Abonament gratuit
Videoconferinţa “Afaceri în agricultură”Videoconferinţa “Afaceri în agricultură”
PREŢUL SĂNĂTĂŢII

Uşor din mahmureală lunecam

Cornel Codiţă
Ziarul BURSA #Politică /

Uşor din mahmureală lunecam
Cornel Codiţă

De unde mahmureala? Păi, cum de unde? De la beţia alegerilor. De mult nu s-a mai văzut atîta lume beată din apă chioară! Vorba lui Caragiale, toţi într-o egalitate! Liberalii sunt beţi de fericire că au învins... doar le-a spus-o chiar Preşedintele Iohannis: sunt cel mai mare partid din România. De ce o fi de laudă să fii cel mai mare partid este, pe undeva, un mister, dar cu durerea asta de cap, pe cap, nu e tocmai momentul potrivit să lămurim probleme atît de spinoase. Ciolacu şi ai lui sunt şi ei beţi de fericire... că de... au dreptul: au înfrînt la un scor pe care puţini combatanţi şi suporteri pesedişti îl mai sperau. Chiar dacă au pierdut la Bucureşti, au cîştigat "votul politic" şi au făcut faţă cu succes asaltului din ţară... mă rog, acolo unde au făcut. Cît despre alianţa USR-Plus, aici chiar sunt motive întemeiate de beţie: a treia forţă se mişcă cu aplomb pe teren, acreditată în două rînduri de alegeri, cu scoruri care îi promit să viseze realist la un viitor pas către guvernare. Preşedinte, premier, şefi de partide şi echipe de campanie... a mai rămas cineva care să nu fi împărtăşit starea de beţie după marea victorie? Nu prea. Nici măcar presa noastră, istoric şi tradiţional atît de "lucidă şi independentă", nu a putut scăpa de sindromul mahmurelii după efervescenţa entuziastă în care s-a scăldat zile la rînd, de dimineaţă pînă în crucea nopţii, relatînd fără odihnă rezultate presupuse, rezultate estimate, rezultate parţial parţiale şi parţial finale, bombe, răsturnări de situaţii, scandaluri şi contestaţii violente, miracole şi anti-miracole electorale, pe gustul fiecăruia. Paradoxal, dar nu atipic, am mai rămas doar noi, alegătorii... dar, aşa acum au stabilit politicienii noştri, de multă vreme, aceste alegeri nu sunt despre noi, ci despre ei. De altminteri, toate reacţiile de la închiderea urnelor şi pînă acum ilustrează cu asupra de măsură faptul că singura preocupare atît a cîştigătorilor-cîştigători, cît şi a cîştigătorilor-învinşi a fost să ne comunice cum se simt, ce regretă, ce nu regretă, ce au făcut sau ar fi vrut să facă şi eventual cu ce se vor îndeletnici ei de acum înainte. Peste tot un singur subiect: ei!

Per ansamblu, însă, noi alegătorii avem şansele cele mai mari să aluncăm cel mai repede afară din teritoriul ceţos al mahmurelii electorale. Nu de alta, dar pe noi vine prima dată să ne tragă de mînecă, de păr, de mînă sau de picioar, pîrdalnica asta de realitate care numai veselă nu este şi care, fie vorba între noi, după fiecare rînd de alegeri o ia din nou, nu după multă vreme, cum zice limba de lemn a sondajelor noastre... într-o direcţie greşită! Aşadar, ce se vede de aici din liziera mahmurelii electorale, în teritoriul nesigur al viitorului nostru politic? După ce am făcut bine ochii roată, pe mine m-a izbit relativa "încremenire în proiect" a peisajului. Ok, avem alte proporţii în care s-a împărţit plăcinta puterii locale, între partidele din România! Înseamnă asta că vom avea parte şi de altă politică la nivelul primăriilor şi al consiliilor judeţene, decît cea menită să umple buzunarele aleşilor şi ale găştilor arondate politic, de care a depins mai mult sau mai puţin direct materializarea mandatului noilor aleşi? Există cel mai mic indiciu că vom vedea primăriile dînd buzna în fondurile europene pentru modernizarea reală şi substanţială a localităţilor?

