Statul sunt eu (eşti tu, e el, ea, suntem noi, sunteţi voi, sunt ei, ele...)

MIHAI ANTONESCU
Ziarul BURSA #Politică /

Statul sunt eu (eşti tu, e el, ea, suntem noi, sunteţi voi, sunt ei, ele...)

Preşedintele Klaus Iohannis a participat luni la festivităţile prilejuite de Ziua Marinei.

Ca să poată fi prezent din vreme, să nu rateze prima salvă, prima fluturare de pavilion, a plecat la mare de miercuri. A făcut o "punte", cum se spune la noi, românii... A îmbinat utilul cu plăcutul şi a îndesat câteva zile de plajă în "minivacanţă", termen autohton la modă, creat special pentru a bagateliza nemunca estivală...

Acum vreo zece ani, aveam o firmă care importa şi distribuia carte şcolară, de şi în limba engleză. Spre sfârşitul verii, acest comerţ sezonier intra vijelios în activitate. Maşinile de marfă plecau, care încotro, să aprovizioneze inspectoratele judeţene şi cele peste 14.000 de şcoli cu manualele atât de necesare programei (şi exportului de forţă de muncă). Invariabil, şoferul care pleca la Constanţa venea mieros la mine să mă întrebe dacă am ceva împotrivă să-şi ia nevasta în dubă şi să plece de vineri seara în cursă, că "îşi plăteşte ea partea de cazare şi prindem şi noi câteva zile de soare, nu deranjăm pe nimeni, luni sunt la inspectorat la prima oră şi pornim repede înapoi!"... N-aveam nimic împotrivă niciodată, dar era frumos că mă întrebau oamenii...

Parcă îl văd pe Iohannis, când vine consilierul şi-i spune "Domnule Preşedinte, luni trebuie să fiţi pe litoral că e Ziua Marinei!"... "Daaaa? Ce mai avem de făcut pe-aici, că mă bate gândul s-o iau pe Carmen şi să plecăm de mâine, abia nu prindem aglomeraţie... Am telefonul la mine, dacă e ceva, joi nu se întâmplă mare lucru, prindem şi noi weekendul la plajă..."

La societatea mea comercială, angajaţii îmi explicau mie ce inginerie dibace aveau să facă. Eu, lor, nu. Şi eram un amărât de asociat într-un nenorocit de SRL... Nu făceam punţi, că mi-aş fi furat singur căciula şi mă făceam şi de băcănie faţă de oamenii mei... Zile cu soare erau destule, pe mapamond, şi în sezonul mort.

Klaus a simţit cu siguranţă nevoia să explice cuiva, unui subaltern, logica raidului de sfârşit de săptămână pe litoral, pe banii firmei. Subalternul şi-a râs în mod cert de el, în forul lui interior, şi l-a bârfit ulterior cu voce tare prin toate forurile exterioare.

Aşa se întâmplă, inevitabil, când un oficial îşi flutură imprudent faldurile funcţiei şi i se vede natura umană.

Concediile, weekendurile, previzibile, la Sibiu, entuziasmul turistic, maxima grijă pentru timpul liber, fotografiile, instinctul patrimonial şi poveştile, casele de închiriat, tot ce face, spune şi arată Preşedintele contravine convenţiei misterului grav şi formal care îi desparte pe conducători de meschinăria rutinei plebee.

Klaus nu e popular, nu caută să-şi exhibe apucăturile umane, comune, faţă de popor, pentru a fi îndrăgit, pentru a-şi arăta lipsa de aroganţă. El rămâne arogant, iar transparenţa actelor sale îi aduce tot atâta popularitate ca mâncatul în faţa unui geam care te desparte de o mulţime înfometată.

Iohannis nu îndulceşte comercial percepţia asupra persoanei în funcţie, cum a făcut, cu succes, Băsescu, el demitizează funcţia, vulgarizează demnitatea deţinută.

Şeful care devine om de rând nu mai e şef.

Preşedintele nu mai e ce-a fost.

Republica nu mai e ce-a fost. În atari condiţii, ea încearcă să se folosească de prestigiul trecut al regatului...

