Studiu: Contaminarea cu "chimicale eterne” afectează masiv balenele şi delfinii

Contaminarea cu substanţe perfluoroalchilate şi polifluoroalchilate (PFAS), cunoscute drept „chimicale eterne”, este mult mai extinsă în rândul cetaceelor decât se estima anterior. Un nou studiu citat de agenţia Xinhua arată că şi speciile care trăiesc departe de zonele cu activitate umană sunt afectate în mod semnificativ. Cercetători din Noua Zeelandă şi Australia au analizat probe de ficat de la 127 de balene şi delfini eşuaţi în apele Noii Zeelande. Potrivit unui articol publicat în The Conversation, substanţele PFAS au fost identificate la 16 specii, iar opt dintre acestea, între care delfinul lui Hector şi trei specii de balenă cu cioc, au fost evaluate pentru prima dată la nivel global pentru prezenţa acestor poluanţi. Rezultatele contrazic ideea conform căreia contaminarea ar fi mai ridicată în apropierea zonelor industriale sau urbane. Habitatul nu se dovedeşte un predictor relevant al nivelului de expunere. Studiul arată că vârsta, dimensiunea şi sexul influenţează mai puternic gradul de contaminare decât locaţia geografică. Masculii şi exemplarele mai în vârstă sau de talie mai mare prezintă concentraţii semnificativ mai ridicate de PFAS. Cercetătorii subliniază capacitatea ridicată de bioacumulare a acestor substanţe, ceea ce face ca animalele aflate în vârful lanţului trofic să fie mult mai vulnerabile. PFAS au fost concepute iniţial pentru a îmbunătăţi produsele de uz cotidian, de la tigăi antiaderente la spume pentru stingerea incendiilor, însă persistenţa lor în mediu este extrem de ridicată. Substanţele se leagă de proteine şi se acumulează în sânge şi în organe, afectând sistemele endocrin, imunitar şi reproducător, avertizează autorii citaţi de Xinhua. „Nicio regiune a oceanului nu mai este, în prezent, ferită de poluarea provocată de om”, notează cercetătorii. Contaminarea a fost documentată la specii extrem de diferite, de la delfinii Maui, aflaţi în pericol critic de dispariţie, până la balene cu cioc şi caşaloţi care se hrănesc la mari adâncimi. Studiul a fost realizat în colaborare cu specialişti de la: Universitatea Massey, Universitatea din Auckland, Universitatea Tehnologică din Sydney,

Universitatea din Wollongong. Aceştia subliniază că prezenţa PFAS în organismele cetaceelor din zone izolate demonstrează mobilitatea globală a acestor poluanţi. Autorii studiului atrag atenţia că nici oamenii nu sunt protejaţi: „Chiar şi balenele din regiunile cele mai îndepărtate poartă cantităţi mari de PFAS, iar ştim că nici oamenii nu sunt izolaţi de această contaminare”. Concluziile ridică probleme serioase privind siguranţa alimentară, sănătatea publică şi eficienţa reglementărilor actuale privind utilizarea şi eliminarea PFAS, substanţe care, potrivit experţilor, pot persista în mediu pentru perioade nelimitate.