Pe ce ne putem baza speranţa că deşănţata sarabandă a îndatorării primăriilor şi a altor instituţii publice locale se va încheia sau măcar va da peste o stavilă solidă? Cînd va deveni modernizarea radicală a infrastructurilor critice din localităţile României prioritate absolută a mandatelor de primar? Cînd vom vedea alianţa naţională a primăriilor şi consiliilor locale declarînd public, la nivelul ţării, campania pentru igienizarea radicală a spaţiilor urbane, pentru oraşe şi localităţi curate, măcar în sensul condiţiilor minimale prescrise de normele legale ale igienei publice? Cine vrea să înţeleagă unde ne aflăm cu igiena locurilor publice este invitat, doar ca exemplu desigur, să viziteze singura parcare etajată din centrul capitalei europene Bucureşti, cea din spatele magazinului Unirea, o locaţie care fi trebuit de mult închisă de DSP pentru atentat grav la sănătatea publică, chiar şi dacă ar fi fost declarată în acte ca WC public!!! E prea în centru însă şi, de la primărie, nu a avut nimeni timp să o vadă timp de patru ani! Cine ştie, poate în mandatul abia inaugurat s-o găsi cineva! Cînd vom vedea, în loc de investiţii non stop în kilometri de borduri schimbate la fiecare şase luni, investiţii în spaţii publice inteligent-educative, în zone de sport şi refacere activă, în soluţii inteligente de rearanjare a marilor fluxuri de transport şi mobilitate intra-urbană? Se va gîndi cineva măcar din acest mandat la refacerea centurilor verzi şi de protecţie biologică a oraşelor şi localităţilor? Un proiect de cîteva mandate, este adevărat, dar de undeva trebuie început, nu? Dar cu sistematizarea localităţilor după macro proiecte urbane scoase la concurs şi elaborate de echipele cele mai bune de urbanişti şi arhitecţi de care dispune România, iar nu după puz-uri modificate la comandă de obscure comisii ale primăriilor pentru uzul diferiţilor "dezvoltatori" care au împînzit oraşele, Bucureştiul este din nou un exemplu năucitor, cu aberaţii urbanistice şi construcţii fără nici un dumnezeu, credeţi că se va ocupa cineva în aceşti patru ani care vin? Iar întrebările din această gamă pot continua aproape fără şfîrşit. Pentru că, realitatea deloc veselă şi liniştitoare care se vede dincolo de orizontul fiecărui ciclu de alegeri, locale şi generale deopotrivă, este una şi aceeaşi: agenda guvernării nu se întîlneşte decît rareori şi abia tangent cu agenda problemelor publice. Iar, unghiul de disociere nu dă deloc semne că ar vrea să devină ceva mai ascuţit. O ţine langa şi tinde ca prostul într-una către obtuz. Mă rog, din mahmureală putem să dăm o tură două şi prin cîmpul de optimism, dar vă anunţ că distracţia asta nu ţine niciodată prea mult, iar, de regulă, nu se termină niciodată prea bine!

Opinia Cititorului ( 8 )

  1. Ai uitat totusi sa mentionezi despre'' cel mai mare dintre cele mai mici partide'',PMP-ul.Basescu era pur si simplu beat la propriu,el nu se imbata cu apa chioara,asta e starea lui de fapt si de drept.Cred ca si aia de langa el erau la fel fiindca radeau ca proasta-n targ cand vinde nuci.Oricum,toti sunt o apa si-un pamant.

    putem considera ultimele alegeri din "tânăra democrație"?

    Titlul este pentru doamna Firea?

    Doamna firea plânge cu lacrimi de crocodil iar după ce se liniștește trece ca purtătoare de cuvânt A lu' Ciolacu sau ne aburește cu ziaristica?  

    nu se spune nicaieri procentul populatiei care a votat, sigur este sub 20% de se trece sub tacere.....e acrit tot prostovanul de roman de ecscrocii care se rotesc in toate functiile inalte....numai hoti si ecscroci, in rest servicii si organe de represiune infiltrate si pregatite in orice moment sa snopeasca cu bulanul pe oricine ridica glasul.

    clasa politica si in special dreapta este infestata de sorosisti si securisti aflati la dispozitia serviciilor secrete straine , si care bineinteles se folosesc de guvernele din cozi de topor , pentru interesul tarii lor .noi sintem chiar mandri ( ardeleni ) ca-i servim .

    Totul e o mare vrăjeală și o spoiala în toate, nimic nu u e făcut temeinic...toți sunt plini de vorbe goale, Orban e o mare vrăjeală, Nicușor la fel...tot ce vedeți e o mare spoiala neo-marxista, fara nicio intenție de a face bine.

    Pe coarnele licornilor dincolo de orizont

    de Salomeea Romanescu 

    Când un suflet omenesc trage cortina grea a eului 

    şi stă faţă-n faţă cu iubirea pură, divină, eterică. 

