţilor. În mod paradoxal, legea care îşi propunea să repare un dezechilibru de sistem a fost invalidată pentru o eroare birocratică, nu pentru fondul reformei.

„De vreme ce Legea nr.305/2022 stabileşte un termen de 30 de zile pentru emiterea avizului de către CSM, Guvernul, în calitate de iniţiator al actului normativ criticat, are obligaţia de a îl respecta”, arată CCR în comunicatul de presă transmis ieri seară prin care anunţă că a admis obiecţia de neconstituţionalitate formulată de ÎCCJ.

În condiţiile în care toate celelalte pachete de măsuri fiscale şi de reforme au fost considerate constituţionale de către CCR, respingerea reformării pensiilor speciale ale magistraţilor pentru lipsa avizului CSM, care era obligatoriu în momentul asumării răspunderii, chiar dacă acest aviz ar fi fost negativ, pare a fi o mişcare făcută intenţionat de către membrii Cabinetului Bolojan sau mai bine zis de către coaliţia de guvernare PNL-PSD-USR-UDMR. Mai ales că Ministerul Muncii a cerut, în 20 august, avizul CSM pentru proiectul de lege privind modificarea pensiilor de serviciu, potrivit unui document citat de HotNews. Pentru că acest aviz nu a venit rapid, Ministerul Muncii a reiterat adresa în 22 august. Dar în 1 septembrie, premierul Bolojan a decis că nu mai poate aştepta îndeplinirea condiţiilor legale şi şi-a asumat răspunderea în Parlament, fără aviz, deşi conform legislaţiei în vigoare CSM avea la dispoziţie 30 de zile să emită acest aviz. Termen care s-ar fi împlinit cel mai devreme în 19 septembrie.

Legea respinsă prevedea o recalibrare semnificativă a pensiilor de serviciu pentru judecători şi procurori. Cea mai importantă modificare era plafonarea pensiei la 70% din ultimul salariu net, faţă de 80% din salariul brut, cum este în prezent, şi introducerea unei vârste de pensionare de 65 de ani, similară sistemului public. În acelaşi timp, vechimea minimă pentru pensionare ar fi urcat de la 25 la 35 de ani. Guvernul Bolojan justifica aceste schimbări prin nevoia de echitate socială şi prin presiunea reformelor asumate în PNRR, unde reducerea cheltuielilor cu pensiile speciale reprezintă un jalon de peste 200 de milioane de euro.

În acest context, decizia CCR a produs un cutremur politic şi juridic de proporţii, readucând în prim-plan tensiunile vechi dintre puterea executivă şi sistemul de justiţie, iar reacţiile politice nu au întârziat să apară.

Preşedintele Nicuşor Dan a reacţionat rapid, declarând că „reforma pensiilor magistraţilor rămâne o prioritate” şi că respingerea legii nu trebuie interpretată ca un eşec al reformei, ci ca un semnal procedural care impune o revizuire atentă a procesului legislativ. El a subliniat că măsura nu reprezintă o poziţionare împotriva magistraţilor, ci o încercare de a corecta „o prevedere anormală - pensia egală cu salariul - pe care clasa politică a reglementat-o defectuos acum câţiva ani”. În acelaşi mesaj, transmis pe platforma X, preşedintele a anunţat că imediat după publicarea deciziei Curţii Constituţionale va fi redactat un nou text legislativ care să ţină cont de hotărârea de azi, astfel încât pensiile magistraţilor să fie corectate în mod echitabil pentru societate.

Opoziţia politică ce este condusă de AUR a cerut demisia premierului Bolojan, argumentând că respingerea legii îi afectează legitimitatea guvernării. „Demisia - un gest onorabil”, a scris George Simion, sugerând că un eşec de asemenea anvergură ar trebui asumat politic. Mai ales că, anterior, după asumarea răspunderii pe această lege, premierul Ilie Bolojan a declarat că, dacă actul normativ va fi respins de CCR, el va demisiona din fruntea Guvernului.

În tabăra puterii, însă, poziţia este diferită. Preşedintele Senatului, Mircea Abrudean, şi consilierul prezidenţial Ludovic Orban au transmis că premierul nu are niciun motiv constituţional sau moral să demisioneze pentru o decizie a Curţii care priveşte doar procedura de adoptare a legii.

„Nu există nicio pierdere de legitimitate şi niciun temei constituţional pentru ca premierul să îşi depună mandatul dacă un proiect este declarat neconstituţional”, a reacţionat Ludovic Orban, în timp ce Gabriel Andronache, liderul grupului PNL de la Camera Deputaţilor, a spus că procedura privind reforma pensiilor speciale ale magistraţilor se poate relua de la bun început, dacă motivarea deciziei CCR va arăta că respingerea legii este legată doar de aspecte de formă, nu de conţinutul legii.

Fostul ministru al Justiţiei, Tudorel Toader, fost judecător al CCR, a precizat: „Dacă admiterea sesizării este pe motive extrinseci de procedură, cum ar fi, de exemplu probleme de aviz al CSM-ului, atunci Parlamentul poate relua legea şi să o adopte, respectând procedura. Dacă vor fi neconstituţionalităţi de fond intrinseci, atunci soluţiile legislative declarate neconstituţionale nu pot fi reluate, pentru că există un principiu de rang constituţional”,

Cert este că deznodământul acestei crize legislative va depinde de modul în care Guvernul va reacţiona după publicarea motivării deciziei CCR. Liderii coaliţiei au anunţat deja că vor relua procesul legislativ de la zero, respectând toate avizele obligatorii şi păstrând esenţa reformei. Miza financiară este majoră: jalonul PNRR legat de pensiile speciale valorează 231 de milioane de euro, iar întârzierea adoptării unei legi conforme riscă să blocheze următoarea tranşă de finanţare europeană. Ministrul Investiţiilor şi Proiectelor Europene, Dragoş Pîslaru, a avertizat că pierderea acestor fonduri ar însemna un regres grav pentru proiectele de infrastructură şi digitalizare asumate prin Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă.