Stabilitatea marilor bănci internaţionale este ameninţată de criza de pe piaţa creditului privat

Informaţiile referitoare la dificultăţile de pe piaţa creditului privat din ultimele luni s-au acumulat într-un ritm accelerat în ultima perioadă, iar acum presa financiară internaţională a început să acorde o atenţie tot mai mare efectelor asupra băncilor internaţionale de importanţă sistemică.

Creditul privat este constituit din împrumuturile acordate firmelor de către instituţii financiare nebancare, care pot include fonduri de pensii, societăţi de asigurare sau persoane fizice cu venituri mari. În 2013, această piaţă reprezenta doar 460 de miliarde de dolari în active. De atunci, creditul privat s-a angajat pe o traiectorie exponenţială de creştere, iar valoarea activelor a depăşit 3 trilioane de dolari.

Creditul privat reprezintă acum circa 12% din împrumuturile acordate corporaţiile nefinanciare în economiile avansate, faţă de 5% în 2012.

Cum s-a ajuns aici? În urma aplicării agresive a ceea ce se numeşte "arbitraj de reglementare". După criza financiară din 2008, autorităţile de reglementare din întreaga lume au impus reguli mai stricte privind modul în care băncile pot acorda împrumuturi.

Acestea au inclus cerinţe de capital mai mari, ceea ce a făcut ca împrumuturile bancare să devină mai scumpe. Instituţiile financiare nebancare au profitat de această oportunitate şi au oferit oferind o sursă alternativă de credit, fără costurile supravegherii de reglementare.

În plus, concurenţa acerbă de pe piaţă a determinat companiile de capital privat să reducă tot mai mult standardele de creditare, aşa cum a recunoscut şi Marc Rowan, director general la Apollo Global Management.

Marile bănci internaţionale, în special cele din SUA, s-au implicat foarte mult în noua cursă a creditării private, prin acordarea de credite instituţiilor financiare nebancare, care au fost garantate cu portofoliile lor de credite.

Astfel, în timp ce creditul acordat companiilor comerciale şi industriale, creditul imobiliar şi cel de consum din SUA au crescut de circa 1,6 ori din ianuarie 2015 până în februarie 2026, creditul acordat instituţiilor financiare nebancare a crescut de circa 5,8 ori şi a ajuns la un sold de aproape 1,9 trilioane de dolari (vezi graficul 1).

"Cel mai important motor al creşterii marginale a creditării bancare din ultimii doi ani a fost reprezentat de instituţiile financiare nebancare, iar creditul privat a făcut parte din această creştere", arată analistul financiar Edward Dowd, fost manager de portofoliu la BlackRock, iar acum "piaţa creditării private este, practic, îngheţată".

În opinia lui Dowd, la nivelul creditului privat s-au manifestat primele mecanisme de contracţie a creditării, chiar înainte de şocul petrolier provocat de războiul din Iran, iar fenomenul se va extinde şi la alte sectoare.

Acum tot mai multe companii de capital privat restricţionează sever retragerile de capital ale clienţilor din fondurile de credit privat pe care le administrează.

Printre acestea se află nume mari, precum BlackRock, Blackstone, Apollo Global Management, Blue Owl Capital sau KKR, ale căror acţiuni au înregistrat scăderi puternice de la începutul anului (vezi graficul 2).

Cererile de retragere vin pe fondul îngrijorărilor tot mai mari referitoare la adevărata valoare de piaţă a creditelor acordate sau la standardele deficitare de creditare.

Aceste îngrijorări sunt pe deplin justificate, în condiţiile în care BlackRock a blocat ieşirile dintr-un fond de credit privat de 26 de miliarde de dolari, iar un credit de 25 de milioane de dolari a fost şters complet din contabilitate.

Un fond de credit privat administrat de Ares Management, ale cărei acţiuni au scăzut cu peste 30% de la începutul anului, a înregistrat în februarie 2026 cea mai mare pierdere lunară din istoria sa, după cum scrie Bloomberg, care mai subliniază că "este o dovadă suplimentară a deteriorării performanţei pe piaţa creditului privat".

Limitarea retragerilor din fondurile de credit privat a început şi la nivelul băncilor de investiţii, cum este Morgan Stanley, conform unui articol recent de la Bloomberg.

În acelaşi timp, marile bănci internaţionale încep să exercite presiuni asupra instituţiilor financiare nebancare pe care le-au creditat.

JP Morgan a restricţionat acordarea de împrumuturi către fondurile de credit private, urmărind reducerea riscurilor, pe fondul îngrijorărilor tot mai mari cu privire la calitatea creditului din portofoliile acestora.