Un cortegiu funerar interurban a purtat-o pe săraca Ana de Românica, cale de 130 de kilometri de drum naţional, ca o caravană a moaştelor unei onorabilităţi aristocratice trecute.

Cam repede şi cam departe însă... O procesiune prea lungă şi prea rapidă pierde solemnitatea. Devine un convoi motorizat care transportă în grabă un mort pe care graba îl face nedemn de omagii pioase.

Dar, o înmormântare regală e întotdeauna un spectacol de succes. Numai că România e o republică... Care, chiar şi atunci când era regat, nu o avea pe Ana regină...

Antena 3 titra în ziua funeraliilor: "Monarhi din toată Europa au venit să asiste..." şi "Capetele încoronate a trei imperii..." M-am uitat în listă... "alteţa sa... alteţa sa... alteţa sa..."... Căutam măcar un singur "Maiestatea Sa"... Sintagma apărea numai la Mihai, neprezent la solemnitate... Imperiile de care se vorbea sunt republici de la Primul Război Mondial, graniţele lor nu mai sunt aceleaşi, iar "capetele încoronate" n-ar îndrăzni să facă prea mare tevatură pe această temă la ele acasă...

Regele Mihai a transmis defunctei un mesaj pe Facebook... Se poate ceva mai ridicol, mai sordid, mai tragicomic?!?

Eu nu cred că nonagenarul Mihai are cont de Facebook, nu cred că socializează, dă like şi share-uieşte poze cu pisici, nu cred că înţelege ideea de Facebook. Nu cred că, în caz că mai e în viaţă, lucru de care, sincer, mă îndoiesc, i-ar fi dat prin cap o asemenea idee. Cred că o minte luminată din cadrul biroului de presă a considerat oportun gestul pentru a spori popularitatea Casei Regale, imaginându-şi că tineretul român se va topi la unison de admiraţie, crezând că Regele e într-atât de uman, de obişnuit, că şi-a renegat esenţa divină şi vânează pokemoni în curtea de la Versoix, pentru a fi de aceeaşi teapă cu supuşii.

Preşedintele vrea să fie om de rând, şi reuşeşte;

Regele e aruncat în vulg, lumea devine de o constanţă socială banală...

Ilf şi Petrov ţineau o fascinantă teorie a lumilor, Lumea Mare şi lumea mică. În Lumea Mare, un aviator se aventura dincolo de Cercul Polar să exploreze şi să cartografieze Necunoscutul. În lumea mică, asociaţia de locatari se întrunea ca să stabilească cui va reveni spaţiul locativ al pilotului în caz că acesta nu se mai întoarce.

Cele două lumi au coexistat întotdeauna, şi, chiar dacă s-au schimbat oarecum detaliile, frontiera dintre ele a rămas mereu clară, infranşisabilă.

În prezent, în România, lumile tind să se confunde. În cea mare nu se mai construiesc Transfăgărăşanuri, Bumbeşti-Livezeni-uri, societăţi multilateral dezvoltate. Oamenii mari şi cei mici apar deopotrivă în pagini de tabloid, drumul de jos în sus e la fel de scurt ca şi cel de sus în jos, societatea e din ce în ce mai pestriţă, mai eterogenă, dar mai general aidoma.

Esenţa primară, biologică, animală domină spiritul, abstractul, perspectiva.

În natură nu se fac prognoze. Lucrurile se petrec, pur şi simplu, nu există bine sau rău.

Animalele îşi trăiesc destinul biologic, determinat genetic.

Animalele nu se confruntă. Se evazionează. Nicio specie nu are confruntarea în genă, ci doar evaziunea. Animalul se fereşte, amână sine die, dacă poate. Dacă nu, amână doar până ce inevitabilul îi bate la uşă.

Omul e un animal. Oamenii simpli trăiesc de azi pe mâine, amână, deleagă, trăiesc momentul. Oamenii simpli au inventat distracţia. Adică treaba aia care te "distrage", îţi abate atenţia de la cursul firesc, serios, important, dar uneori neplăcut, al vieţii.

