Ţările cu cel mai mult uraniu - Australia, Kazahstan, Canada

Resursele de uraniu sunt puternic concentrate în câteva ţări, numai Australia deţinând mai mult de un sfert din rezerva cunoscută la nivel mondial.

Visualcapitalist.com prezintă clasamentul ţărilor în funcţie de resursele de uraniu recuperabile identificate în 2023, conform datelor OCDE şi ale Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică. Cifrele includ resurse care pot fi recuperate la costuri de până la 130 de dolar pe kilogram de uraniu.

• Australia - 1,7 milioane tone de uraniu

Resursele globale de uraniu identificate au totalizat 5,9 milioane de tone în 2023. Peste jumătate din această cantitate este concentrată în doar trei ţări: Australia, Kazahstan şi Canada. Australia deţine cea mai mare bază de resurse de uraniu din lume, cu aproape 1,7 milioane de tone de uraniu metalic conţinut, potrivit sursei citate. Aceasta reprezintă 28% din totalul global, ceea ce face ca Australia să fie lider clar în domeniu. Resursele sale sunt de peste două ori mai mari decât cele ale Kazahstanului, al doilea cel mai mare deţinător.

O ţară care deţine resurse mari de uraniu nu înseamnă neapărat că produce cea mai mare cantitate de uraniu. Estimările resurselor măsoară ceea ce se ştie că există şi care poate fi recuperat economic, în timp ce producţia depinde de dezvoltarea minelor, investiţii, autorizaţii şi politici guvernamentale.

În pofida bazei sale mari de resurse, industria minieră de uraniu din Australia este mai mică decât ar putea sugera rezervele, parţial din cauza restricţiilor politice şi a termenelor de dezvoltare a proiectelor.

• Kazahstan şi Canada - producători majori

Kazahstan deţine 813.900 de tone de resurse de uraniu, respectiv 14% din totalul global. Canada urmează cu 582.000 de tone, echivalentul a 10% din resursele lumii. Împreună cu Australia, aceste trei ţări reprezintă 52% din resursele globale de uraniu identificate. Atât Kazahstanul, cât şi Canada sunt, de asemenea, producători majori de uraniu, cu importanţă în lanţul global de aprovizionare cu combustibil nuclear.

• Bază largă de resurse globale

Dincolo de primii trei clasaţi, resursele de uraniu sunt răspândite în Africa, Asia, Europa şi America. Namibia (497.900 tone; 8% din total) şi Niger (336.000 tone; 6%) sunt deţinători africani notabili, în timp ce Rusia (476.600 tone; 8% din total), China (270.500 tone; 5%), Ucraina (106.700 tone; 2%) şi Uzbekistan (45.000 tone; 1%) reprezintă baze majore de resurse eurasiatice. Brazilia (167.800 tone; 3%), Argentina (34.300 tone; 1%), Peru (33.400 tone; 1%) şi SUA (67.800 tone; 1%) contribuie la imaginea resurselor din America.

Pe măsură ce ţările caută să extindă producţia de energie electrică cu emisii reduse de carbon, aprovizionarea cu uraniu a devenit din ce în ce mai importantă pentru planificarea securităţii energetice. Explorarea continuă a contribuit la creşterea resurselor globale de uraniu identificate cu peste 25% în ultimul deceniu, extinzând baza potenţială de combustibil pentru creşterea viitoare a energiei nucleare.

• Noi reactoare nucleare în SUA

Guvernul SUA a semnat, în octombrie 2025, un acord în valoare de 80 de miliarde de dolari cu Westinghouse Electric Co. pentru a construi noi reactoare nucleare, iniţiativă destinată satisfacerii cererii din ce în ce mai mare de energie electrică venite din partea Inteligenţei Artificiale, transmite Bloomberg, conform Agerpres.

Parteneriatul strategic, care mai include fondul de investiţii Brookfield Asset Management şi producătorul canadian de uraniu Cameco Corp, îşi propune să pună în practică ambiţiile preşedintelui american Donald Trump în materie de inteligenţă artificială şi să extindă o industrie pe care o consideră vitală pentru concurenţa cu China.

Într-un comunicat comun de presă publicat la momentul respectiv, semnatarii au informat că parteneriatul strategic va duce la crearea a zeci de mii de locuri de muncă în SUA.

Potrivit analiştilor de la BloombergNEF, consumul de electricitate al centrelor de date din SUA se va dubla până în 2035, ajungând la aproape 9% din totalul cererii. Această explozie a consumului de electricitate a impulsionat construirea de noi centrale electrice şi asigurarea conectării la reţea. Cu toate acestea, construirea de noi reactoare nucleare durează câţiva ani, iar unele companii, precum Google, iau în considerare redeschiderea centralelor nucleare închise, în încercarea de a obţine energie electrică mai rapid.

Multe speranţe pentru o renaştere a energiei nucleare în SUA sunt concentrate pe dezvoltarea de reactoare modulare mici, dar acordul semnat cu Westinghouse este pentru reactoare mari şi se aliniază cu un anunţ din 2025 al dezvoltatorului Fermi Inc., conform căruia va începe producţia a patru reactoare mari care ar urma să fie utilizate pentru un campus privat de reţea de centre de date în Texas Panhandle.

Acordul anunţat a venit pe fondul unei evoluţii lente a energiei nucleare în SUA: doar două reactoare au fost finalizate în acest secol - unităţile de la centrala Vogtle din Georgia, care au suferit numeroase amânări.

Fiecare centrală Westinghouse AP1000 cu două unităţi creează sau susţine 45.000 de locuri de muncă în producţie şi inginerie în 43 de state, iar o implementare la nivel naţional va crea peste 100.000 de locuri de muncă în construcţii, au precizat companiile semnatare. În prezent, funcţionează şase reactoare AP1000, iar tehnologia a fost selectată pentru programe în Polonia, Ucraina şi Bulgaria.

”Programul va consolida Statele Unite ca una dintre puterile mondiale în domeniul energiei nucleare şi va creşte exporturile de tehnologie Westinghouse de producţie a energiei nucleare la nivel global”, se mai arată în comunicat.