Banca a informat fondurile de credit privat că a redus valoarea anumitor împrumuturi din portofoliile acestora, care servesc drept garanţie pe baza căreia fondurile împrumută de la bancă, după cum mai arată Bloomberg, care prezintă şi expunerile marilor bănci americane faţă de piaţa creditului privat.

Astfel, JP Morgan are o expunere de circa 22 de miliarde de dolari faţă de creditul privat, Bank of America de circa 33 de miliarde, iar Citi de circa 26 de miliarde. Cea mai mare expunere o are Wells Fargo, de aproape 60 de miliarde de dolari.

O expunere masivă are şi Deutsche Bank, de circa 26 de miliarde de euro, conform raportului anual pentru 2025. Deşi a subliniat că a aplicat standarde conservatoare de creditare, DB a recunoscut că ar putea fi expusă la riscuri de credit indirecte prin intermediul portofoliilor şi contrapartidelor interconectate.

În faţa materializării riscurilor de pe piaţa creditului privat, un director de la Goldman Sachs a afirmat că "distragerea atenţiei" provocată de noul război din Golf i-a "mulţumit" pe clienţii din sectorul capitalului privat, după cum scrie Financial Times.

Această "mulţumire" nu poate dura, în condiţiile în care problemele structurale de pe piaţa creditului privat vor fi amplificate de noua criză energetică şi reconfigurarea raporturilor globale de putere.

Cauzele actuale ale crizei de pe piaţa creditului privat sunt explicate de George Noble, fost administrator de fonduri la Fidelity.

"Creditul privat nu a explodat din cauza Blue Owl, a împrumuturilor neperformante acordate companiilor de software sau a perturbărilor induse de inteligenţa artificială", scrie Noble pe contul său de Twitter.

Toate aceste evoluţii sunt doar simptome al unei "boli" pe care fostul manager de la Fidelity le-a văzut de trei ori în cei 45 de ani petrecuţi pe Wall Street.

Diagnosticul lui Noble? "Prea mulţi bani, grad de îndatorare prea mare, prea puţină disciplină şi un produs financiar vândut ca fiind sigur unor oameni care nu înţelegeau ce deţin".

În opinia sa "creditul privat nu este investiţie, este spălare de volatilitate ambalată frumos de Wall Street".

Noble mai subliniază că menţinerea preţului petrolului peste 100 de dolari pe baril va avea efecte devastatoare asupra pieţei creditului privat şi subliniază că "petrolul este fitilul aprins, dar TNT-ul a fost amplasat cu ani în urmă".

Un avertisment cel puţin la fel de dur vine şi de la analistul financiar Dario Capodici, co-fondator al companiei Synnax Technologies.

"Piaţa creditelor private a crescut exponenţial şi a ajuns să reprezinte un risc sistemic de peste de peste 3 trilioane de dolari, care eclipsează criza creditelor subprime din 2008. Amestecul toxic al lipsei de lichiditate, efectului de levier excesiv, calitate slabă a activelor şi neglijenţă din partea autorităţilor de reglementare a creat un monstru al sistemului bancar din umbră pe care nici măcar băncile centrale nu îl înţeleg pe deplin", subliniază Capodici pe blogul său.

În sprijinul afirmaţiei sale referitoare la înţelegerea deficitară a băncilor centrale vine şi o ştire recentă de la Bloomberg, conform căreia "BCE va începe o nouă rundă de verificări, pe fondul intensificării îngrijorărilor cu privire la calitatea creditelor din sectorul creditelor private", deoarece "doreşte să se asigure că băncile înţeleg riscurile cu care se confruntă în sectorul creditului privat".

Acţiunea BCE este, din păcate, tardivă. Riscurile s-au acumulat exponenţial în sectorul bancar din umbră şi ameninţă stabilitatea sistemului bancar internaţional, în condiţiile în care mecanismul contagiunii nu este înţeles, aşa cum nu a fost înţeles nici în criza creditării subprime din SUA, care a devenit rapid o problemă globală.

Dezvoltarea creditului privat este un exemplu clar de adaptare structurală a pieţelor financiare la noul cadru de reglementare. Deşi a adus beneficii prin diversificarea surselor de finanţare pentru companii, acumularea vulnerabilităţilor sistemice nu a fost luată suficient în considerare.

Acum este foarte probabilă repetarea istoriei, respectiv a unei crize financiare globale, dar la dimensiuni mult mai mari. Acesta este preţul care trebuie plătit pentru ignorarea lecţiilor istoriei financiare.