Problema cu care ne confruntăm acum e că Statul a început să se comporte ca o persoană fizică, ca o entitate individuală, ca un animal.

Dacă naturii nu-i e proprie confruntarea, societatea e determinată tocmai de contrar. Un mediu organizat se conduce după norme care depind de prognoze, de regulile proprii, de asumare, care exclud evaziunea şi amânarea şi promovează confruntarea, decizia promptă, anticipaţia, profilaxia, acţiunea.

Când Statul a început să trăiască de azi pe mâine a fost pierdut...

Statul a ajuns să rostogolească datorii, fără soluţii definitive, a început să-şi ia angajamente numai ca să tragă de timp, formulează promisiuni neonorabile, a încetat să-şi asume realităţile care nu-i convin.

Statul e ca noi!

Nu numai Preşedintele e mărunt, exact ca noi, nu numai Regele a devenit banal şi cenuşiu ca noi, însuşi Statul a ajuns unul de-al nostru, atât de apropiat şi de asemănător naturii noastre că nu ne-am sfii, întâlnindu-l pe stradă, să-i spunem "Băi!"...

Statul Român e o persoană, şi încă una labilă, săracă, disperată, cu o situaţie precară şi fără soluţii la orizont. Statul e însurat cu o nevastă care-i displace şi care-l înşală (clasa politică), are copii leneşi şi zurbagii, care chiulesc şi învaţă prost (noi, poporul ), are o slujbă murdară şi prost remunerată, e dator la colegi (alte state), care fac mişto de el, nu se simte prea bine şi şi-a pierdut de tot bucuria de trăi... Nu m-ar mira ca, într-o zi, să găsim un bilet prin care Statul să ne spună că şi-a luat lumea în cap...

Opinia Cititorului ( 26 )

  1. Frumos.

    Sper ca vi s-a redus presiunea din cutia craniana odata cu deversarea atator"idei si ganduri" ce va framanta.(N-as fi crezut ca ati avut o firma...)

    1. felicitari, draga domnule Mihai.

      Un articol sensational de amplu. Comandantul a dat intodeauna impresia ca vorbesti cu vecinul de la bloc , acela care fara sa banuiesti ca Il asteapta limuzina presidential la care a blocuri distanta iti permiti sa-l agasezi cu realizarile tale professionals sau visutile pe care nu indraznesti sa le materializezi. Profesorul, desi nu -l cunosc personal, etaleaza Inca o racela distanta, pe care orice elev ar interpreta-o ca un refuz la o conversatie in curtea scolii... 

      De-aia ma suna doamna redactor sef, din motive medicale. Scrisul functioneaza ca o trepanatie la mine. Pe blazonul familiei mele scrie "Impinge/ Sa-ti iasa din meninge!"

      ... multe firme: am fost asociat unic, majoritar, egal, actionar, administrator... Fiscul, Registrul Comertului, creditorii, lichidatorii, cazierul fiscal, Serviciul de Investigare a Fraudelor, toti imi sint martori! Dupa ce am dat o groaza de bani si am avut numai belele, am decis sa devin eminamente independent: n-am carte de munca, card de sanatate, cont in banca, card de credit/debit, proprietati, domiciliu, carte de alegator, credite, debite, procese pe rol, contracte de orice fel pe numele meu, nu mai exist decit prin opera...

      Grafomania, spre deosebire de logoree, are avantajul ca nu-ti bat vecinii in teava...

      da va opresc pe strada sa va ceara un autograf:-)

      ... toti ma opresc sa-mi ceara ceva, unul nu mi-ar da...

      Felicitari!

      Dar cum ai facut sa nu ai procese pe rol? 

      Ca gazetar, am avut 105 procese penale. Am cistigat 102. Doua s-au soldat cu amenzi penale. Unul, cu inchisoare cu suspendare, in 2001. Perioada de incercare a trecut si s-a facut si reabilitarea. Am mai avut un dosar penal, economic. Am pierdut la fond si am fost achitat la apel, definitiv. In civil, au existat trei cereri de atragerea raspunderii administratorului, o actiune de anularea unei tranzactii si un proces de pretentii al ANAF, toate respinse si la fond, si in apel.

