Reuters: Aliaţii europeni se tem că un acord rapid SUA-Iran ar putea crea probleme pe termen lung

Aliaţii europeni ai Statelor Unite îşi exprimă îngrijorarea că echipa americană de negociere ar putea încerca să obţină rapid un acord-cadru cu Iranul, menit să ofere un succes diplomatic imediat preşedintelui Donald Trump, dar care ar putea lăsa nerezolvate aspecte tehnice esenţiale ale dosarului nuclear, relatează Reuters.

Diplomaţi europeni implicaţi anterior în discuţiile cu Teheranul avertizează că un astfel de acord ar risca să fie superficial, generând ulterior luni sau chiar ani de negocieri complexe pentru clarificarea detaliilor legate de programul nuclear iranian şi de ridicarea sancţiunilor.

„Îngrijorarea nu este că nu va exista un acord, ci că va exista un acord iniţial slab, care va crea probleme fără sfârşit mai târziu”, a declarat un diplomat european de rang înalt, citat de Reuters.

Administraţia americană a respins aceste critici, purtătoarea de cuvânt a Casei Albe, Anna Kelly, afirmând că Donald Trump are „un istoric dovedit în obţinerea unor acorduri bune” şi că va accepta doar un acord care „pune America pe primul loc”.

Diplomaţi din Franţa, Marea Britanie şi Germania, state care au iniţiat negocierile nucleare cu Iranul încă din 2003, susţin că au fost marginalizaţi în actualul proces de dialog. Între 2013 şi 2015, aceste ţări au colaborat cu Washingtonul pentru a încheia acordul nuclear cunoscut drept Joint Comprehensive Plan of Action (JCPOA), care limita programul nuclear iranian în schimbul relaxării sancţiunilor.

Statele Unite s-au retras din acest acord în 2018, în timpul primului mandat al lui Donald Trump, care l-a calificat drept „extrem de dezechilibrat”.

După aproximativ 40 de zile de bombardamente, negociatorii americani şi iranieni au reluat discuţiile la Islamabad la începutul acestei luni, revenind la formula clasică a negocierilor: restricţii asupra programului nuclear în schimbul relaxării sancţiunilor.

Totuşi, diplomaţii avertizează că neîncrederea profundă dintre părţi şi diferenţele de abordare ar putea conduce la un acord fragil. „Ne-au trebuit 12 ani şi un volum imens de muncă tehnică pentru acordul din 2015. Crede cineva cu adevărat că acest lucru poate fi realizat în 21 de ore?”, a declarat Federica Mogherini, care a coordonat negocierile din perioada 2013-2015.

Un eventual acord iniţial ar putea avea un caracter general, structurat în jurul a două componente: una nucleară şi una economică.

Dosarul nuclear rămâne însă cel mai sensibil punct. Negocierile se concentrează în prezent asupra stocului Iranului de aproximativ 440 de kilograme de uraniu îmbogăţit la 60%, nivel care, dacă ar fi crescut, ar putea permite producerea mai multor arme nucleare.

Printre opţiunile discutate se numără diluarea acestui material pe teritoriul Iranului, sub supravegherea Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică (AIEA), sau transferarea unei părţi din stoc în afara ţării, fiind menţionate Turcia şi Franţa ca posibile destinaţii.

Iranul insistă asupra dreptului său de a îmbogăţi uraniu în scopuri civile, în timp ce Donald Trump a cerut public oprirea completă a acestui proces. Un posibil compromis ar putea consta într-un moratoriu temporar, urmat de reluarea îmbogăţirii la niveluri foarte scăzute şi sub control internaţional strict.

Diplomaţii europeni subliniază rolul esenţial al AIEA, inclusiv prin mecanisme de verificare extinse şi acces deplin la instalaţiile nucleare iraniene.

Pe plan economic, Teheranul urmăreşte în primul rând deblocarea fondurilor îngheţate în străinătate, în timp ce ridicarea completă a sancţiunilor ar putea avea loc ulterior şi ar necesita sprijinul statelor europene, pe care Iranul le consideră esenţiale pentru relansarea comerţului.

Potrivit diplomaţilor, conflictul regional a întărit poziţia Iranului la masa negocierilor, demonstrând capacitatea acestuia de a rezista presiunilor militare, chiar dacă rămâne interesat de relaxarea sancţiunilor.

Printre cerinţele principale ale Teheranului se numără obţinerea unor garanţii de neagresiune, după atacurile lansate de Statele Unite şi Israel în timpul rundelor anterioare de negocieri.

În acelaşi timp, statele din Golf solicită includerea în discuţii a programului balistic iranian şi a activităţii grupărilor aliate din regiune, iar Israelul insistă asupra unor restricţii maxime asupra capacităţilor militare ale Iranului. Teheranul consideră însă că programul său de rachete reprezintă un element esenţial de descurajare.

Oficialii europeni atrag atenţia că negocierile nucleare cu Iranul sunt extrem de tehnice şi sensibile. „O negociere cu Iranul este meticuloasă şi subtilă: fiecare cuvânt contează. Nu este ceva ce poate fi grăbit”, a declarat Gerard Araud, fost negociator-şef al Franţei.