Via Carpatica, proiect transfrontalier iniţiat în urmă cu 20 de ani

Proiectul transfrontalier Via Carpatica, concept lansat în anul 2006, a fost readus recent în atenţia publicului european de publicaţia elenă Car&Motor, deşi actuala configuraţie a marelui coridor rutier datează din 2010. În articolul publicat de sursa citată, jurnaliştii greci prezintă Via Carpatica drept una dintre cele mai mari infrastructuri rutiere dezvoltate în prezent în Europa şi viitoarea „coloană vertebrală” a flancului estic al Uniunii Europene, cu Salonic drept extremitate sudică a traseului iniţial.

Proiectul nu presupune construirea de la zero a unei singure autostrăzi, ci modernizarea şi conectarea mai multor autostrăzi, drumuri expres şi şosele naţionale existente. Obiectivul este realizarea unui traseu rutier continuu, cu standarde tehnice ridicate, capabil să susţină transportul rapid de persoane şi mărfuri de-a lungul unei axe europene nord-sud.

Viitorul coridor ar urma să aibă o lungime totală de aproximativ 3.000 de kilometri şi să lege oraşul-port Klaipėda din Lituania, aflat la Marea Baltică, de Salonic, unul dintre cele mai importante centre economice şi logistice ale Greciei. Traseul va traversa şapte state din Europa Centrală şi de Est: Lituania, Polonia, Slovacia, Ungaria, România, Bulgaria şi Grecia.

Via Carpatica ar urma astfel să creeze o conexiune rutieră strategică între nordul şi sudul continentului, trecând prin regiuni care, în pofida potenţialului lor economic, au rămas mult timp insuficient conectate la marile reţele europene de transport. Noua axă este concepută pentru a stimula transporturile de mărfuri, comerţul internaţional, investiţiile şi cooperarea economică dintre statele traversate.

Ideea proiectului a fost lansată oficial în 2006, când Lituania, Polonia, Slovacia şi Ungaria au semnat o declaraţie comună privind realizarea unui coridor rutier unitar între nordul şi sudul Europei. Patru ani mai târziu, în 2010, România, Bulgaria şi Grecia s-au alăturat iniţiativei, iar traseul a fost extins până la Salonic. Din acel moment a fost conturată actuala dimensiune transfrontalieră a proiectului, care leagă şapte state europene şi traversează întregul flanc estic al Uniunii Europene.

Planurile au fost extinse ulterior dincolo de destinaţia sudică prevăzută iniţial. Turcia s-a alăturat proiectului în calitate de partener, iar documentele convenite prevăd conectarea teritoriului turc la Via Carpatica. În acest scop, coridorul va avea o ramificaţie sudică prin Bulgaria, care va ajunge la frontiera bulgaro-turcă în zona Svilengrad-Edirne şi va continua apoi către Istanbul.

Prin această extindere, Via Carpatica ar putea deveni mai mult decât o simplă legătură între Marea Baltică şi Marea Egee. Coridorul ar urma să ofere o conexiune rutieră majoră între nordul Europei, Balcani şi Turcia, apropiindu-se de rutele comerciale care leagă continentul european de pieţele asiatice.

Primele lucrări pentru realizarea infrastructurii au început treptat în perioada 2010-2015, în special în Polonia şi Ungaria. În aceste ţări, mai multe drumuri naţionale existente au fost modernizate şi transformate în autostrăzi sau drumuri de mare viteză. Pentru că Via Carpatica reuneşte sectoare aflate în state diferite, evoluţia lucrărilor nu este uniformă, fiecare ţară având propriul calendar de proiectare, finanţare şi execuţie.

Finalizarea întregii reţele este estimată, în scenariile cele mai optimiste, pentru anul 2030. Termenul depinde însă de ritmul în care cele şapte state vor reuşi să modernizeze şi să conecteze sectoarele naţionale ale coridorului, precum şi de resursele financiare disponibile pentru proiectele care nu au fost încă încheiate.

România ocupă o poziţie centrală în arhitectura acestei axe continentale. Teritoriul ţării reprezintă legătura dintre infrastructura rutieră a Europei Centrale şi rutele care coboară spre Bulgaria, Grecia şi Turcia. Odată operaţional, coridorul ar putea facilita accesul transportatorilor români către Polonia şi statele baltice, dar şi către porturile şi pieţele din sud-estul Europei.

Importanţa proiectului nu se limitează la reducerea timpilor de deplasare. O infrastructură rutieră continuă şi modernă poate atrage investiţii în centre logistice, depozite, capacităţi industriale şi servicii de transport, mai ales în regiunile care au fost până acum dezavantajate de conexiunile rutiere slabe. Via Carpatica ar putea transforma zonele traversate în puncte importante ale comerţului european şi ar putea crea noi oportunităţi economice de-a lungul întregului traseu.

Denumirea „Via Carpatica” face trimitere la Munţii Carpaţi, lanţul muntos care străbate regiunea din sud-estul Poloniei până în România şi care a reprezentat, de-a lungul timpului, un obstacol natural în calea transporturilor. Numele aminteşte totodată de drumurile Imperiului Roman şi sugerează ambiţia construirii unei artere capabile să unească, pe termen lung, o parte întinsă a continentului.

Readucerea proiectului în atenţie de către publicaţia elenă vine într-un moment în care investiţiile în marile coridoare europene de transport au căpătat o miză economică şi strategică tot mai mare. La două decenii de la lansarea ideii şi la 16 ani de la extinderea sa către România, Bulgaria şi Grecia, Via Carpatica rămâne un proiect de anvergură, care ar putea redesena harta transporturilor din estul Europei şi ar putea deveni principala legătură rutieră nord-sud a regiunii.