      Am mai fost cercetat in 9 cauze, intre 1983 si 2009, toate soldate cu NUP. A mai solicitat un creditor o investire cu formula executorie si a obtinut-o, oricum o sa platesc, datoria e reala. Ah... a mai fost divortul din 1988, l-am cistigat! 

      Am pierdut doua procese, o procedura de faliment si o actiune de pretentii, de care n-am aflat in timp util, au fost niste vicii de citare dar era prea tirziu sa le invoc... Nici clientii mei in campanii n-au pierdut vreun proces, cu mine ca si consilier...

      Exista si dezavantaje:-)

      Cred ca poti sa faci cate o carte cu fiecare proces.

      Ca gazetar poti sa bagi 1,2 pe sapt dar sa apuc si finalul nu ca Tanar si Nelinistit :))))

      Si eu am divortat dar nu ma simt castigator. 

      Ai procese pe rol.

      Nu stiu cum poti sa dormi cu atatea procese, eu am 4 dar abia de anul trecut am inceput, poate te ajung daca nu imi sare inima in partea dreapta. 

      Eu ma simt chiar implinit.

      Nu mai am. Verifica pe portal.just.ro, "antonescu mihai bogdan"! Sint 9 cauze dar sint inchise. Dar dormeam si cind aveam zeci pe rol. Ma rog, cit dorm eu deobicei, 3-4 ore...

      Sunteti fascinant. Nu pierdeti sansa de a va dedica romanului de actiune

      Am ridicolul prenume "Bogdan", dat-de-Dumnezeu... un nume care mie imi sugereaza disperarea unei femei care s-a chinuit toata viata sa aiba copii, a facut concediile la Sovata si, intr-un tirziu, cu un picior in menopauza, a procreat un fel de pui Gostat, costeliv si tarat... Or, mama are multe defecte, da' de fertila a fost fertila!:))

      cel putin in istoria anilor 70:-)

    Esenţa primară, biologică, animală domină spiritul.......

    .... animalica, domnule autor. 

    1. ANIMÁL2, -Ă adj. 1. De animal, propriu animalelor, al animalelor. Doar puține specii din lumea animală au reușit să se adapteze acestor condiții [din tundră]. GEOGRAFIA FIZ. 36. Căldură animală = energie calorică eliberată de organismul animalelor. Regnul animal v. regn. 2. De natură organică, extras din substanțe organice. Cărbune animal.

      Esenta e animala, comportamentul - animalic (fig.)... Vezi sufixele in limba romana... (De-aia se spune "Fercala" si nu "Fercalic", "sex anal" si nu "sex analic", Walhalla, nu Walhalika...) 

      Ai un 10 la limba gramatica. 

      Daca n-as stapini limba, n-as scrie...

      o cunostiinta e foarte entuziasmata, desi nu face decay sa prepare clisee occidentale.Aveti stil asemanator scriitorului Haralambie Zinca

      Zinca, Petrarca, Vadim, Ienachita Vacarescu, Alejo Carpentier, Ion Cristoiu, Demonstene Botez, Churchill, Adelin Petrisor, Nicolae Labis, Sun Tzu, Gheorghe Hagi, Etan Ezrahitul, Iulia Hasdeu si Adrian Vasilescu...

      in ciuda bombardamentelor din WWII si a returnarii aurului londonez...Ce explicatie aveti...

Pe scurt

Cotaţii Internaţionale

vezi aici mai multe cotaţii

Bursa Construcţiilor

www.constructiibursa.ro

BTPay

Curs valutar BNR

15 Ian. 2021
Euro (EUR)Euro4.8737
Dolar SUA (USD)Dolar SUA4.0172
Franc elveţian (CHF)Franc elveţian4.5274
Liră sterlină (GBP)Liră sterlină5.4853
Gram de aur (XAU)Gram de aur239.4568

convertor valutar

»=
?

mai multe cotaţii valutare

Video
Pagini Aurii
Carte - Golden calf - the meaning of interest rate
Carte - The crisis solution terminus a quo
www.agerpres.rowww.dreptonline.rowww.hipo.ro