    Când viaţa omului iese teafără din rătăcirile eului 

    tot aşa, ca lumina într-o flacără a vieţii, veşnică, 

    Ca şi când ar privi-o pe Shakti creând o lume-eu, 

    un salt mortal din vis-abis, în realitatea esenţei, 

    Când îşi găseşte în suflet unitatea cu Dumnezeu, 

    în conştiinţa veşniciei, e un semn al existenţei, 

    Pe cer dansează lumina şi întunericul ca pereche. 

    Perechi de stinse stele îmi arată zboruri ne-ncercate, 

    Pe pământ dansează viaţa şi moartea ca pereche. 

    Dansul mesaj primitiv al creaţiei divine fermecate. 

    Pe coarnele licornilor de pradă, nou început de stea... 

    pictez pe coamele lor, îmblinziți de fecioare ferecate, 

    zburăm ca porumbeii spre infinita stea, în inima mea. 

    Gustăm misterul păcii dintr-o stea, întregita eternitate. 

    O iubire, o inimă unică, un suflet cuantic, de început 

    suntem una cu Sursa Păcii,renăscuti în eterna libertate, 

    Lumina Adevărului, dincolo de orizont, veșnic născut

    Ne topim într-însa,lin,Ea eterna, imensa, nuda realitate. 

    1. Inorogii

      Frânturi de gând prind trup din ceaţa amintirilor.  

      Acelaşi cutremur al fiinţei, atât de cunoscut,  

      prin care porţi se deschid, pătrunzând în lumile visurilor.  

      De câteva nopţi, încerc să îl las să fie deplin,  

      dar de fiecare dată, izbucnesc într­un plâns 

      care nu conteneşte decât când ceva se rupe înlăuntrul meu. 

      Dimensiunile se întrepătrund, încât nu mai ştiu unde sunt. 

      INOROGUL alb şi maiestos, blând ca toate şoaptele doinelor  

      noastre, mirosind a văzduh de primăvară cu liliac şi lăcrămioare,  

      a iarbă fragedă cu picături de rouă.  

      În a lui coamă aş fi vrut să-­mi afund obrazul, să-­i cuprind grumazul cu braţele, 

      într-­o caldă îmbrăţişare. Am recitit legendele cu Inorogi.  

      Dintru început cu Adam şi a lui Evă, cu fecioare, cu împăraţi, cu Maica. În toate religiile lumii apare El. 

      Şi mi-­e dor, cu fiecare ceas mi-­e tot mai dor de el.  

      Ştiam că au existat herghelii de inorogi pe pământ, că oamenii erau vindecaţi de ei, de LACRIMILE lor.  

      Se culcau în iarbă şi adormeau. Iar inorogii veneau la ei  

      şi picurau lacrimi de iubire deasupra capetelor lor, iar aceştia, 

      când se trezeau, erau vindecaţi. 

      Dar unii au înţeles că, dacă te ungi cu praf de corn de inorog, 

      ai puteri magice, poţi stăpâni lumea, poţi avea totul,  

      şi atunci a început masacrul. Până au rămas doar doi: el şi ea. 

      Iar ei au fost luaţi şi duşi în alt cer.  

      Sau poate că oamenii au căzut în altul, din cauza răutăţilor.  

      Aşa a mai dispărut o şansă a veşniciei.  

      Aşa se face că omul a ales în locul nemuririi, mărirea vremelnică. 

      Cineva mă visează, deschizându-­mi poarta tărâmurilor.  

      Sunt purtată uşor de o adiere blândă.  

      Străbat spaţiile care sunt ale altor visători.  

      Nu mă opresc. Chemarea lor nu este pentru mine. 

      Ea vine de la altcineva, de la cineva care mă atrage cu o gingăşie inimaginabilă. 

      Un sunet straniu înfioară pădurea.  

      Frunzele ascultă, iarba ridică tonuri de mlădieri, petalele răsfrâng arome vii.  

      O lumină străvezie străbate aerul albastru ca al dorurilor mele, sub sigiliul lunii. 

      Apar mlădioşi, mişcându-­se ca o viziune a frumuseţii.  

      El se apropie de mine privindu-­mă, străpungându-­mi sufletul cu o lumină blândă.  

      Ea stă mai retrasă.  

      Înţeleg că spaima de oameni încă există în amintirea ei. 

      E sfioasă şi blândă ca o adiere. Dar temătoare, teamă pe care i-­o înţeleg prea bine.  

      Pe care am trăit­-o de atâtea ori şi eu în apropierea oamenilor.  

      Dar iubirea din ea este nemărginită. 

      Mă uit la ei, şi valuri de iubire îmi inundă sufletul.  

