Victoria lui Nicuşor Dan, ultima speranţă pentru consolidarea democraţiei româneşti

Victoria lui Nicuşor Dan la alegerile prezidenţiale reprezintă o gură mare de oxigen pentru democraţia românească. Asta am simţit eu, după şase luni în care valul de ură al unei părţi din societatea românească a crescut în urma anulării alegerilor prezidenţiale de anul trecut. Un val de ură care nu se baza pe argumente, ci pentru că aşa vroiau ei, cei care votaseră un anumit candidat.

În toate această perioadă, pe reţelele de socializare, chiar şi în comentariile postate pe site-ul ziarului BURSA de unii dintre cititori, adepţi ai suveranismului, datele şi informaţiile certe oferite de mass-media nu erau luate în considerare, erau contestate permanent fără nicio dovadă contrarie care să arate că aceste informaţii erau eronate, timp în care autosuficienţa şi omniscienţa păreau să devină caracteristici de bază ale persoanelor respective. De aici până la violenţa verbală şi chiar ameninţări directe sau indirecte la adresa mass-media nu a fost decât un pas, care a fost trecut nonşalant de aşa-zişii reprezentanţi ai "voinţei poporului", instigaţi voalat sau nu de unii "deontologi" cu state vechi în jurnalism, dar care au încălcat în toate aceste şase luni cel mai important principiu: imparţialitatea jurnalistului.

Mass-media care nu împărtăşea "voinţa poporului" a devenit mass-media ostilă, aservită, "şerbă", finanţată de Guvern, de Soros sau de oculta mondială, deşi multe dintre publicaţii, printre care se numără şi ziarul BURSA, nu au primit niciun ban de la entităţile respective enumerate de fanii cei mai înfocaţi ai suveraniştilor.

S-au întocmit chiar liste cu jurnalişti indezirabili. Nu, nu am avut onoarea să mă număr printre ei, nu am fost inclus în nicio listă. Dar am constatat cu regret, în ultima săptămână de campanie înaintea turului II al prezidenţialelor ce a avut loc în 18 mai, că George Simion sau cei care se ocupă de administrarea paginii sale de Facebook mi-au blocat accesul la aceasta, deranjaţi de comentariile pe care le-am postat, imediat după ce i-a filmat pe ascuns pe reprezentanţii Digi24.

De ce spun regret? Pentru că pe parcursul anului trecut, când le-a convenit ce scriam, George Simion şi AUR nu au avut nicio obiecţie. Am făcut interviu cu preşedintele AUR înaintea alegerilor europarlamentare şi locale din 9 iunie 2024, i-am prezentat ulterior Planul Simion, cu argumente pro şi contra din partea unor analişti economici şi financiari, dar imediat ce l-am criticat înainte de 18 mai 2025 am devenit brusc indezirabil. Pentru că Simion şi AUR nu acceptă critica, nici măcar atunci când greşesc evident.

Toată această situaţie descrisă mai sus, tensionată, a fost înlăturată de victoria lui Nicuşor Dan la alegerile prezidenţiale. Pentru că în acel moment am reconstatat că libertatea de exprimare, libertatea de mişcare, libertatea de asociere şi dreptul de a alege sunt unele dintre cele mai importante libertăţi şi drepturi ale omului.

Şi ar mai fi ceva: toată această tensiune nu ar fi fost posibilă fără întreţinerea ei de către unii "deontologi" din mass-media. De aceea, consider că în următoarele trei luni poate ar fi mai bine ca Ion Cristoiu, Sorin Roşca Stănescu, H.D. Hartmann, Cozmin Guşă, Anca Alexandrescu, Robert Turcescu, Dan Diaconescu şi Marius Tucă să tacă, să îl lase pe noul preşedinte să se aşeze cum trebuie la Cotroceni şi să ia primele decizii.

După cele 90 de zile de tăcere asumată - nu forţată, pentru că sunt adept al liberei exprimări -, toţi cei enumeraţi mai sus pot să îl critice cât vor şi să spună ce vor despre Nicuşor Dan. Până atunci consider însă că ei nu ar trebui, din punct de vedere moral, să vorbească despre noul preşedinte prin prisma tensiunii pe care au introdus-o în societate, vorbind permanent despre alegeri prezidenţiale furate şi a întreţinerii urii celor aflaţi de partea taberei suveraniste.