      Se apropie uşor, uitându­-se în ochii mei.  

      Un tremur mă cuprinde şi izbucnesc în plâns:  

      „Iartă­-mă, minune! Iartă-­ne, Doamne pe noi, oamenii care au ucis iubirea,  

      care i­-au îndepărtat şi pe Ei. Iartă­-mă, Iubire!”.  

      Îl cuprind cu braţele pe după gât, aşa cum mi­-am dorit cu ardoare, 

      băgându-­mi capul în coama lui. Îi simt mirosul de ceruri. 

      Lacrimile îmi şiroiesc pe obraji, împletindu­-se cu lacrimile lui.  

      Şi îmi cer iertare înaintea lui şi a străbunilor lui,  

      pentru toţi şi pentru toate câte le-­am făcut.  

      Îl mângâi pe bot şi îl sărut, lipindu­-mi capul de obrazul lui.  

      Nu ştiu cât stăm aşa, însă, la un moment dat,  

      licorna se apropie şi mă lasă să o mângăi.  

      Mă învăluie, îmi străbate fiinţa un val de iubire  

      din care ştiu că nu aş mai vrea să revin.  

      E tandreţea mamei, gingăşia iubitei, puritatea copilului, 

      sentimente pe care mă lasă să le simt în deplinătatea lor.  

      Mă alintă uşor, mângâindu-­mi obrajii.  

      Iar eu devin totalitatea fiinţei mele, aşa cum mi-­am dorit dintotdeauna, 

      aşa cum doar ştiam că poate fi, iar acum sunt.  

      Sunt frumoşi amândoi în dumnezeiasca lor iubire. 

      Apoi, scutură din cap şi dispar împreună ca o umbră, în adâncul pădurii. 

      Mi­-au redat ceva, ceva ce nu pot defini.  

      De atâta iubire, simt că o să îmi explodeze inima.  

      Şi încet, se naşte TĂCEREA în mine, tăcere în care aud totul.  

      Este muzica cosmică, sunetul veşniciei în fiecare fibră a trupului,  

      în fiecare respiraţie, în fiecare gând. 

      Rămân nemişcată, cu o imensă pace în inimă.

      Nu voi mai fi singură, m-­au chemat în visul lor. 

      Puterea inimii gândului, dincolo de orizont!

      Salomeea Romanescu 

      Pe coarnele licornilor de pradă, un nou început de stea... 

      gravez pe coamele lor, îmblinziți de fecioare fermecate, 

      zburăm ca porumbeii spre infinita stea, din inima mea. 

      Gustăm misterul păcii dintr-o stea, întregita eternitate. 

       

      O iubire o inimă cosmică, un suflet cuantic, de început 

      Suntem una cu Sursa Păcii,renăscuti în eterna libertate, 

      Lumina Adevărului, dincolo de orizont, etern renăscut 

      Ne topim într-însa, încet- încet, în veșnica Ta realitate. 

       

      Orice putere-i îngăduită să ne aducă cerul pe pământ! 

      Nonrezistenta iubire!Eliberat de tot ce l-a ținut captiv! 

      Fiecare să cunoască adevărul, ce îl face liber în cuvânt. 

      Schimbat prin puterea inimii gândului, cuvântul activ! 

       

      Dumnezeu e sursa mea infailibilă, surse mari-mi vin. 

      Fiecare celulă, plină de lumină,Ochii mei-s ochii Lui, 

      Aud cu urechile spiritului.un val de mare bucurie, lin. 

      Sunt una cu Dumnezeu, sensibil numai la voința Lui. 

Cotaţii Internaţionale

vezi aici mai multe cotaţii

Bursa Construcţiilor

www.constructiibursa.ro

PREŢUL SĂNĂTĂŢII

Videoconferinţa FONDURI EUROPENE
DTLAWYERS
BTPay
ADAMA

Curs valutar BNR

30 Oct. 2020
Euro (EUR)Euro4.8743
Dolar SUA (USD)Dolar SUA4.1768
Franc elveţian (CHF)Franc elveţian4.5595
Liră sterlină (GBP)Liră sterlină5.4111
Gram de aur (XAU)Gram de aur251.6793

convertor valutar

»=
?

mai multe cotaţii valutare

syngenta
Cotaţii Emitenţi BVBCotaţii fonduri mutuale
14 Noiembrie - Noaptea Muzeelor
Legal Accelerators
Pagini Aurii
Carte - Golden calf - the meaning of interest rate
Carte - The crisis solution terminus a quo
www.agerpres.rowww.dreptonline.rowww.hipo.ro
Cabinet de avocatservicii curatenie